17,708 matches
-
cu ochii ațintiți într-o hârtie ce-i tremura ușor în mână. A întors încet capul pentru a-l privi și a ridicat din sprâncene surprinsă de emoția ce se citea pe chipul acestuia. - ... doamna... domnișoara Mariana, sărut mâna! a rostit Fănel cu greu, în timp ce-și trecea greutatea corpului de pe un picior pe altul și o privea plin de uimire. Te-am căutat... nu am știut și nimeni, cum să spun... - Nu e nimic deosebit, domnule. M-am angajat
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > IZGONIREA DIN IAD Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Andrei Fischof Izgonirea din iad, cronică literară de AL.FLORIN ȚENE Poet și traducător Andrei Fischof își rostește gândurile atât în limba română dar și în ebraică. Fiind stabilit în Israel din anul 1976.Absolvent al Facultății de Fizică a Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca, poetul, nu de puține ori, se reîntoarce la origini, purtând crucea locurilor natale de pe
IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356957_a_358286]
-
vă rog, că am fost prezentă, sa‑mi pot lua și eu banii... - Iată un exemplu de operativitate și vă felicit domnișoară! s‑a întors procurorul Dincă spre ea, zâmbindu‑i cu subînțeles. - Bine, declar ședința încheiată, la revedere! a rostit plină de importanță judecătoarea și a ieșit grăbită, sub privirile contra-dictorii ale celorlalte persoane din încă-pe-re. Învinuitul, ținut strâns de doi polițiști, privea stupefiat și disperat, cum ies din sală cei care‑i hotărâseră soarta fără să țină cont de
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
luându-i pe copilași pe genunchii Săi și îndemnându-i pe ucenici să se facă la suflet aidoma copiilor dacă vor să aibă parte de Împărăția lui Dumnezeu. De asemenea, Andrei află că orice vis se poate împlini dacă-l rostești în rugăciune cu ardoare. Visul lui Andrei este ca tatăl său să se întoarcă de sărbători din străinătate. Și într-adevăr, dimineața, se trezește în brațele tăticului său, venit în acea noapte acasă. Ultima povestire, „Mâinile” este construită pe ideea
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
înverșunat Fănel, abia stăpânindu-se. - Să crezi tu, omule, că numai actul sexual face fericită o femeie?! Este o componentă a unui sistem larg de elemente, dar nu definitoriu... Tu nu știi să fii fericit, omule! Am încheiat discuția, a rostit Gabi autoritar. Fă-mi loc să trec! Și pentru că Fănel rămăsese încremenit, privind-o cu surprindere, l-a împins privindu-l cu milă amestecată cu dispreț și a ieșit destul de tulburată, trăgând ușa după ea fără să mai salute ori
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
de frumos afară, senin, era o lună imensă și strălucitoare și am început să mă rog, cu cuvintele pe mi le formasem deja, era aproape un ritual, spuneam aceleași cuvinte. Dar la un moment dat n-am mai putut să rostesc cuvintele, și mă uitam doar la cer și la stele, si am început să plâng și.. am plâns, am plâns, și deodată am simțit o bucurie imensă, de parcă Dumnezeu ar fi fost exact acolo, cu mine în cameră, si m-
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356594_a_357923]
-
ia apărarea celui pe care‑l va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuțit toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotit‑o ca fiindu‑i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de nimic, tată. Nu este adevărat că... - Îți dau eu motiv să plângi, de îndată, băiete, l‑a întrerupt
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
zile m-am rugat așa: „Doamne, Tu poți! Doamne, Tu poți!”. Nu puteam dormi, nu puteam mânca, nu puteam bea. Dragilor, vă sfătuiesc în Numele Domnului Isus Cristos să învățați rugăciunea aceasta. Este cea mai puternică rugăciune pe care o poate rosti un om pe pământ - să-I spui Domnului, cu recunoștință: „Doamne, Tu poți!”. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea. A treia zi medicul mi-a spus: „Băiete, du-te și mulțumește Cerului, că fetița ta e mai sănătoasă ca tine și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356593_a_357922]
-
