6,537 matches
-
fereastră unde asculta cântecul unor porumbei, Carlina îl atinse pe umăr. Îl auzi murmurând: ,, Acum câteva săptămâni am auzit că a plecat fără pașaport pe drumul morții.” Carlina nu-i mai răspunse nimic. Dar viața sau destinul îți strică uneori socotelile. Valentin nu fusese niciodată al ei. Nu a știut niciodată ce dorise acest bărbat de la ea. A vrut oare să mascheze ceva, ceva ce numai ea putea ști și bănui? Borboane de sudoare îi invadaseră fruntea. Câte avea să-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de stabil și tot alunecă în jos. Dar tu? Aluneci conștient? Își imagina despre el că luase o hotărâre care nu era bună. Credea că fugise de responsabilitățile de acasă ca un adolescent și acum nu mai vroia să dea socoteală nimănui. - Sunt deja divorțat, adăugă el cu același calm. - Și nu mai poți salva nimic din căsătoria asta? - Nu. Dintr-o singură ceartă s-a dus totul pe râpă. Dintr-o relație extraconjugală a soției mele mi se trag toate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu se răzgândească. - De ce v-ați despărțit voi doi? Cine a greșit mai mult? Tu sau mama? - Oamenii la o anumită vârstă iau alte hotărâri. Uite așa le vine să plece de acasă ca niște adoloscenți, să nu mai dea socoteală nimănui de ceea ce fac, unde se duc și ce gândesc. Principalul lucru e să ai grijă să nu cazi întrun gol conștient. E bine să te curăți de toxinele vieții și de rahatul care l-ai trăit până atunci. - Ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ne dăm seama că Laurențiu Damian n-are atâta gură cât ar fi trebuit ca să pârască non stop... Până la urmă, când tragi linie și faci adunarea, nu poți da vina pe altcineva decât pe tine că nu ți-a ieșit socoteala. Merităm o cinematografie mai bună ? De ce am merita-o ? Ce facem ca s o merităm ? Suntem suma defectelor, nu a calităților noastre. Mai întâi să umblăm acolo, la defecte, și-apoi să pretindem că merităm altfel de cinematografie. Mi se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
rateul fiind cu atât mai alarmant). în fine, proporția între consacrați (Gabrea, Caranfil, Pintilie, Marinescu, Mărgineanu) și debutanți (Mungiu, Muntean, Popovici) este bună, de 5 la 3 (pe regizorul lui Garcea , probabil tot un debutant, nu l-am pus la socoteală, el numindu-se Sam Irvin și fiind american). Ce se mai poate observa ? Dincolo de valoarea/lipsa de valoare a acestor producții, uneori confirmată de public, alteori nu, cred că se poate vorbi în mod clar despre o fractură între generații
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
te cheamă, Doamne ferește, Grid Modorcea)... Despre asta este vorba, domnule “erbănescu, în caz că (încă) n-ați înțeles ! “i degeaba îmi spuneți că nu e vorba despre banul public, pentru că-l gestionați dumneavoastră, care sunteți instituție publică și aveți datoria să dați socoteală de ce se întâmplă cu el. De fapt, CNC este ca Vama Giurgiu : un loc în care se iau decizii provinciale și proaste, stat în stat chipurile european care oprește mașinile de cursă așteptate pe pistele de la Monza și Monte Carlo
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
v-ați pus problema asta ? 3. Credeți că omul care merge să vă vadă filmele are motive să se simtă „agresatș ? 4. Trebuie să se gândească un regizor, respectiv un scenarist la „impactul asupra publiculuiș sau n-are de dat socoteală decât artei sale ? 5. Există deja configurată o „nouă culturăș ? Care ar fi caracteristicile ei ? “i credeți că va avea un impact pe termen lung sau e o chestie de „modăș ? Cinematograful tânăr ar trebui să dărâme niște mituri Radu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
conform principiului : dacă tot sunt puțini bani, de ce să nu-i sugem și pe ăia ? Cu-atât mai mult cu cât, fiind vorba despre un domeniu discret, sustras atenției publice, treaba se poate face în stil mare, fără a da socoteală nimănui... Când am spus în Dilema consacrată filmului care sunt păsurile mele în calitate de critic de film, am început (și, din motive de spațiu, cam tot acolo am și rămas) cu confrații mei, criticii din Asociația aferentă : era, cred, normal să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ca să revin, e un tip de opțiune pe care o înțeleg și ca pe o formă de disciplină (cum și Iacob al lui Daneliuc era o formă de disciplină, venind după Glissando). Poate că în acest fel am putea da socoteală de una dintre fațetele minimalismului ; l-am putea vedea, de asemenea, în refuzul succesului facil de public și deci a întregii panoplii de mijloace (care nu au, în ele însele, nimic reprobabil) prin care el se poate obține. Filmele de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și prin cotloanele ei (peuneriste). Vârtosu