5,555 matches
-
de la egal la egal cu zeii și, de multe ori, atunci când se vorbește despre „zeu” se Înțelege că acesta este regele. Preoții sunt „slujitorii”, nu interpreții sau vicarii zeilor. Ei citesc ritualurile, dar suveranul este cel care Împlinește cu adevărat ritul (ca În scenele fundării templului de la Abuxe "Abu" Sir), el acționează pe același nivel cu zeii, Îi are alături de el la sărbătorile sale și le este, Într-un fel sau altul, „fiu”. Religia celorlalți membri ai societății se explică, aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Lângă omul rămas după debarcare (moarte) sunt puse greșelile sale ca o movilă; și aceasta este, Într-adevăr, veșnicia. (Merikara, 51.57) Astfel, viața devine În Întregime o slujire divină Împlinită de fiecare, pentru că fiecare deține personalitatea sa morală, iar ritul - care este public - Își pierde sacralitatea mecanică: „Este mai bine primită virtutea celui drept decât boul celui nedrept” (Merikara, 128). Cred că aici este pentru prima oara când se vorbește astfel, spre jumătatea secolului al XXI-lea Î.Hr. Statul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolului al XXI-lea Î.Hr. Statul centralizat și autoritar se preschimbă Într-un complex mai flexibil de puteri opuse, cadru În care, cel mai adesea, indivizii Își regăsesc valoarea reală. Prin urmare, structura bazată pe templu a religiei, cu rituri, mituri, formule, personal, putere și averi, a căror organizare Într-o realitate unică depinde de stat, pot să se risipească acum Într-o relație simplă și vitală cu divinitatea. Dacă există, așa cum am văzut, cel care chiar nu Îl cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va fi Înălțat. Cât despre zeul acestei țări, el este soarele orizontului. Imaginile sale sunt pe pământ. Când i se oferă tămâie ca hrană zilnică, Stăpânul Răsăritului Învie (VII, 12 sqq.). Acest zeu, care trebuie tratat după normele fixate de rit, nu dorește manifestări de o intimitate excesivă (deși textul spune că există astfel de Încercări Într-un impuls de pietate colectivă), dar, așa cum știa deja Merikara, este apropiat de toți, cunoaște nevoile tuturor și se Îngrijește de ele. 16. CREDINȚELE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mormânt, reprezentată schematic În „deschiderea gurii” acelei „ființe” complexe care este sarcofagul antropoid În care este Închis corpul devenit nepieritor prin mumificare (care atinge acum perfecțiunea). „Deschiderea gurii”, care se săvârșește prin atingerea gurii cu o mică nuia, este un rit care ajută la dotarea atât a defunctului, cât și a statuilor cu o viață ascunsă, diferită de cea practică, dar nu mai puțin reală. Astfel, defunctul devine capabil să se bucure de ofrandele a căror revărsare În mormânt este reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ptah" este Hefaistos, Bastetxe "Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele două populații pun În comun patrimoniul mitologic și teologic, iar În ceea ce Îi privește pe greci, aceștia le văd ca rituri grecești și rituri egiptene și vorbesc despre „misterele” lui Osiris și despre „jocuri atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bastetxe "Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele două populații pun În comun patrimoniul mitologic și teologic, iar În ceea ce Îi privește pe greci, aceștia le văd ca rituri grecești și rituri egiptene și vorbesc despre „misterele” lui Osiris și despre „jocuri atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMII" Odată cu sosirea lui Alexandru În Egipt, În 323, și cu stabilirea imediată a dinastiei diadohilor Ptolemei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu cap de leu, dorește să intre În posesia lor și spune (tab. I, col. III, 14-17): Vreau să mă fac stăpânul „Tablielor Destinelor”, eu! Vreau să stăpânesc poruncile tuturor zeilor! Îmi voi Întări tronul și voi deveni patronul ștuturorț riturilor! Îi voi conduce pe toți ighighii! În timp ce Enlilxe "Enlil" Își făcea baia de dimineață și lăsase „Tablele