cu urarea: Somn ușor! El zâmbea. Era ceva inedit și amuzant, Mitică considerând a fi un joc de cuvinte. Își dădea seama că ea confunda sensul celor două urări, dar n-o corecta, pentru că îi plăcea să o audă cum rostește o propoziție în locul celeilalte. Până într-o zi, când Mitică, întorcându-se de la muncă, și-a găsit soția supărată foc pe el. „Ce ai de ești așa supărată?” a întrebat Mitică nedumerit. Lasă-mă în pace! Săptămâni întregi să nu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356622_a_357951]
-
nr. 313 din 09 noiembrie 2011. ELOGIU MURGULUI O, Doamne, nu mă-ndura spunậndu-i timpului o poezie ci, doar, scrậșnind-o între dinți, ca pe o poama pădureața, ci, doar, purtậnd-o, de povară, ca pe o rouă-n dimineață, ci, doar, rostind-o , ca pe-o ruga, la ceas mieros, de sihăstrie - și- mi ‘nalta vrerea rebelului sub flacăra eternă a unui rug, și-mi zburda clipă, prin nămeți, ca pe o sorcovă de dor, și-mi ceartă umbră, prin deșert, cậnd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
peste o pajiște de luna. Citește mai mult ELOGIU MURGULUIO, Doamne, nu mă-ndura spunậndu-i timpului o poezieci, doar, scrậșnind-o între dinți, ca pe o poama pădureața,ci, doar, purtậnd-o, de povară, ca pe o rouă-n dimineață,ci, doar, rostind-o , ca pe-o ruga, la ceas mieros, de sihăstrie -și- mi ‘nalta vrerea rebelului sub flacăra eternă a unui rug,și-mi zburda clipă, prin nămeți, ca pe o sorcovă de dor,și-mi ceartă umbră, prin deșert, cậnd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
secret. Îl împart doar cu tine! Fata îi zâmbi recunoscătoare. Împreună urcară pe trunchiul noduros. Fata își pierdu echilibrul țipând după ajutor. Se prăbuși, pierzându-și cunoștința. Cineva îi dădea palme ușoare peste obraz. Se dezmetici cu greu. M. îi rostea îngrijorat numele: - Iubito, ce e cu tine? o strânse cu putere la piept. - De-ai știi ! suspină ea în gulerul cămășii lui. Bărbatul îi ținea obrajii în palme, o privea intens: - Ce ai pățit? Mă îngrijorezi! - Oglinda ... bâgui femeia. Privi
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Fărâme de cer Din anii de cenușă și de fum Răzbate o lumină și acum; Purtăm în noi fărâmele de cer: Atâta cât respir, eu încă sper. Cu fiece cuvânt ce-a fost rostit, Verigă din șiragul infinit, Recuperând trecutul pas cu pas, Să facem la răspântii un popas. Secunde, ore, zile, ani înșir Într-un concert fantastic de clavir, În cupă aburită, vinul vechi, Din timpuri ireale, neperechi. Cum visele de aur nu
FĂRÂME DE CER, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356700_a_358029]
-
a facilitat întâlnirea cu el, în Franța.„ Femeia aceasta mi-a cerut să-i recit câteva versuri dintr-o poezie, în românește. Stăteam în cumpănă nu mă hotărâsem ce versuri să spun, când deodată, nu știu ce mi-a venit și am rostit: Sunt sărac și n-am nimic / Numai pielea pe buric”. „Nici Japonia și nici Franța nu au avut vreun poet care să descrie atât de bine sărăcia!”- se minunase franțuzoaica, reflectând la versurile rostite de Dumitru Sinu care se scuzase
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
nu știu ce mi-a venit și am rostit: Sunt sărac și n-am nimic / Numai pielea pe buric”. „Nici Japonia și nici Franța nu au avut vreun poet care să descrie atât de bine sărăcia!”- se minunase franțuzoaica, reflectând la versurile rostite de Dumitru Sinu care se scuzase că nu știa cine le-a scris; le preluase de la un țăran de la el din sat. Din nou, iată că spiritul țăranului român impresiona prin profunzime și nu pe oricine, ci pe un intelectual
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
două saltele vechi, umplute cu pănuși de porumb, locul nostru preferat de taifas după-amiază, atingea tulpina nucului din mijlocul curții. Atunci Waldi, câinele rotofei și flocos, lătra scurt, ridicându-se tremurând pe labele din față, iar moșu’ Klesch îl potolea, rostindu-i cu o voce seacă numele: „Waldi!” Cei doi bătrâni purtau invariabil în clipele următoare întâlnirii lor următoarea conversație: „Bună, Sibla!” „Bună, Klesch!” „Mai trăiești, Sibla?” „Mai, Klesch!” Apoi se duceau unul după celălalt, călcând anevoie pe cărăruia pavată cu
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
alb de in, se descheia la cămașă și își petrecea prosopul pe după gât, iar Sibla i-l fixa la spate cu acul de siguranță, înfipt în țesătură exact acolo unde urma să fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
