6,994 matches
-
urmărind atent mâna bătrânului alunecându-i pe trup, Magda mi-a părut mai grasă decât mi-o închipuiam. În lumina palidă a unui felinar, vedeam cum degetele acoperite cu bube și păr se afundă în cutele puloverului ei mulat, cum sapă șanțuri moi în carnea șoldurilor și-i modelează coapsa, care parcă era o bucată de lut. M-am așteptat ca Magda să înceapă scandalul și am făcut din prudență un pas mai în spate, lipindu-mă de caroseria mașinii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
negustorița din Oșlobeni, depreciindu-i comerțul pe toată Valea Cracăului. Și parfumul de cracatiță plutea pătrunzător și fără sfârșit în aerul răcoros al înserării. - S-o îngropăm! hotărî Adela într-o fulgerare genială. Am înhumat cadavrul într-un mormânt adânc, săpat cu bărdița birjarului. Deasupra mormântului am așezat un bolovan - modest monument funerar - și, împăcați în suflet de isprava făcută, am plecat. Umbrele serii ne învăluiră repede. În curând mantia cerului fu bătută de toate pietrele prețioase cu care se împodobește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trebuie să trezească instincte potențiale la bărbați și de invidie și revoltă femeilor. Un sculptor, dacă ar vedea-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea mai faină marmură sau piatră dură, să sape la ea douăzeci de ani, treizeci de ani, să moară, să-i urmeze altul sau alții, precum eminescologii. Unui muzician respectabil i-ar fi ceva mai simplu: ar alege un motiv muzical, cu unduiri de ape cristaline, aduse pe portativ
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ilie, când umblă prin cer după draci, unde vede unul îl și trăsnește. Ș-acolea unde a trăsnit un drac, crește iarba fiarelor. O afli dacă vezi căzute piedici ori potcoave de cai, dar ca s- o găsești trebuie să sapi toată brazda și să azvârli brazda în apă mergătoare. Numai iarba fiarelor, singură, urcă pe șuvoi la deal. O iei, faci o crestătură în podul palmei și-o vâri în crestătură. Dac-ai pus mâna cu iarba fiarelor pe lacată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
atât de naivă încât să las ușița să se închidă la loc. Acum topirea căpătase semnificația unui inuksuk - acel conglomerat de pietre anume adunate de vânători ca să indice direcția spre locurile de bun augur în pustiul arctic. Trebuia să-mi sap singură o ieșire în zid. Oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs în față dacă i-aș fi spus că lumea îmi devenise deodată neîncăpătoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca să mă aducă la el. Se luptase pentru mine, încă se lupta, se lupta în fiecare moment. Era un luptător. Treceam de câteva ore printre niște țurțuri imenși, cum nu mai văzusem niciodată, gălbui, lipiți de stâncile în care era săpată autostrada. Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărări, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când în când eram depășiți de câte o jucărie mică, în care stăteau oameni echipați în costume de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătăcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la îmbinarea dintre corp și braț, îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! îmi va spune angalok-ul, îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde în dragostea particulelor solare pentru liniile magnetice ale Pământului. Arsaniit - aurora boreală.
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se Întindea machiajul. Întregul proces era o relicvă a unor stadii de dezvoltare mult mai primitive. O lega de formele de viață inferioare. Se gândea la cum Își depune matca ouăle. Se gândea la cățeaua collie din vecini, care-și săpase o groapă În curtea din spate În primăvara trecută. Singura evadare era radioul. Stătea cu căștile pe urechi În pat, pe canapea, În cada de baie. Pe timpul verii Își ducea aparatul Aeriola Jr. afară și stătea sub cireș. Umplându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Camerei Mătăsii. Dar nimic n-o ajuta. ― PROBABIL CĂ VĂ AMINTIȚI CĂ ÎN ULTIMA PREDICĂ V-AM SPUS CUM A FOST DEPORTATĂ LUNA, DA? ― Nu, eu nu-mi amintesc, spuse Desdemona. ― ACUM ȘAIZECI DE TRILIOANE DE ANI, UN SAVANT-ZEU A SĂPAT O GAURĂ DE-A CURMEZIȘUL PĂMÎNTULUI, A UMPLUT-O CU DINAMITĂ ȘI A ÎMPĂRȚIT PĂMÎNTUL ÎN DOUĂ. BUCATA CEA MICĂ DINTRE CELE DOUĂ A DEVENIT LUNA. VĂ AMINTIȚI ASTA? Bunica mea Își ținea mâinile strânse peste urechi, Pe chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o gaură enormă, de care mi-era teribil 28 de frică. Balconul nostru nu avea încă balustrade: era doar o platformă de beton deasupra vidului. Am visat-o astfel de nenumărate ori. în spatele blocului erau șanțuri de canalizare, foarte adânci, săpate-n pământ, și mișuna de compresoare și camioane. Apoi venea o poartă de tablă dincolo de care, ca un palat infinit de cărămidă, se afla Moara Dâmbovița, care făcea un zgomot îngrozitor. In față, tot atât zgomot făceau tramvaiele vechi, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înșirate de-a lungul șirei spinării. Dacă nu ești tu însuți, structural, un fundamentalist, un fanatic, un aiatolah al acestei religii, e mai bine să lași poemele și cărțile lui Gellu Naum în pace. Căci altfel riști să încerci să sapi pământul cu o ți-teră străveche sau să cânți pe clapele unui instrument de tortură. Mi-a fost drag Gellu Naum, deși nu l-am înțeles niciodată. Nu l-am frecventat nici când mulți congeneri ai mei făceau pelerinaje la Comana
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