Destinelor” pe tron, Împreună cu sceptrul și coroana, maleficul Anzûxe "Anzû" i le fură și zboară În munții la care nu se poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod obișnuit, zeul Înțelepciunii și demonstrează că aceasta Îi aparține ca nimănui altcuiva (vezi, de exemplu, mitul Adapaxe "Adapa"; cf. subcapitolul 3.5b). Având În vedere că apa dulce (din apsû) este unul dintre principalele elemente folosite la Îndeplinirea riturilor și În practicile exorciste, considerându-se că este dotată cu puteri catharctice deosebite, Enkixe "Enki"/Ea Însuși ajunge să fie socotit unul dintre patronii riturilor și ai preoților care le exercitau (³șipu etc.). În același timp, din En¿ma eliș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vedere că apa dulce (din apsû) este unul dintre principalele elemente folosite la Îndeplinirea riturilor și În practicile exorciste, considerându-se că este dotată cu puteri catharctice deosebite, Enkixe "Enki"/Ea Însuși ajunge să fie socotit unul dintre patronii riturilor și ai preoților care le exercitau (³șipu etc.). În același timp, din En¿ma eliș reiese că zeul nostru stăpânește peste apsû cu ajutorul unei vrăji puternice. Ca zeu al Înțelepciunii, Ea sfârșește prin a fi considerat patron al tuturor științelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ca zeiță a iubirii (și a plăcerii) și fertilității, este venerată mai ales În Uruk, unde există informații (poemele lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Erraxe "Erra") că ar fi existat o formă clară de prostituție sacră feminină și masculină și alte rituri asemănătoare. Tab. VI din epopeea lui Ghilgameș povestește că Iștar se Îndrăgostește de eroul Ghilgameș, care Însă o disprețuiește și o „blestemă”, considerând-o prea dezinvoltă În iubirile ei: Într-adevăr, Întotdeauna ajunge să-și renege iubiții și să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împărțiți În șase subcategorii, dintre care cea mai cunoscută era ³șipu(m). După cum se observă din cadrul organizatoric sacerdotal, În cultura mesopotamiană nu aparțineau sistemului religios practic doar cei care Îndeplineau ceremoniile de la templu, ci și cei care se ocupau cu riturile divinatorii și magice. De asemenea, În Mesopotamia un rol important Îl mai aveau și alți preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la templu, ci și cei care se ocupau cu riturile divinatorii și magice. De asemenea, În Mesopotamia un rol important Îl mai aveau și alți preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă pentru spălare”); ișppu(m), de asemenea preoți care purificau, cu ajutorul apei sfințite, templele și statuile divine; p³șișu(m) (În sumeriană ișib), care se ocupau cu ungerile rituale; kallû(m), răspunzători de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie că sunt individuale, familiale sau de altfel, aceste rugăciuni sunt cunoscute În literatura sumeriană; uneori sunt Întrebări adresate zeității pentru a afla propriile păcate sau sunt litanii penitanțiale ori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a douăzeci și opta/a douăzeci și noua, În funcție de fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la un templu la altul sau de la o cetate la alta, pe râuri. f) Rituri pentru eliberarea de păcat Pe lângă „păcatul originar” (cf. subcapitolul 5.3b), mesopotamienii admiteau existența „păcatului actual”, pentru care existau multe denumiri (cea mai folosită era arnu(m), care indica și fapta, și pedeapsa). Se credea că multe rele, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte rugăciuni, Însoțite probabil de gesturi penitențiale, ca așa-numita „aplecare a nasului” (lab³n appi), adică un fel de Închinare. De asemenea, erau foarte des folosite și abluțiunile. În acest scop, existau „casele pentru spălare”, numite bșt rimkim. g) Alte rituri În Mesopotamia existau și alte multe rituri, cum ar fi cel al „Acoperirii timpanului sacru”, numit lillissu, sau cele care priveau purificarea templelor, a statuilor divine și a altor obiecte sacre. În