5,445 matches
-
urbană să se întemeieze pe dezvoltarea democrației în jurul unui proiect (Partea a treia: "Proiectul orașului, aglomerația urbană în căutarea cetății"). Conducerea orașului se înfățișează astfel ca o prismă a interogațiilor noastre în privința modurilor, mai mult sau mai puțin democratice sau republicane, de a gândi liantul social. Analiza incidențelor concrete permite reformularea acestor orientări într-o manieră care depășește ambivalența obișnuită, pentru a o converti în obiect de deliberare. PROLOG: tendința istorică de scădere a autonomiei politice a orașelor De aproximativ douăzeci
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tendința istorică de scădere a autonomiei politice a orașelor De aproximativ douăzeci de ani, răspunsurile date crizei urbane sunt asociate în mod explicit cu necesitatea reînnoirii civice. Colocviile celebrează oportunitatea unor "declarații ale dreptului la urbanitate", urgența construirii unui "oraș republican", înaintarea spre "civilizația urbană", inventarea "noilor solidarități", apariția unei "noi cetățenii". Cu sobrietate, sociologia și științele politice evidențiază ponderea politică, aflată în creștere, a orașelor la ora actuală, se întreabă asupra condițiilor în care orașul, nou "actor colectiv", ar putea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
industrializării. La originile planificării urbane îi găsim pe responsabilii municipali sensibili la problemele sociale și o elită devotată industrializării. Strămoș al cluburilor în care tehnicieni și oameni politici pregăteau punerea la punct a reformelor sociale, organ al reflecției cvasioficiale a republicanilor moderați, Muzeul social 1, creat în 1894, pleda, alături de mișcarea municipală, în favoarea unei politici de extindere rațională a orașelor, care viza "trecerea imperativului dezvoltării industriale în pacea socială, înaintea securității politicii financiare și a prosperității micilor burghezi"2. De asemenea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de "posibilistul" Paul Brousse. Atunci când industriașul Jules Siegfried depunea la Cameră proiectul său de lege privind locuințele ieftine, în 1892, el ținea să sublinieze că respinge socialismul, amintind atașamentul său față de proprietatea și inițiativa private. Marja de manevră a acestor republicani ai progresului era însă, trebuie să amintim, deosebit de mică. Senatul a rezistat ani întregi fără să se angajeze într-o politică socială privind locuințele. Un senator considera că a construi locuințe pentru muncitori reprezintă "un plasament echivoc"1. Fără îndoială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și faimoasele "probleme sociale" evocate de către Léon Gambetta, nu trebuiau să facă obiectul unor confruntări politice. Ele trebuiau gestionate, lăsate la latitudinea dezbaterilor publice, sub auspiciile administrației, dar mai ales a angajamentelor "oamenilor de bine". În toată această perioadă, statul republican a rămas ostil dezvoltării intervenției comunelor. Într-o țară marcată încă mult de diversitatea teritoriilor, recunoașterea politicilor locale părea să compromită imaginea republicană a unei națiuni unite și indivizibile. Fragilitatea consensului asupra regimului atrăgea temerea potrivit căreia acțiunea anumitor primării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
publice, sub auspiciile administrației, dar mai ales a angajamentelor "oamenilor de bine". În toată această perioadă, statul republican a rămas ostil dezvoltării intervenției comunelor. Într-o țară marcată încă mult de diversitatea teritoriilor, recunoașterea politicilor locale părea să compromită imaginea republicană a unei națiuni unite și indivizibile. Fragilitatea consensului asupra regimului atrăgea temerea potrivit căreia acțiunea anumitor primării ar fi putut fi subversivă pentru ordinea republicană. De la socialismul municipal la municipalismul social Congresul de la Saint-Étienne din septembrie 1882 confirmase ruptura dintre
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o țară marcată încă mult de diversitatea teritoriilor, recunoașterea politicilor locale părea să compromită imaginea republicană a unei națiuni unite și indivizibile. Fragilitatea consensului asupra regimului atrăgea temerea potrivit căreia acțiunea anumitor primării ar fi putut fi subversivă pentru ordinea republicană. De la socialismul municipal la municipalismul social Congresul de la Saint-Étienne din septembrie 1882 confirmase ruptura dintre socialismul revoluționar propăvăduit de Jules Guesde și curentul posibilist ce-l avea drept șef pe Paul Brousse. Partizan al unei strategii reformiste, acesta din urmă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care doreau să intervină în habitatul muncitoresc, mai ales pe aceia care împărtășeau concepția leplaysiană a societății. Dar dezvoltarea tehnicilor de asigurare apărea ca o cale mult mai sigură pentru concretizarea principiilor solidarității. "Cât despre cooperare susținea în 1924 Partidul Republican -, aceasta urmărește scopul transformării sociale integrale care, teoretic, merge până la anihilarea capitalismului și a salariatului. Dar este un scop prea îndepărtat, inaccesibil în prezent, din cauza deficitului de educație economică și tehnică al clasei muncitoare și a deficitului de capital disponibil
