8,304 matches
-
va avea de acum înainte un singur slogan: „Natura și omul“, și vă datorez în parte această descoperire. M-ați făcut să văd că în adâncul tuturor oamenilor dăinuie rădăcini pe care progresul și industrializarea nu au putut să le smulgă. Dar asta deja nu mai e un plan politic, ci aproape o filosofie de viață, dădu el din cap. Vreți să puneți bazele unei noi civilizații? — De ce nu...? Cáceres zâmbi ironic. Dumneavoastră sunteți primii care ați pus mâna pe arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis. Plouase În cursul nopții și ea voia să vadă dacă prelata de pânză care acoperea barca era Încă la locul ei. Dacă aceasta ar fi fost smulsă de vânt, Nino trebuia să coboare și să golească barca de apă Înainte să Înceapă lucrul. Se aplecă În afară și văzu cu claritate prora. La Început crezu că e vorba de-un sac cu gunoaie măturat de pe debarcader de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care căzuse pe scaunul de la birou, plângând Îngrozită. Nimeni nu se mai referise la acel incident de atunci, dar el știa că putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el credea că se află În Bangladeș. Nu, În America, dar cum s-ar fi putut explica numele acela? Era o fotografie mare cu case și mașini răsturnate, copaci răsturnați unul peste celălalt. Întoarse pagina și citi că un pit-bull smulsese mâna unui copil din Detroit care dormea, oraș despre care era sigur că se afla În America. Nu era nici o fotografie. Ministrul Apărării asigurase Congresul că toți contractorii care fraudaseră guvernul aveau să fie urmăriți În justiție cât permiteau legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a căsniciei lor, ei fiind Încă În luna de miere, când el se aplecase peste soția sa Încă dormindă ca să-i atingă urechea cu nasul. Vocea care spusese cu o tărie de fier: „Dacă nu termini cu asta, o să-ți smulg ficatul și-o să-l mănânc“, Îl informase că luna de miere luase sfârșitul. Oricât de tare ar fi Încercat, ceea ce nu era foarte tare, nu putea niciodată Înțelege lipsa ei de empatie față de ceea ce el insista să vadă ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
loviturile de tobe; ritmat, febril... Urmară pași mari grăbiți, auzindu-se în toată casa. O clipă, tăcere... Pe urmă două îm pușcături... Instrumentele o iau razna: violoncelele strigă, vioarele și harpa plâng, tobele mugesc, clarinetele delirează... Ropotele de aplauze ne smulg din această realitate. Pentru o ultimă dată mai putem privi către Dealul Florilor și către conacul dintre ploi. Cortina se trage încet, lăsând parcă ceva neterminat, neclarificat. Uneori vrem, dar nu putem ști mai mult... Patru vieți, doar o întrebare
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
Hugo s-a decis să-l pună pe Theo înapoi în pătuț și să încerce să-i ignore văicărelile. Copilul avea însă alte planuri. Simțind ce i se pregătea, a ridicat, cât ai clipi, un braț grăsun și i-a smuls ochelarii lui Hugo. În ultima vreme, ăsta devenise trucul preferat al lui Theo. Cu toate că nu putea să-l folosească decât atunci când tatăl lui nu purta lentile de contact. Copilul se pricepea însă la exploatarea șanselor, așa că acum, cu garda jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o privire spre picioarele lui. A, a fost o greșeală? Nu mi-am dat seama. Poate din cauza aerului de mare agent imobiliar de Londra pe care-l aveai atunci. —Ha, ha, ai fost al dracului de haioasă! Hugo și-a smuls pungile de plastic și le-a aruncat în coșul de gunoi. Curând după asta, soții Pinchett au trecut pe lângă biroul lui. Nici unul nu s-a uitat la el. Erau urmați de un Neil implorator, care continua să-și ceară scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se propti în pomul din fața casei în care locuia un profesor de engleză pensionat pe caz de boală. Acesta citea ziarul la acea oră, pe verandă, fiindcă îi plăceau știrile sportive și muzica naturii în zilele cu ploaie... Auzi șocul, smulse ochii din pagina ziarului și văzu/înregistră un manechin (aceasta a fost prima senzație vizuală) care plutea prin aer. Abia pe urmă, după câteva fracțiuni de secundă, observă și mașina care buși copacul, ca într-o luptă disproporționată dintre fier