da, cu el semăna, de fapt, cel mai mult Nedelciu pe atunci - și (știu eu?) Nabokov. Mai târziu aveam să aflu că Nedelciu venea de la țară și că multă vreme și-a petrecut vacanțele la Fundulea, legând la vie și săpând pământul. Cred că forța și bunul simț tipic țărănești s-au echilibrat întotdeauna în el cu intelectualitatea și au produs împreună scrierile lui deopotrivă realiste și textualiste. în acest echilibru stă, poate, valoarea lui ca prozator. Iar ultima dată când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
univers unic este absolut autentic și pe el ar trebui să contăm (sau măcar să nu-1 uităm) când vorbim despre un posibil viitor al regiunii. Și atunci? Unde plasăm, în această geografie imaginară, Srebrenița? în ce stâncă de halva au fost săpate gropile comune din Bosnia? Cum au ajuns acești oameni buni, naivi și visători să comită sălbăticiile din Kosovo? Și cum rezultă din acest tablou mirific tragedia refugiaților în masă? Refugiați din paradis? Cum a ajuns acest ținut protoistorie un post-istoric
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care nu este de nici un ajutor! 12. Mirați-vă de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și groază, zice Domnul." 13. "Căci poporul Meu a săvîrșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apa." 14. "Este Israel un rob cumpărat sau fiu de rob născut în casă?" " Atunci pentru ce a ajuns de pradă?" 15. "Niște pui de lei mugesc și strigă împotriva lui, și-i pustiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. 6. După mai multe zile, Domnul mi-a zis: "Scoală-te, du-te la Eufrat și ia de acolo brîul, pe care-ți poruncisem să-l ascunzi acolo!" 7. M-am dus la Eufrat, am săpat și am luat brîul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brîul era stricat și nu mai era bun de nimic. 8. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 9. "Așa vorbește Domnul: "Așa voi nimici mîndria lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
le arăt, de data aceasta, și-i fac să știe puterea și tăria Mea; și vor cunoaște că Numele Meu este Domnul. $17 1. Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vîrf de diamant, este săpat pe tabla inimii lor, și pe coarnele altarelor lor. 2. Cum se gîndesc la copiii lor, așa se gîndesc la altarele lor, și la idolii și Astarteele lor lîngă copacii verzi, pe dealuri înalte. 3. Eu dau la pradă muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de înțelepți, nici cuvîntul din lipsă de prooroci. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu luăm seama la toate vorbirile lui!" 19. "Ascultă-mă, Doamne, și auzi glasul potrivnicilor mei! 20. Cu rău se răsplătește binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viața. Adu-Ți aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei și să abat mînia Ta de la ei. 21. De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei, și doboară-i cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
rămînă văduve, și bărbații lor să fie luați de ciumă; tinerii lor să fie uciși de sabie în luptă! 22. Să se audă strigăte ieșind din casele lor, cînd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, și mi-au întins lațuri sub picioare. 23. Dar Tu, Doamne, cunoști toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea, și nu le șterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborîți în Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Ce nu știu, inventez. Apoi cercetă repede peretele lui, acoperit cu reportaje În mozaic alb și negru. Despre ce sunt lucrările dumneavoastră? — Oameni fără adăpost din mahalale, copii care se joacă În ținuturi devastate de sărăcie și violență, prizonieri care sapă morminte anonime, femei gătind micul dejun În case de cărămidă prost luminate și neaerisite, bărbați fără slujbă, clădiri În flăcări, magazine jefuite, lideri ai drepturilor civile urlând și plângând Într-o biserică... Sună de parcă n-ați fi ieșit niciodată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să observați ce se petrece într-un borcan de felul ăsta, dar vă spun că, pentru început, nu veți da cu ochii decât de ceva ce s-ar putea numi galben. Dacă muștarul e început, e mult mai bine: lingurița sapă în el galerii, poteci, drumuri. De aici înainte e foarte ușor să te pierzi în ele, chiar așa, îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tuturor acelor gură-cască ce nu stau la patru și, prin urmare, nu au cum să vadă ceva și, cu atât mai puțin, să priceapă că doar o mână pusă pe fier te ajută să scapi în situațiile astea. De cruci săpate în lemn în grădinile din spatele blocurilor care se înroșesc pe scoarța copacului ori de câte ori se ivește un pericol cum ar fi Șchiopu Bărbosu gata să te prigonească cu găleți cu apă rece pentru îndrăzneala de a căuta melci sub fereastra balconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
proiectare, i-a venit ideea să închirieze cămăruța de la mansardă unei muncitoare de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului (de felul: Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
soseau Într-un tempo infernal iar crematoriile prea puține erau depășite de numărul celor ce aveau să fie uciși...! În acest fel, pentru a corespunde dispariției cadavrelor Într-un tempo mai rapid, naziștii germani au pus brigăzile de “Sonderkommando” să sape gropi imense În care cadavrele erau așezate În linie orizontală și diagonala iar cu puțină motorină le dădeau foc...! Un timp a funcționat bine apoi, grăsimea cadavrelor datorită arderii a devenit fluidă, stingând flacările și contribuind la Încetinirea procesului de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se poate de temeinic, cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]