6,798 matches
-
de năvălitori. Populația care a scăpat cu viață s-a refugiat după dealul denumit astăzi „Dealul Crucii“, într-o poiană din pădurea de corni, unde exista un schit care mai târziu s-a transformat într-o mănăstire de călugări. Pe ruinele acestei mănăstiri în anul 1791 începe construcția actualei biserici a satului Corni. Studiile și cercetările efectuate în ultima perioadă ne conduc la ideea că nu este vorba de un sat „Siliște“ ci locul s-a numit „Siliște“ după ce locuitorii l-
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
munților Perșani, fiind traversată de pârâul Lupșa. Drumul Județean 104 trece prin centrul satului iar Drumul Comunal 20 face legatura între Cuciulata și Lupșa. Descoperirile arheologice indică existența unei așezari umane încă din epoca bronzului. De asemenea s-au descoperit ruinele unei cetăți dacice din Secolul I î.Hr. în locul numit "Stogul lui Coțofan", în partea de SE a satului. Prima atestare documentară în limba română a localității Cuciulata datează din 16 iulie 1372 și reprezintă un hrisov din vremea lui Vlaicu
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
XVI-lea, în matricola gimnaziului "Honterus" din Brașov apare înregistrat și un anume "Melchior Felmerius", originar din Felmer. În 1909 a fost construită o nouă școală, din materialul rezultat din demolarea zidurilor și turnurilor bisericii. În prezent, acesta este în ruine, lipită de zidul de incintă. În prezent, la Felmer funcționează o școală generală cu clasele I-VIII, pe Strada Principală nr. 320, și o grădiniță cu program normal, ambele cu predare în limba română. Existența primei biserici din Felmer este
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
lui Crai. Crăiasa s-a măritat cu un prinț frumos, amândoi trăiau fericiți, pana cand odată, uriașii, revoltați i-au ucis pe amândoi și le-au mutat cetatea , luând-o pe umeri, în Cohalm ( Rupea). Și azi se mai găsesc ruinele unei cetăți pe vârful Dealului Crăiței. Legendă este întărită și de existență denumirii anumitor locuri: Fântânița Crăiesei - un izvor cu apă cristalina , unde probabil domnită și-a potolit setea, Gruiului lui Crai sau dealul Crăiței, Valea Crăiței ( valea care curge
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
evanghelica a satului există o multitudine de catacombe și tuneluri secrete, care în trecut erau folosite de săteni pentru a fugi de inamici sau pentru a se apăra în timpul invaziilor. Singură dovadă existența la momentul de față este reprezentată de ruinele unui presupus astfel de tunel, descoperite la malul Oltului. În trecut s-a încercat parcurgerea tunelului, dar s-a constatat că acesta este surpat în multe locuri, datorită vechimii sale. Speculații cum că în presupusele catacombe au fost îngropați oameni
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
raion din care făcea parte din 1950 comuna Latinu. În 1968, comunele Latinu și Corbu au fost desființate, iar satele Corbu Nou, Corbu Vechi, Latinu și Voinești, care le compuneau, au fost transferate comunei Măxineni. În comuna Măxineni se află ruinele bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fostei mănăstiri Măxineni, clasificată drept monument de arhitectură de interes național. Biserica se afla pe malul Siretului, la nord-nord-est de satul Măxineni și a fost construită în anii 1636-1637 și refăcută în 1859. În
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
megieșii, de jur împrejur și în prezența lor s-a constatat hotarele „după semnele vechi și adevărate"). Satul este atestat încă de la începutul sec. al XIII-lea sub numele oficial unguresc de Főldoar, ceea ce înseamnă în românește teren fortificat, (de la ruinele castrului român din apropiere), păstrându-și această numire până la Marea Unire a Transilvaniei cu Regatul României din 1 Decembrie 1918, când i s-a dat numirea oficială de Feldioara întrebuințata din moși strămoși în vorbirea curentă. Sașii numeau și numesc
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
Ianca și Brăila. În anul 1973 au părăsit vatra satului ultimii locuitori, în marea lor parte bătrâni care nu doriseră să părăsească satul. Vatra satului a fost arată și transformată în teren agricol, în prezent mai putând fi vizibile doar ruinele bisericii și fostul cimitir al satului. După 1990 o parte din foștii locuitori din Filiu au revenit creând o zonă cu locuire temporară/sezonieră, situată la mijlocul distanței dintre Bordei Verde și Lișcoteanca. În perioada anilor 1970-1980 localitățile din comună vor
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
locuire ale zonei sunt însă mult mai vechi, fiind cunoscute multe șantiere arheologice pe aria comunei Ungra. Este de amintit vechiul castru român Pons Vetus. UNGRA este situată sub dealul Stajeii, care atinge o cotă de 589 metri, tocmai în dreptul ruinelor vechiului castru român amintit mai sus. Bătrânii satului își amintesc de existența unei cronici care a fost ținută din cele mai vechi timpuri, de la înființarea comunei în jurul anilor 1100, de către sași, în care au fost consemnate în limba germană toate
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
așezat pe malul pârâului Fitód. O parte a vechiului sat a devenit stațiune balneară ( Băi). Oltul părăsește Bazinul Ciucului de Mijloc la Strâmtoarea Jigodinului. Denumirea localității provine din cuvântul secuiesc "ság" (dâmb). Vis-a-vis de sat pe malul Oltului se află ruinele unei cetăți din timpul migrațiilor popoarelor. Alte ruine se află pe malul drept al Oltului tot din această perioadă. Satul a avut 1213 locuitori în 1910.