multe cazuri, tot acte rituale erau considerate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca așa-numita „aplecare a nasului” (lab³n appi), adică un fel de Închinare. De asemenea, erau foarte des folosite și abluțiunile. În acest scop, existau „casele pentru spălare”, numite bșt rimkim. g) Alte rituri În Mesopotamia existau și alte multe rituri, cum ar fi cel al „Acoperirii timpanului sacru”, numit lillissu, sau cele care priveau purificarea templelor, a statuilor divine și a altor obiecte sacre. În multe cazuri, tot acte rituale erau considerate și jurămintele. Mai existau și ordaliile, asemenea celei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care trebuiau vindecate sau prevenite prin practică magică religioasă - În acest caz „magia albă” - erau atribuite spiritelor rele (demoni). Magia era numită În mod obișnuit kișpu(m) și era Încredințată preotului „descântător”, numit (w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni erau Întrerupte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri magice. Documentația scrisă, cu caractere cuneiforme, privește două momente speciale din istoria anatoliană a mileniului al II-lea Î.Hr.: secolele al XIX-lea și al XVIII-lea, atestate de tăblițele descoperite În straturile II și Ib de la Kültepe, aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alimente sau obiecte contaminate (adică impure din punct de vedere ritual, nefiind pregătite conform regulilor sau alterate de prezența unor corpuri străine, cum ar fi fragmentele de unghii sau păr) sau când se Întârzie până după momentul stabilit pentru celebrarea riturilor religioase, din cauza implicării În campanii militare, sau, pur și simplu, atunci când o persoană este lovită de vrăji malefice. Consecințele mâniei divine provocate de aceste violări nu Încetează până când nu se restabilește ordinea răsturnată prin celebrarea unui ritual potrivit. Comportamentul zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau un preot. Angajarea cultuală a suveranului, care trebuie să fi fost foarte obositoare, având În vedere numărul mare de sărbători anuale și de durata unora dintre celebrări, era considerată prioritară față de alte Îndatoriri, pentru că Îndeplinirea corectă și punctuală a riturilor Îi garanta bunăvoința zeilor și, prin urmare, bunăstarea țării. Și, chiar dacă acest lucru presupunea Întreruperea unei campanii militare, regele nu putea amâna sau anula o sărbătoare. În orice caz, pentru suveranii din Hattușaș, sărbătorile religioase constituiau și o ocazie importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând În picioare șsau josț divinitatea XY”, a cărei interpretare ca libație este discutabilă (FrantzSzabó, 1987). Diferitele ceremonii sunt Însoțite și ritmate adesea de instrumente muzicale, de cântece corale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
douăzeci de tolbe de vânători, „animalele zeilor”, adică imagini ale animalelor sălbatice făcute din metale prețioase. Procesiunea este Încheiată de alți preoți și cântăreți. Regele și regina urcă În carele lor și se Îndreaptă spre templele pentru ceremoniile prevăzute de rit. Apoi ceremonia condusă de rege iese din cetate și se Îndreaptă spre ¿uwași (stela) care aparține zeului furtunii, alături de care este Înălțat un cort, În care se desfășoară „marea adunare” (Singer, 1983, 1984). Legătura strânsă Între magie și religie, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iese din cetate și se Îndreaptă spre ¿uwași (stela) care aparține zeului furtunii, alături de care este Înălțat un cort, În care se desfășoară „marea adunare” (Singer, 1983, 1984). Legătura strânsă Între magie și religie, care se poate identifica În anumite rituri și acțiuni simbolice prevăzute de cultul de stat (esențialmente În cazul sărbătorilor și rugăciunilor), se manifestă pe deplin În ritualurile magice și În descântece. Textele legate de acest tip de ceremonie sunt, aproape În totalitate, ritualuri pe care le putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]