5,850 matches
-
1967; Însemnările lui Pandele, București, 1967; Fluturele beat, București, 1969; Gheizerul înghețat, București, 1969; La vorbitor, București, 1969; Aventurile Tapirului, București, 1970; Acte și antracte, București, 1971; Păcală, București, 1971; Șoimul rănit, București, 1971; Lumea fără adjective, București, 1972; Robotul sentimental, București, 1972; Scrisoare neexpediată, București, 1972; Noapte bună, copii!, București, 1975; Pe cine alegem, București, 1975; Alexida sensitiva, București, 1976; Cronică de uzină, București, 1977. Traduceri: Maxence van der Meersch, Păcatul omenirii, București, [1946] (în colaborare cu Magda Manu). Repere
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
bine cu el. Ia o birjă și vino-ntr-o clipă. Pristanda: Ascult! Zoe: Ai venit? Pristanda: M-am dus!... SCENA V Zoe: (agitată, scoate gazeta și citește) " În numărul de mâine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate cătră o damă de mare influență. Originalul va sta la mine la dispoziția curioșilor, în biuroul nostru de redacție. Atât pentru astăzi. A bon entendeur salut!..." Ce mai e de făcut?... (se primblă agitată
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lirică și accentuează atmosfera lirică generală și tragismul. Liricul se îmbină în această parte cu dramaticului atât ca intensitate a sentimentelor, cât și ca tehnică de compoziție, căci elementul dramatic apare sub forma acestui presupus dialog sfâșietor prin încărcătura sa sentimentală. Ciobanul o roagă pe mioară să-i spună mamei lui că na murit, ci că " M-am însurat/ Cu o fată de crai,/ Pe-o gură de rai", dar să-i ascundă faptul că la nunta lui a căzut o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
decât un etaj, cuprinde și sala Slătineanu atât de cunoscută și vestită. Era cunoscută fiindcă în această sală se dădeau cele mai frumoase baluri mascate ale epocii, foarte căutate pe atunci, foarte mult frecventate de către toată societatea înaltă. Multe intrigi sentimentale se înnodau în sala aceasta.136 118 bucureștii de altădată 130. Cofetăria, aflată „cam alături de biserica Zlătari“ este evocată (sub numele - poate mai exact - de cofetăria lui Lambru Paltator) de I.A. Bassarabescu în volumul Lume de ieri, care, ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ți-am iertat toate”, „am crezut total în tine”. Ceilalți mi-au dat în parte, m-au iertat în parte, au crezut în mine în parte. În ciuda placidității mele exterioare, sufletul meu e ca frunza plopului: tremură la orice adiere sentimentală. Rigid, scorțos la suprafață, sînt neliniștit și ductil înăuntru. Par sever, distant, dar tînjesc după tandrețe. Sînt tendințe pe care mă feresc să le dau în vileag, care i-au rămas necunoscute și mamei. Și nu există ratare mai dureroasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eu ceva mai în spate. Apoi am să-l împing în apă!” * Chef prelungit, greoi, de slugi fără stăpîn, cu bătrîni moțăind la marginea mesei, între pahare, cu false intelectuale și poeți gata să moară pe versul lor, cu retorică sentimentală și declarații amoroase, cu plecări și bîrfe, cu muzică, dans, transpirație, fum de țigări și mirosuri de resturi de mîncare, cu sticle goale așezate ca la popicărie, urît, obositor... * Totul trebuie spus dintr-o răsuflare, indiferent la reacțiile pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și ia „rămas bun”, Roni Căciularu. Peste cîteva zile pleacă în Israel cu familia: adică el, nevastăsa, taică-su și soacră-sa (două vreascuri uscate) și fiu-său, Paulică (ramura tînără). A stat puțin, de teamă - zicea - să nu devină sentimental. Avem un trecut comun de peste două decenii: mi-a fost coleg de facultate și, într-un fel, datorită colaborărilor reciproce la ziar și revistă, coleg de redacție. Imediat ce am venit în Bacău m-a invitat la el. Locuia cu părinții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ci a renunțare. Am scris - sînt sigur - cele patru cuvinte ca, tocmai, să-mi pecetluiesc gestul, să pun capăt unei amărăciuni provocate de amînări. *Am zile cînd îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări! Care era, de pildă, numele de familie al Venerei, fata din Liteni, învățătoarea pe care am iubit-o la nouăsprezece ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stimulat să-mi facă, nu cumva să-i rămîn dator. Am locuit cîndva în același cartier, dar n-am devenit „prieteni de familie”. Plină de contradicții, evoluția