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca trăsături principale pretenția de a întruchipa interesul general și segmentarea metodică a domeniilor de intervenție. Identificarea statului cu interesul general 53 nu îi face pe fondatorii Republicii a III-a să impună un voluntarism al statului. Filosofia socială a republicanilor se baza în primul rând pe valorizarea efortului individual. Intervenția statului nu era necesară și eficace decât în măsura în care ea încuraja prudența, fără să se oblige la asigurare. Așa cum proclama Jules Ferry, în 1884, în Camera Deputaților: "Guvernul republican este promotorul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
socială a republicanilor se baza în primul rând pe valorizarea efortului individual. Intervenția statului nu era necesară și eficace decât în măsura în care ea încuraja prudența, fără să se oblige la asigurare. Așa cum proclama Jules Ferry, în 1884, în Camera Deputaților: "Guvernul republican este promotorul natural al învățământului popular, administratorul măsurilor de precauție socială și tutorele celor nefericiți"54. Jacques Donzelot rezuma clar condițiile în care debuta intervenția statului în societate: "A recunoaște utilitatea publică a locuințelor sociale, a școlilor, a caselor de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
parte a sărăciei pe care trebuia să și-o asume, de bine, de rău, în secolul al XIX-lea"55. Segmentarea acțiunii publice vizează neutralizarea forței conflictelor dintre patroni și muncitori, și aceasta în scopul fondării unei democrații reprezentative. Pentru republicani, nu exista o chestiune socială în jurul antagonismului capital/muncă, ci probleme sociale care se cereau identificate și rezolvate izolat, una după alta, în cea mai simplă descriere a lor, ceea ce le făcea mai ușor de rezolvat. Este vorba tocmai despre
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sesizezi de ce au loc lupte, raporturi sociale de dominație. Fără percepția acestor lucruri, este dificil să te simți responsabil de alegerile făcute. În ciuda refuzului soluțiilor colective, Georges Clemenceau denunța reticența oportuniștilor de a dezvolta potențialitățile de transformare socială a cadrului republican. Va trebui ca unicitatea problemei sociale să fie recunoscută de către o parte a Camerei Deputaților, pentru ca cetățenia republicană să-și recapete creditul în ochii lumii muncitorești. Raționalizare tehnică versus revendicări politice Înțelegem, astfel, de ce mediul urban nu exercita un efect
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
responsabil de alegerile făcute. În ciuda refuzului soluțiilor colective, Georges Clemenceau denunța reticența oportuniștilor de a dezvolta potențialitățile de transformare socială a cadrului republican. Va trebui ca unicitatea problemei sociale să fie recunoscută de către o parte a Camerei Deputaților, pentru ca cetățenia republicană să-și recapete creditul în ochii lumii muncitorești. Raționalizare tehnică versus revendicări politice Înțelegem, astfel, de ce mediul urban nu exercita un efect mobilizator asupra luptelor populare. Revendicările muncitorilor față de oraș se înscriau în cadrul general al denunțării exploatării și al refuzului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
definitiv normele igieniste în numele liberei utilizări a spațiului urban, așa cum ar fi eronat și să pretindem că găsim în aceste premise ale politicii urbane esența oricărei guvernări, și anume controlul și represiunea spontaneității sociale. Cum să nu recunoaștem în promovarea republicană și urbană a intimității familiale chiar dacă familia fusese prea des un spațiu de închidere, iar viața privată, strict separată de viața publică și situată pe o treaptă inferioară posibilitatea întemeiată a dreptului la viață privată al claselor populare. Această "presiune
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orizont mai larg acțiunilor de apărare și de protecție a societății, de accedere a tuturor la statutul de cetățean. Henri Bazire, mort în timpul Primului Război Mondial, înainte de a-i putea urma lui Albert de Mun la șefia catolicilor sociali, rezumă acest consens republican într-un discurs "manifest" rostit la Albi în 1950, în cadrul Asociației Catolice a tinerilor francezi: "De altfel, în țara noastră, după un secol de revoluții, cea mai mare nevoie a proletariatului nu este aceea de a i se mări coeficientul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au provocat reacții esențialmente represive"72. Pentru Republica radicală, apărarea ordinii sociale împotriva uneltirilor sindicalismului revoluționar era o prioritate a guvernului. De altfel, așa cum releva Jean-Marc Berlière, cele două tabere își rezolvau disputele prin violențe și confruntări. Represiunea permitea guvernanților republicani "să facă economii, neaplicând politici sociale costisitoare, să arate că nu sunt slabi, că pot distruge orice încercare revoluționară, îngrozind majoritatea moderată; acest fapt este clar în cazul guvernului Clemenceau, sub care forțele de ordine se simțeau într-o oarecare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reputația de propagator de dezordine și care, din nevoia de a liniști majoritatea, voia să și-o facă aliat"73. În ochii anarhosindicaliștilor, această