6,509 matches
-
Istoria nu este numai o înșiruire de date, războaie, cauze, întâmplări de odinioară. Istoria înseamnă și sufletul vremurilor sufletul de totdeauna al unui popor acel șuvoi năvalnic al timpului ce curge, ce vine, vine din trecut, inundă prezentul și se revarsă spre viitor... Dacă am reușit să scot la lumină aspecte uitate sau tăinuite și adaug eu "intuite", din zbuciumata istorie a lui Ștefan cel Mare, a Moldovei lui, a României de totdeauna, înseamnă că mi-am împlinit misiunea. Încercând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fărâme. Maria își culcă fruntea pe umărul lui plângând încetișor și de prea mult dor dezăgăzuit nu putu scoate decât un gângăvit slab, un scheunat. Mâinile lui îi pipăie părul, scoate ac cu ac, le aruncă și părul eliberat se revarsă pe spate ca o cascadă, în valuri... Dar eu... eu... reușește Maria să îngâne suspinând. Te-am așteptat... Cât te-am așteptat... Nu mai aveau nevoie de cuvinte. O sărută pătimaș și ea se lipește de el dăruindu-i-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lasă, zice el cu năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse, hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca vreo fărădelege să rămână nepedepsită." Jan Dlugosz, Cronica Polonorum * "De la 1465-1484 timp de 19 ani, Ștefan cel Mare ține piept fără încetare acelui puternic șuvoi turcesc; și, apoi, după ce și Moldova este "stropșită" cum spune cronicarul -, furia musulmană se revarsă asupra Ungariei pe care o șterge ca stat în 1526, transformând-o în pașalâc. Fără Mircea, Iancu Corvin, Scanderbeg, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, oceanul turcesc ar fi repezit valurile sale până la marginea Apusului, și s-ar fi împlinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să așezi în stive grămada de butuci, să-i despici. Apelam pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
peste o parte a pieptului cad (e amănuntul genial al portretului) faldurile unei hlamide de un galben fantastic ce iluminează întregul tablou și în care parcă se reflectă, ca într-o oglindă, o parte din lumina de aur ce se revarsă peste sfânt de sus, din cer. Contemplarea acestui portret îmi limpezește spiritul, mă întărește, îmi dă curaj să sper. Se înțelege că „biroul” e un „birou de vară”. Ușa de la intrare rămâne deschisă toată ziua și numai așa, cu ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai mult de obiectiv până ce devine aproape minuscul. Atunci răsună salva inamicului și soldații cad rigid ca niște bucăți de lemn, ca niște pioni pe o tablă de șah. Inteligența care le calculează mișcările rămâne invizibilă. O lumină crudă se revarsă asupra întregului păienjeniș de relații care se creează între călăi și victime. Unui grup de prizonieri i se cere pe un ton potolit, lipsit de asprime, aproape prietenos, să-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
resentimentar” înseamnă altceva, e un viciu de structură în ordine morală, analizat de Max Scheler, care nu intră în bilanțurile justițiare ale victimelor și călăilor. Dar răzbunarea trebuie evitată. Zic evitată și nu exclusă, căci pentru ca răzbunarea să nu se reverse, să nu se declanșeze în lanț, este obligatoriu ca justiția să nu fie „evitată”. Dar ce se poate spera într-o țară în care ministrul justiției, fără frica lui Dumnezeu, și-a făcut ostentativ, în văzul națiunii, la depunerea jurământului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e singura scuză, domnește în toate : hrana de toate zilele, firește câtă rămâne de la stăpân, liniștea, fără care se așteaptă o teribilă represiune, școli deschise, cu anume dascăli și programul corespunzător, literatura care nu ațâță spiritele și, în loc de teatru, se revarsă valurile de armonie ale reprezintațiii de operă./ .../ Așa, cred unii, poate să meargă până la nesfârșit, de la o generație de fericiți la alta./ Da, la suprafață așa este. Dar mai e ceva la fund./ Se poate ca cei de acum, într-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ființa umană e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne depărtează de Eugen Ionescu. Le-am dedus din opera lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o credință, aceasta desigur tot din dragoste, dar evident nu erotică. Evident, evident. Dar dragostea erotică, pe care am numit-o „adevărată” și pe care am contemplat-o în icoana amintită, e o dragoste neegoistă, o dragoste deschisă, ce se revarsă de la obiectul ei concret asupra întregii Creațiuni. Acest eros duce necesarmente la agapé. Dragostea adevărată nu e un simplu colaj, limitat la concupiscență și sentimentalism, și nici o împătimire închisă și înverșunată. De vreme ce implică de la sine virtualitatea sacrificiului, are implicația sacră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în vechea besactea plină cu imaginile unei lumi dispărute, pe care i-o pusese în brațe amfitrionul, cu „gingașul ei cap întors ca să privească peste umăr, Lena Ceptureanu își arăta din spate, despletită, uimitor de bogata ei coamă, din huzur revărsată până la călcâie” (M.I.C., Opere, București, 1936, p. 222) ; „M-a întâmpinat cu fermecătoarea ei ochiadă” (p. 230) ; „În genunchi pe un scaun, cu coatele pe masă și cu bărbia în palmă, Lena aștepta.” (ibid.) ; „Frumoșii ochi albaștri ai Lenei rămaseră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în activitatea lui de redactor la Revista Fundațiilor regale și în acel text capital de filozofie a teatrului care e paragraful despre Mioara din Addenda la Falsul tratat. Această doctrină era constituită în mintea lui și se elabora în continuare, revărsându se fulgurant sau desfășurat în afară cu fiece prilej, mult înainte de întâlnirea cu fenomenologia husserliană. Fenomenologia i-a dat la un moment