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc de umbre este tot ceea ce ar trebui... Apariția chelnerului îl luă pe nepregătite și îl smulse din atelierul imaginar. Confirmă că mai dorea un pahar cu vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ieri uitasem cum arăți! Și, îl privi cu o seriozitate prefăcută. Ai o figură nesigură, greu de ținut minte.!” El se prefăcu că nu știe, ridicând din umeri. Era în tăcerea lui ceva cețos, din care avu certitudine că nu smulge nici un răspuns. Ea desfăcu un pachet din care scoase un mic radiou-tranzistor ”Electonica”, și il puse în priză. Avea un volum foarte bun. M-am gândit că săracul de tine ești atât de singur.... și ți-ar prinde bine un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
durerea mistuit de gânduri rele. Singura lui speranță era iertarea, și, numai Vasilica i-o putea da. În urechi îi reveneau și acum după un an, ca un refren, cuvintele ei... ”chiar de față cu străini...” Îi venea să-și smulgă inima din piept și s-o arunce în mii de bucăți. Cuvintele ei îl loveau în inimă, în piept, se urcară la tâmple, le simțea în creier. -De ce, Doamne, nu mi-ai luat graiul, atunci... de ce a trebuit s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Superioare. După o vreme a deschis o liniuță de ochi, buzele i s-au mișcat, încercând să spuie ceva... Apoi, a oftat adânc și îndelung, alunecând parcă în pacla unui somn greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-o vadă plângând... și, și-a cerut iertare. Nu le face pe femei să plângă, toate necazurile încep cu lacrimile lor”, a spus cineva. - Pentru greșeala pe care am făcut-o, n-ar fi deajuns nici dacă mi-aș smulge inima din piept și în mii de bucăți aș rupe-o!... murmura el plângând. Greșeala pe care o făcuse îl copleșea. Ațipi... Cât a dormit, n-a știut. S-a trezit dintr-un vis... ... Se făcea că se află într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a cerceta!”, scrie la Sf. Carte. Asupra dogmei nu ai ce să discuți. Ea trebuie să fie păstrată intact, este un adevăr revelat. Căci, ce fel de credință este aceea întemeiată pe cercetare, pe justificare și concluzie!... Deodată, bătrânul tresări smuls din fiorii reci ai gândurilor. gândurile risipindu-i-se. De la bisericile din aproapiere, se înălța glasul clopotelor, apoi, de la mitropolie clopotul cel mare. De jur împrejur, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci. Iorgu își simțea bătăile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o uliță dintr-o comună din Bărăgan, acolo unde pământul constituie sursa de supraviețuire, unde verile sunt călduroase și praful te arde la tălpi iar iernile bogate în zăpadă cu geruri și vânturi aspre, predominând Crivățul, uneori bătând cu putere, smulgând copacii din rădăcini și acoperișurile caselor, trecea adus de spate și îmbătrânit de timp un bărbat între două vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu profesa ca popă fiindcă după divorțul cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de la București au venit vreo 7-8 ofițeri superiori pentru a Încerca să mai rupă dintre noi, eventual câțiva rezistenți din zarcă. Am fost chemat și eu de către un colonel jurist, care a căutat, chiar și În ultimele clipe, să-mi smulgă o declarație precum că renunț la poziția avută până În acel moment, dar a renunțat, văzând că am replicat foarte tranșant. În aceste condiții, i-am spus, prefer să mă Întorc În Zarca.” (paginile 153-154) Sunt atât de emoționante și cât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ceea