sa e un subiect care aproape nu m-a interesat. Nici viața sa sentimentală (bogată, încurcată, de „roman”), în afară de episodul cu folclorista S.M. Ionescu, pentru care într-un fel mă simt vinovat. (Doamna a părăsit orașul și postul de lector și s-a „călugărit”, acceptînd să lucreze la Muzeul Mînăstirii Neamț și la Casa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu ea de mîner, ca pe baston, anticipînd pasul următor, cînd abătut, cînd surîzător... Vestea morții tragice a lui Corneliu Dima Drăgan m-a chinuit toată noaptea. Deși avea talentul de a intra în tot felul de încurcături, de la cele sentimentale la cele financiare, nu mi-am închipuit niciodată că ar putea să sfîrșească așa cum se zice că a sfîrșit: împușcat cu mai multe gloanțe. Una e să vezi pe ecran cum sînt împușcați oamenii, și alta e să afli că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cutare” au aproape întotdeauna rolul de a anunța ceva senzațional din perspectiva povestitorului. Că prin ele emană răutatea, o dovadă e faptul că le aud mai des din gura ipocriților decît din a oamenilor reputați ca sinceri. *Trecută din registrul sentimental în cel politic, mi se pare mereu actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Bacovia în perioada ieșeană, scoase dintr-un poem intitulat „Dernier hommage”: „Le prix d`un grand amour est cette peine infame / D’être si prșs de toi et si loin de ton âme”? îmi plac ca exemplu de analiză sentimentală, subtilă, de contrast moderat. În ele e și sinceritate și abilitate, întrucît pretextul pe care îl invocă face cordială despărțirea. *Honni soit qui mal y pense!... Pentru că m au văzut de cîteva ori alături de ea, pe drumul dintre Institut și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a răspuns prietenei sale Tuța: „Iată, stau mai la răcoare cu dl Călin”. Întrucît în sală nu erau aburi, cred că a dat cuvintelor sale un sens figurat. Pentru mulți eu trec drept un „om rece”. „Calzi” sînt cei expansivi, sentimentali, care se aprind ușor și promit multe. Dimpotrivă, după aceeași împărțire schematică, cei ce se manifestă cu reținere sînt „reci”. Și într-un caz și în celălalt, forma e luată drept fond, intenția drept faptă, retorica drept substanță. E inutil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai are răgazul să gîndească. Modalitatea aleasă de Ryszard Kapuscinski pentru a trata un astfel de moment mi se pare deosebit de inteligentă: slugi vechi și neînțelegătoare de ceea ce se întîmplă continuă să vorbească despre stăpînul lor cu formule care sună sentimental și, involuntar, ironic: „înălțimea Sa nepătată”, „înălțimea sa neobosită”, „înălțimea Sa benevolentă” etc. Nu poți evita întrebarea dacă o asemenea opacitate e caracteristică numai slugilor orientale sau și slugilor de pretutindeni. *„Hai să-ți spun și unul politic!” Mi l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru progresul culturii românești. Vă doresc numai bine Dv. și celor dragi. Cu deosebită considerație, O. Tempeanu 2 (București), 20 aug. 1989 Mult stimate D-le Dimitriu, Rog a-mi fi iertată Întârzierea cu care răspund la frumoasa Dv. și sentimentală scrisoare, care m-a emoționat mult. Am fost plecată la Câmpina la vara mea, pentru a mai scăpa de căldurile mari din Sodoma, cum spunea, cu multă dreptate, tatăl meu. Am găsit la revenire plicul Dv. Am fost tare bucuroasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În ceea ce privește revenirea mea la New York; și nu văd să se descurce foarte curând. Să mai vedem, să mai așteptăm... Dragii și iubiții mei, nici nu vă imaginați cât de mult Îmi lipsiți; Între noi este mai mult decât o relație sentimentală, este- sunt convins - una de destin. De aceea, vă spun Încă o dată: să mai stăm, să mai așteptăm, să mai vedem... Vă Îmbrățișez, cu dragoste, Liviu * ș4ț Cluj, 3 aprilie 1994 Dragii mei Nicki și Cella, Vă răspund cu oarecare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eu doresc să rămânem În legătură și, la fel, promit o scrisoare mai lungă, sper pe curând! Oricum, mă bucur că ne-am regăsit și Încă pe aceeași lungime de undă... Cu tot greul, exilul are uneori avantajul unor regăsiri sentimentale, prietenești, ceea ce, acasă, e tocmai dimpotrivă. Pe curând și cu tot dragul, Mircea Zaciu * Bonn, 13 februarie 1994 Dragă Norman Manea, Relația noastră epistolară s-a Întrerupt de mult timp, din vina mea, cred. E drept că am și fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