dat impresia că ceea ce gândea el exista deja într-un sistem complet și recunoscut, și că lui nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acasă pe Bo, care n-a fost de nici un folos, pierzându-și timpul și îngrozindu-se numai privind. A sosit omul care a acordat pianul, o nouă operație extrem de sofisticată, și apoi a venit Ingrid (Lindgren) și a înviat pianul revărsând din el sunete sublime din Études de Chopin, amintind de interpretarea celebrului pianist Maurizio Pollini, acoperindu-mă parcă cu ácele de aur ale unei acupuncturi muzicale greu de descris. Nervii mei surescitați parcă au fost neteziți de sunete cu fulgerul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alungat acest gând și am continuat să trăiesc acea stare unică de bucurie, amestecată cu hohote de râs și cu lacrimi. Mă simțeam de parcă aș fi avut în suflet un stăvilar care brusc s-a rupt, iar acum apa se revarsă nestăpânită. M-am scuturat de parcă aș fi fost în lanțuri și acestea au căzut! Mă simțeam ușoară, ușoară. Aș fi putut să-mi iau zborul. Libertate! Libertate! Ce cuvânt minunat. Liberă pentru prima oară de când mi-am auzit numele strigat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a cuprins cu brațele încărcate cu brățări a 173 căror atingere rece am simțit o neplăcut pe obraji. Mirosea bine a deodorant și a săpun de calitate, iar din sacoșa din plastic pe care a pus-o pe masă se revărsau aromele mult râvnite de oricine ale străinătății. A venit Moșul!... a strigat femeia, în timp ce răsturna conținutul sacoșei pe masă. Privind-o, m-am întrebat intrigată în gând „De ce nu le lasă în sacoșă?” Cafea, țigări Kent, săpunuri Fa, ojă, șampoane
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
democratice, militantă pentru interesul național. Din primele zile ale revoluției s-a tot amplificat culpabilizarea tuturor segmentelor sociale de a fi colaborat cu regimul comunist Biserica, armata, justiția, forțele de ordine, Învățământul ... În final Întreaga societate. Peste toți s-a revărsat Înverșunarea, ațâțarea tuturor Împotriva tuturor. Vitriolarea oamenilor de creație din trecut părea un efort susținut de a Împinge țara spre disoluție. În disprețul evidenței intervalul de 50 de ani de dictatură nu a fost periodicizat cel puțin În etapa dictaturii
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cere astfel de șepci; tot moda îi va îmbrăca la vară, pe bărbații grăsulii, în pantaloni scurți, lăsând să li se vadă părul de pe picioare, ca o blăniță, și tot moda va impune "șleapi" și flanele de sub care să se reverse burți purtate la vedere, ca o emblemă a importanței. Așa că schimbarea anotimpului nu va ameliora vulgarul grotesc masculin, avantajând însă, prin dezgoliri grațioase, jumătatea feminină a națiunii. (Copiii n-au ce căuta în aceste considerații.) " Totul trebuie să fie frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el, și-a început cariera de pirat pe cont propriu. Înfățișarea sa înspăimântătoare va fi atât o veritabilă și spectaculoasă armă de atac, cât și o cauză a renumelui : masiv, cu fața roșie și ochii bulbucați, cu barba neagră mare, revărsată peste piept și împletită, cu haină stacojie și o curea specială în care purta mai multe perechi de pistoale încărcate, cu sabie și pumnal la centură, cu fitile fumegânde ieșind de sub tricorn. Multora dintre cei atacați le părea că diavolul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
membri în toate consiliile de administrație ale tuturor întreprinderilor industriale, beneficiari ai celor mai multe imobile luate de la evrei, și mai știu eu ce!, parcă toți „civilii” capabili muriseră peste noapte în România. Toată pleava cazărmilor, temându-se de front, s-a revărsat în administrația publică, introducând ridicolele sisteme ale „situațiilor” și „tabelelor” militare în administrația civilă și reinstaurând domnia bunului plac și a afacerismului. N-am amintit însă de jafurile din timpul „rebeliunii” și de uciderea celor două-trei sute de evrei în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
48 de ore, să convingă o infirmieră să ia din cameră o pătură îmbibată în urină, fără să-i dea 10 000 de lei, și pe o alta să schimbe o pungă de sondă și să șteargă pe jos lichidele revărsate din altă bolnavă. De obicei, acest gen de operații le făceau una pentru alta. Din când în când strângeau din dinți și o luau spre toaletă. Acolo își reduceau respirația la minimum necesar, își tapetau cu ziare vasul de WC
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a dat Bisericii veroneze câteva directive importante: să treacă de sub dependența Republicii Venete la ascultarea față de papa de la Roma, de la implicarea pe fond cultural abstract la pastorala religioasă, de la grija pentru clasa cultă la slujirea poporului. Armatele napoleoniene s-au revărsat în Europa și în Italia. În numele libertății și al rațiunii, s-a instaurat un război contra religiei, prin gesturi fățiș ostile, precum arestarea episcopului Avogadro, ori subtil, mult mai periculoase, precum coruperea studiilor și a moravurilor din seminarii. Episcopul Avogadro
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
preoților, care se reuneau în jurul său, experiența sa religioasă, temeinicia sa spirituală, iubirea pentru Sfânta Scriptură, cunoașterea sfinților Alfonso Maria de Liguori și Tommaso d'Aquino (+1274). Și, astfel, ideile iezuitice ale episcopului Avogadro s-au consolidat și au fost revărsate în clerul diecezan veronez prin sfântul Gaspare Bertoni. Spiritul iezuit a rămas în mijlocul clerului veronez ca un substrat sau humus ce a înlesnit apariția atâtor suflete preoțești și religioase. Dar e corect să ne întrebăm: De ce, aici la Verona, s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]