Jigodin () [Corola-website/Science/301008_a_302337]
-
vechiului sat a devenit stațiune balneară ( Băi). Oltul părăsește Bazinul Ciucului de Mijloc la Strâmtoarea Jigodinului. Denumirea localității provine din cuvântul secuiesc "ság" (dâmb). Vis-a-vis de sat pe malul Oltului se află ruinele unei cetăți din timpul migrațiilor popoarelor. Alte ruine se află pe malul drept al Oltului tot din această perioadă. Satul a avut 1213 locuitori în 1910.
Jigodin () [Corola-website/Science/301008_a_302337]
-
la dispoziție de austrieci), prins și ucis apoi de Brâncoveanu, prin tăierea capului și înfigerea lui în părul porții curții Bălăceanului din București. În curtea școlii se păstrează încă zidurile palatului început de aga Bălăceanu și rămas, pare-se, neterminat (ruinele sunt denumite de localnici "beciuri"). Tradiția orală spune că aga Bălăceanu ar fi intenționat că, în situația în care ar fi reușit să ia Domnia, să mute capitala țării la Balaci. Prima linie de cale ferată construită în județul Teleorman
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
iulie 1512, din vremea domnitorului Neagoe Basarab. Actul confirmă participarea a 12 boieri hotarnici, cu moșii în apropierea satelor Bășești și Băcălești, la trasarea hotarelor moșiei schitului Comanca, metoh al mănăstirii Cutlumuș de la muntele Athos. În prezent se pot vedea ruinele schitului în apropierea comunei Crîngeni. Dintre cei 12 boieri sunt amintiți cu numele Brața și Vlad Județ. Acesta din urmă se numea așa pentru că îndeplinea funcția de judecător local. Satele reapar și în documente datate 1531 ( în timpul domniei lui Vlad
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
și din faptul că este una din ultimele case cu paie rămase martor, fiind reprezentativă pentru toată regiunea de sub Meseș. Casa și teascul de vin de alături au fost lăsate în paragină, găsindu-se astăzi într-un stadiu avansat de ruină. Școala veche, la Drumul Țării, a fost ridicată în 1872 și este declarată monument istoric. În fața școlii se păstrează un clopot cu inscripția ""Scolei Rom[ânești] din Cizeru 1867"" care a aparținut școlii confesionale greco-catolice când aceasta încă își avea
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
de către cele trei națiuni unite, poporul până atunci liber al românilor este definitiv înrobit. Cu aceasta s-a terminat și rolul curții domnești de la Gura Văii Căpâlnea, care, împreună cu orășelul fantomă, s-a mutat la Câțcău. Clădirile părăsite cad în ruină și locul rămâne nelocuit aproape 300 de ani. În acest răstimp locuitorii își duc mai departe veacul în satul din pădure pe Valea Maotei în sus. În anul 1467 satul este confiscat de la groful Banfy de către Matei Corvin pentru infidelitate
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
la un podiș, aici e Podul Gogoronii, unde va da de zidurile surpate ale Casei Uriașilor. Să scormonească puțin prin dărâmături și va găsi cioburi groase de vase de lut ars și poate chiar resturi de unelte de fier. Aceste ruine sunt rămășițele Casei Uriașilor. Turnuri romane din sec II-III se semnalează în locurile: Caramida, Homorasa, Hotroapa, Dealul lui Galoș, Casa Uriașilor (Podul Gogoronii), făcând parte din sistemul de supraveghere a limesului Daciei în sectorul Gâlgău. După ce ungurii au ocupat Transilvania
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
de către cele trei națiuni unite, poporul până atunci liber al românilor este definitiv înrobit.Cu aceasta s-a terminat și rolul curții domnești de la Gura Văii Căpâlnea, care împreună cu orășelul fantomă s-a mutat la Câțcău. Clădirile părăsite cad în ruină și locul rămâne nelocuit aproape 300 de ani. În acest răstimp locuitorii își duc mai departe veacul în satul din pădure pe Valea Maotei în sus. 1467 Satul este confiscat de la groful Banfy de către Matei Corvin pentru infidelitate, și dăruit
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