violență avea avantajul de a da contur luptei de clasă și de a evidenția "rolul statului republican ca instrument de opresiune socială aflat în mâna burgheziei"74. Fiecare răzvrătire servea ca repetiție pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de astfel de strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nemăsurată a Parisului și a regiunii pariziene și monopolul exercitat asupra tuturor puterilor de decizie erau tot atâtea elemente care potrivit analizei geografului secătuiau restul țării de "forța ei vie". Administrarea provinciei era afectată într-atât, încât compromitea însuși principiul republican al egalității șanselor. Până la începutul anilor 1960, amenajarea teritoriului a rămas însă o politică înzestrată cu vocație rurală. Jean-François Gravier îi preciza finalitatea socioeconomică: "Echilibrul regional al activităților, cu beneficii pentru întreaga națiune, nu va putea fi pe deplin realizat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
slabă asupra politicilor regionale. Pentru a încarna efortul modernist, amenajarea teritorială trebuia să-și schimbe obiectivele și metodele. Noua concepție a neglijat însă în continuare prevenirea exodului rural, pentru a se consacra problemelor de dezvoltare urbană, a abandonat căile administrației republicane clasice pentru a se angaja într-o modalitate de a guverna care să fie la înălțimea misiunii sale. Metropolele de echilibru: controlarea problemelor economice și sociale prin planificarea urbană La începutul anilor 1960, ipoteza potrivit căreia orașul reprezintă un pol
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rasa din trecut, de a experimenta o nouă formă de sociabilitate conferă construcției marilor ansambluri atributele unui proiect deosebit de modernizare socială, de "geneză a unei alte societăți"127. Marile ansambluri cu locuințe standard păreau mai apte să servească drept creuzet republican, fiindcă forma lor promitea ștergerea distincțiilor dintre clase, unificarea atitudinilor și a modurilor de viață. Virtuțile civilizatoare ale locuinței standard Ideologia modernistă a marilor ansambluri prelungește și actualizează doctrinele concepute în secolul al XIX-lea în privința locuinței muncitorești. Această ideologie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
astfel instrumentul privilegiat al statului în procesul urbanizării Franței. Epoca de aur a planificării urbane a coincis cu afirmarea statului "gaullist", preocupat să iasă din incapacitatea guvernamentală care caracterizase regimul precedent. La începutul celei de-a V-a Republici, statul republican părea să aibă mai multă încredere ca oricând în capacitatea sa de a acționa asupra societății. Articularea politicii locuințelor cu dezvoltarea urbanismului operațional marchează, în 1958, avântul procesului de planificare urbană. Noi proceduri de urbanizare sunt create cu scopul de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin exigențele lor, accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor avertizări asupra pericolului "transformării în ghetou" a peisajului urban francez, va invada dezbaterea publică în anii 1980. O a treia marcă a orbirii de care a dat dovadă urbanismul modern ține de disprețul față de locuința individuală, timp
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mod perfid de acest fenomen. Dacă cedăm mitului democrației directe făcut accesibil prin mijlocirea noilor tehnologii, calificăm în mod abuziv drept "politice" practicile care confundă informarea și comunicarea 490, deliberarea 491 și exprimarea, dispare însăși conștiința subdezvoltării noastre politice. Iluzionarea republicană și orașul mondializat Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității O nouă figură instituțională pare din ce în ce mai plebiscitată pentru a pilota orașele în căutarea reușitei metropolitane: aglomerația urbană aleasă pe baza sufragiului universal direct. Până în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a se face auzite, de un context în care miza nevralgică este guvernarea orașelor. Dacă locuitorii periferiilor sensibile au putut fi desemnați ca "non-forțe sociale"537, clasele mijlocii par a constitui "o forță politică non-socială", desolidarizată de destinul cetății. Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației Ar trebui să ne temem atunci când constatăm cum cultura politică a Franței frânează constituirea unor dispozitive susceptibile să ofere ansamblului locuitorilor posibilitatea de a avea un parcurs rezidențial ascensional, singura perspectivă care ar putea evita
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
temem atunci când constatăm cum cultura politică a Franței frânează constituirea unor dispozitive susceptibile să ofere ansamblului locuitorilor posibilitatea de a avea un parcurs rezidențial ascensional, singura perspectivă care ar putea evita fragmentarea ce amenință orașul metropolitan. Mai întâi, modelul nostru republican recunoaște greu existența vitezelor diferite ale orașului, întrucât aceasta ar știrbi principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Apoi, atunci când este imposibil să se mai nege rupturile dintre "orașele bogate, care nu îi primesc decât pe cei bogați, și orașele sărace
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]