implicarea În dramele unor prieteni risipiți prin lume, ci mai ales cumpănirea, echilibrul dintre afecțiune și detașare. Rămânea el Însuși, oricât consum afectiv presupunea Împrejurarea. Un soi de „insensibilizare” a sensibilității? Portretul tatălui fierar ar putea oferi sugestii. „Evita scene sentimentale, nu a plâns niciodată la o Înmormântare, nici la cea a părinților lui, nici a fiului lui cel mare. Nu conducea niciodată pe cineva la gară pentru că detesta pupăturile de rămas-bun... Când a fost Înmormântat cu mulți ani În urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale corpului uman pentru a le analiza și vindeca. Scriitorul se dovedise extrem de interesat de laborator, ca și de morga și sala de autopsie a excelentului spital. Urmaseră alte două-trei Întâlniri, discuții despre cărți și pictură. Medicul comisese unele confesii sentimentale. „Scriitorii sunt indivizi rapace”, continua scrisoarea. „Este periculos să le faci mărturisiri.” În 1986, când apăruse romanul Marginea orizontului, medicul este stupefiat. „În personajul Spino nu mi-a fost greu să mă recunosc pe mine Însumi, transformat Într-un medic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sâmbăta de Sus, de acolo ne-a venit ca un dar, Nicolae Petrașcu, luptător, gânditor și jertfitor, influențând destinul românesc. La răscrucea Istoriei Naționale, când neamul nostru era pândit de dușmani interni și de vecini răi, el s-a înarmat sentimental și rațional cu puteri lăuntrice, fiind mereu gata de luptă, îndrăznind a fi ofensiv. Nicolae Petrașcu a călcat hotărât și puternic pe urmele lui Corneliu Codreanu-Căpitanul și pe ale întemeietorilor Legiunii Arhanghelul Mihail, ținând pasul aproape de ei, și păstrând aceeași
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
caracterologii o interpretare literară cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori stilistica unor personaje din teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F.
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
naivele versuri estudiantine ale lui F. sunt când plângătoare, când imprecatorii (Inimă de student, 1904). Exercițiile lui lirice rămân monocorde, chiar dacă tema suspinătoare a „iluziunilor pierdute” e tratată pe alocuri cu mici variațiuni de tehnică a stihuirii. Printre propriile confesiuni sentimentale sunt intercalate tălmăciri din Horațiu, Catul, Heine, F.W. Weber. În reviste, a mai publicat traduceri din Eschil (Prometeu înlănțuit), J.-J. Rousseau, Carducci, D’Annunzio. În afara unor scrieri ale lui Catul (Către Lesbo ș.a.), F., eminent latinist, a mai
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
remarcă printr-o asiduă colaborare la „Ghimpele” și „Amvonul”. Fire ambițioasă, F. a abordat variate genuri, a scris mult, dar nu a reușit să se impună decât într-o foarte mică măsură. Versurile sale (ode, elegii, epistole, satire), naive și sentimentale, sunt inconsistente ca realizare artistică și au fost primite cu rezervă chiar de contemporani. Romanul Scarlat (1875) se reține doar prin câteva pasaje de reușită analiză psihologică. A tradus din Victor Hugo și Alfred de Musset. Remarcabilă cu adevărat este
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
alcătuit dintr-o serie de poezii denumite „songuri”, scrise într-un limbaj modern, dar a căror substanță rămâne fundamental tradițională. Continuă cu povestiri pentru copii ( Se caută un balaur, 1970), proză scurtă (Privegheați lângă privighetori, 1971), reportaje și eseuri (Muzeu sentimental, 1972). I se joacă la Oradea, în stagiunea 1975-1976, piesa Marea gară nouă, scoasă însă de pe afiș după primele spectacole. Mult mai interesantă devine activitatea literară a lui F. după stabilirea în Danemarca, când scrierile sale vor căpăta un acut
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
și scriitor politic condamnat la moarte pentru că și-a apărat patria cât a trăit, cu arma de foc și cu arma de cerneală.” SCRIERI: Globul din stânga, București, 1968; Se caută un balaur, București, 1970; Privegheați lângă privighetori, București, 1971; Muzeu sentimental, București, 1972; Marea gară nouă, București, 1974; Pentru drepturile omului în România, Aarhus, 1982; ed. 2, București, 1990; Liturghia la nai. Romanul unei crime, Aarhus, 1983; Istoria Partidului Comunist Român, I-II, Aarhus, 1984; ed. 2 (Istoria stalinismului în România
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]