stăruința eminentului învățător și revizor școlar Centea Silviu, statul ridică o școală modernă cu trei săli de clasă și dependințe. Harnicul preot Mureșan Ionel, cu mari jertfe ale locuitorilor, ridică o biserică de zidărie în locul bisericii de lemn căzute în ruină. Clopotul ridicat de autorități în timpul războiului și trimis la fabrica de muniție este înlocuit cu unul mai mare dăruit de prof. Văleanu Ion. Înainte de al doilea război mondial, ideile fasciste nu au prins în rândurile sătenilor în ciuda tuturor încercărilor. Când
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
a atins un maxim în anul 1956(6527 locuitori),iar a comunei Pietroșani (împreună cu satul Pietrișu) a atins un maxim în anul1959(8195 locuitori). Există câteva monumente de interes local și anume: situl arheologic Locul Popilor din sud-vestul comunei conținând ruinele castrului roman de la Reca; ruinele bisericii "Sfânta Treime"(1812); ruinele morii Lapati-Știrbey (prima parte a secolului al XIX-lea); conacul Știrbey (a doua jumătate a secolului al XIX-lea); casa Petre Rădulescu (1891),casa Tache Nuțu - actuala primărie (1900), vechea
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
anul 1956(6527 locuitori),iar a comunei Pietroșani (împreună cu satul Pietrișu) a atins un maxim în anul1959(8195 locuitori). Există câteva monumente de interes local și anume: situl arheologic Locul Popilor din sud-vestul comunei conținând ruinele castrului roman de la Reca; ruinele bisericii "Sfânta Treime"(1812); ruinele morii Lapati-Știrbey (prima parte a secolului al XIX-lea); conacul Știrbey (a doua jumătate a secolului al XIX-lea); casa Petre Rădulescu (1891),casa Tache Nuțu - actuala primărie (1900), vechea primărie - actuala poștă (1900), școlile
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
a comunei Pietroșani (împreună cu satul Pietrișu) a atins un maxim în anul1959(8195 locuitori). Există câteva monumente de interes local și anume: situl arheologic Locul Popilor din sud-vestul comunei conținând ruinele castrului roman de la Reca; ruinele bisericii "Sfânta Treime"(1812); ruinele morii Lapati-Știrbey (prima parte a secolului al XIX-lea); conacul Știrbey (a doua jumătate a secolului al XIX-lea); casa Petre Rădulescu (1891),casa Tache Nuțu - actuala primărie (1900), vechea primărie - actuala poștă (1900), școlile vechi (una de la mijlocul secolului
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
populația comunei Surduc se cifra la 4.096 locuitori, situându-se pe locul 6 între comunele județului Sălaj. Grupând populația pe localitățile componente ale comunei situația se prezintă astfel: Alimentar Alte domenii Turismul Fondul turistic de natură antropică, reprezentat de ruinele castrului roman de la Tihău, biserica de lemn "Sfinții Arhangheli" din Turbuța (sec. XVII), castelul Jozsika din Surduc (sec. XVII-XIX) completează zestrea turistică a comunei. Industria Există ramuri ale industriei reprezentate de intreprinderi mici-mijlocii care au un nivel de productivitate care
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
Enisala (în bulgară "Ново село") este un sat în comuna Sarichioi din județul Tulcea, Dobrogea, România. Denumirea "Enisala" provine din cuvintele "Yeni Sale", care în limba turcă înseamnă "Noua vestire". Localitatea se găsește în apropiere de "Cetatea Enisala" (Yeni-Sale)'. Ruinele fortăreței medievale "Yeni-Sale" ("Enisala", "Enișala", "Eraclea" sau "Herkleia", îndepărtându-ne în timp) se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea "Yeni-Sale" are un plan poligonal neregulat, care urmează
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost părăsită. În secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești (otomane). Ultimul comandant otoman al cetății este Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii de lipoveni se stabilesc în localitățile din jurul cetății, adăugându-se grecilor, românilor, bulgarilor, tătarilor, turcilor și cerchezilor care trăiau deja în zonă.
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]