întâmplate, ca de o anomalie a lumii în care trăia. „Zoltan?” continua el cu o figură alungită conversația. După vreo alți ani hotărî, dintr-un motiv de mult uitat, că e momentul să schimbe vorba. „Da, mi-ai mai spus”, rostise el pe neașteptate. Împiedicat să adauge obișnuita completare la informația despre vecinul său, Sibla se văzuse o vreme pus în situația de a replica descumpănit: „Altă noutate nu am să-ți zic.” Și conversația lor se împotmolea aici de o
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
împotmolea aici de o bună bucată de timp. Asta până într-o zi, când răspunsul la întrebarea „Ce mai e de nou, Sibla?” s-a schimbat: „Ți-am spus că a murit Petrescu?” Petrescu fusese celălalt vecin al său. Sibla rostise aceste cuvinte cu ochi umezi, sclipind îndărătul lentilelor groase ale ochelarilor. „Petrescu?!” Moșu’ Klesch tresărise și rămăsese cu privirea pironită în gol, vocea lui căpătase o inflexiune ciudată, trăda laolaltă spaimă, regret, indignare. Abia se simțise în stare să adauge
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
pături ponosite. Din pături se răspândiseră în jur, fâlfâind bezmetic, o mulțime de molii. Turnase în două ceșcuțe albastre de lut smălțuit, după ce le ștersese cu degetul pe dinăuntru de praf. Ridicaseră ceșcuțele fără să ciocnească. „Odihnească-se în pace!” rostise cu solemnitate Klesch. „... în pace!” îi ținuse isonul Sibla. Băuseră în tăcere un rând, apoi încă unul. „Odihnească-se...!” „...în pace!” După al treilea rând, lui Sibla îi lunecaseră ochelarii pe vârful nasului. Klesch se descheiase la gât și la
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
în laminor!... Puah!” Moșu’ Sibla s-a agitat pe scaun. Vinișoare albăstrui i se iviseră și în rumeneala obrajilor. „Lungești vorba, Klesch, îi tot dai cu laminorul tău.” Bătrânul maistru își încruntase sprânceana stângă. „Parcă ziceai că vrei amănunte, Sibla!” rostise nemulțumit. „Nu amănuntele astea, Klesch. Amănuntele cu Petrescu. Și dacă vorbești așa cu mine, eu plec. Da’ înainte, mai toarnă-mi un șnaps.” „Amănuntele cu Petrescu!... Păi, Petrescu s-a luat de Skerla, directorul fabricii, pentru ai lui de la zincuire
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
terminat... Cine naiba e la ora asta?” După ce a reușit să citească numărul, a ridicat degetul mare, intenționând să închidă. Era deja indispus și furios. A renunțat în aceeași fracțiune de secundă și l‑a deschis. O voce protocolară a rostit formula regu-la-menta-ră de prezentare și salut. Doar două fraze au fost de ajuns ca să‑l trezească definitiv pe comisar. A sărit din pat și a fugit în sufragerie pentru a putea vorbi fără să‑și trezească soția și să‑i
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
efemer Din inima de dragoste preaplină, Știu, trupul tău s-a înălțat la cer, Născător de-a pururi de lumină. Cum putea să plece fără el Sufletul, cel fără de prihană? Acum, aici, pentru Jertfitul Miel Curg lacrimile tale din icoană... Rostindu-ți numele și e de-ajuns, Mi se umple versul meu de bine, Ave Marie! Dumnezeu și-a pus Toată veșnicia Lui în tine!... Referință Bibliografică: Marie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 593, Anul II, 15
MARIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355065_a_356394]
-
2012 Toate Articolele Autorului Procuratorul Ponțiu Pilat chemse pe toți ofițerii și magistrații în sala de consiliu numită Caesar Augustus Tiberius Imperator aceasta după ce poruncise augurilor să cerceteze zborul porumbeilor și după ce aceștia arseseră pene de pasăre într-un taler rostind incantații știute și înțelese numai de ei. După ce aceștia își dădură acceptul, procuratorul îi chemă pe toți prin curieri. Pilat spera astfel să se termine repede cu toate formalitățile legate de anchetă. Din experiență știa că o anchetă efectuată la
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
degenereze într-o răscoală în toată regula. Procuratorul lăudă în gând elocința cu care fusese redactat textul de către iscusitul Naulius. Citind printre rânduri reișea totuși faptul că procuratorul Ponțiu Pilat se eschiva astfel din nou de răspunderea condamnării la moarte rostită împotriva învățătorului și proorocului galileean. Dar acest lucru putea fi sesizat doar de cineva care fusese în miezul evenimentelor, nicidecum de o comisie senatorială care l-ar fi audiat, și care era străină de subterfugiile acestui caz. Unul dintre magistrați
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]