ce nu ne-ar permite nicio redacție de revistă, având În vedere limitarea strictă a spațiului rubricii noastre. Spre ilustrare, vom reproduce, totuși, măcar și unele enunțuri pidosnice. Pag. 62: „... iar până la sfârșit a fost ucis cu smocuri de păr smulse din lunga lui barbă”; Pag. 70: „Teoria elitelor duce la imbecilități și În impasuri”; Pag. 121: „Facultatea juridică a Bucureștilor și a Parisului”; Pag. 124: „... călugărițe leproase penale”; Pag. 129: „Sadoveanu Își deconta terenul”; Pag. 161: „Amenințare cu moartea, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Din acesta din urmă nouă, copiilor, ne plăcea să mâncam până când ne apuca burticaria. Nu existau În casă bomboane sau televizor, distracția noastră era să mâncăm măcriș din grădină și să prin- dem păianjeni ca să „le facem operația“ : să le smulgem, unul câte unul, picioarele. Șaman 25 Deasupra, În vârful dealului, la nivelul stadiului volatilizat al existenței, se află biserica și cimitirul, la care se poate ajunge ieșind din livadă pe o mică portiță de lemn. Acolo e mormân- tul mamei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
s-a sfârșit acolo, În deplină Împăcare cu lumea, cu morții și cu natura din jur, a fost ca un vis din care abia acum te trezești. De fiecare dată când merg În vacanță mi-e din ce În ce mai greu să mă smulg de acolo. Sunt legată de locul Ăsta prin fire nevăzute, pe care timpul n-a reușit să le desfacă. Din acest paradis am fost smulsă la vârsta de patru ani și dusă Într-un oraș muncitoresc cu blocuri de beton
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
te trezești. De fiecare dată când merg În vacanță mi-e din ce În ce mai greu să mă smulg de acolo. Sunt legată de locul Ăsta prin fire nevăzute, pe care timpul n-a reușit să le desfacă. Din acest paradis am fost smulsă la vârsta de patru ani și dusă Într-un oraș muncitoresc cu blocuri de beton, pe cerul căruia flutura stindardul fumului de cocs. mama Ana murise când aveam trei ani și jumătate și tata a hotărât că e mai bine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
orice s-ar Întâmpla, eu trebuie să fiu fericită. E de datoria mea să fiu fericită - e o chestiune de respect față de cel care m-a creat. Vino cu mine În lumea mea și o să fii fericit ca vântul când smulge o pălĂrie. Adi scutură hotărât din cap. — Eu vreau să fiu om. Este grotesc să fim fericiți când este atâta suferință În lume. Dumnezeu nu ne-a făcut ca să rânjim ca niște paiațe. Dacă voia așa ceva, se mulțumea cu maimuțele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-mă departe, În lumea ei, chiar când autobuzul o lua din loc din stație, fărĂ ca eu să apuc să urc În el. o clipă am ezitat, privind În derivă autobuzul care se Îndepărta. Apoi inima mea a decis. m-am smuls din strânsoarea nebunei cu toate puterile și am reușit să mă urc În autobuz din mers. Am zărit-o preț de o clipă alergând În spatele roților, Încercând cu disperare să urce. i-am auzit strigătele sau mai bine zis mugetele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
roate. Numai că Poezia Îmi fugise cu un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, Într-una din serile când mă Întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus În mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat BĂtrân, am spus eu, clipind În cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui GĂlățanu. Ajunsese, ca de obicei, În ultimul moment. Am ieșit Împreună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați Îmbrăcați În costume. Mama i‑a poftit În sufragerie și a Închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându‑și părul din cap. Cei doi bărbați și‑au scos șepcile și au coborât repede scările. Am Înțeles atunci că rămĂseserăm doar noi doi, eu și sora mea, cu mama. Din acel moment nu am mai pus mâna pe vreo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]