este un vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție. Lasă-mă-să-te-las când e vorba să nchidă ochii în interes propriu și laș, la o adică, atunci când vine momentul să dea socoteală. în interpretarea lui Dorel Vișan, Vârtosu e debordant de nuanțe și șmecherii caracterologice, repertoriu de vis pentru un mare actor : un rol-mănușă. Și ca e o debusolată cu și mai puține inhibiții, dar cu ceva mai multe scrupule fată curată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cronicile laudative... Ce, credeați că măsura unui critic e dată de acreala cronicilor proaste ? Nici vorbă : oricine știe că e mai simplu să scrii de rău ! Dar, vorba unora, ce propui ? Care ți-e lista ? Dacă Tarkovski nu intră la socoteală, dacă Regula jocului nu-i chiar o capodoperă, pe cine bagi în loc ? Aici e-aici : uneori, propunerile de top sunt mai enorme decât excluderile din el. Caranfil e Caranfil cest à prendre ou à laisser ; eu îl iau și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mormăie cineva lîngă mine. O, bună dimineața! zic, după ce întorc capul. E inginerul Marinescu, unul din adjuncții lui Ștefănescu. Evident, în ordine ierarhică, mi-e șef, dar nu m-a întrebat niciodată nimic și nici eu nu i-am dat socoteală. Tot ce-am avut de discutat privitor la instalație am discutat cu Don Șef. Dealtfel, sectorul lui Marinescu nici nu cuprinde instalația mea. Și dac-ar cuprinde-o, nu mi-ar părea deloc rău; relațiile dintre mine și Marinescu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scris Consul. Într-o zi, pe cînd stăteam la masă, în bucătăria ei, Livia m-a întrebat, așa, pe departe, de bani. Am simțit cum mi se urcă un nod în gît și-am zis într-o doară, ca o socoteală cu glas tare: De două ori premiul doi la Televiziune, vreo paișpe mii; achizițiile pieselor, cele trei transmise la Televiziune, vreo douăzeci de mii; achiziția piesei de la teatrul de-aici, vreo douășpe mii; patru scenarii radiofonice transmise, vreo șapteșpe mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de flori mici, albe: e Tamara, intră în clădirea Serviciului energetic. Am tresărit, micșorîndu-mi pasul. De ce? Pentru că e Tamara?! femeia pe care o caut cu privirea de atîția ani?! Nu. Asta nu trebuie să se mai întîmple azi am încheiat socotelile cu ea. Atunci?! Tamara mi-a pus azi o întrebare: sînt copt? Și eu i-am răspuns că da. Ba mai mult: am privit adînc în sufletul meu și mi-am zis că pot pune în balanța iubirii la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mari spre mine. Maistrul începe să se bîlbîie: Știți... de fapt... tovarășul Marinescu a vrut să vadă lista... El a zis că dumneavoastră, în viața de toate zilele... Bun! zic eu. Să nu lungim discuția. Dumneata nu trebuia să dai socoteală tovarășului Marinescu... Mergi cu mine la secretarul de partid al combinatului și-i spui cum s-a întîmplat. To...to...to...varășe inginer, începe maistrul. Puiule, îi zic luîndu-l cu două degete de salopetă, dacă nu mergi, mă duc singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rog să mă credeți că toată încurcătura este la combinat, la Serviciul administrativ. Nu e prima oară cînd ajung la noi, cu foarte mare întîrziere, unele tabele. Da, cred că ei au încurcat lucrurile, spun eu, dezumflat total. Fac o socoteală în gînd, un fel de combinare a tuturor posibilităților, dar îmi dau seama că de fapt nu mai am nici o posibilitate. Trenul de azi a plecat! Dacă n-ar fi început Biroul Executiv, m-aș fi dus la primar, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fii sigur, scriitorule, și-apoi... Tu, zice după o pauză, domolindu-se, lăsîndu-și în jos brațul cu care m-a amenințat, ești singurul care știe precis de prietenia mea cu ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un pahar cu limonadă: beau limonada, mă răcoresc și arunc paharul; eventual, îl mai folosesc să beau apă, o dată, sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi vine în minte decît înjurătura adresată Cristinei, să aibă putere să-i dea Brîndușei declarația oh!, ce satisfacție voi avea cînd voi afla că sînt acuzat pe baza declarației dată de Cristina!... Declarația Tamarei n-o mai pun la socoteală, va fi cinstită; dar a Cristinei... ha!... ce ironie!... Cineva îmi pune mîna pe spate: Mihai... Tresar. Mă ridic brusc de pe scaun și mă uit speriat la cel de lîngă mine: e Dinu Zaharia. Are un zîmbet trist, semn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe director că ce-i cu reacția celor prezenți, de ce s-a lăsat liniște... Și-apoi, dați-o naibii!, să ziceți de cabana aceea cu vînat, păstrăvi și femei... Au făcut niște ochi toți!... Dacă vă cheamă să vă ceară socoteală, spuneți-mi; merg și eu să întăresc afirmația, că la cabana aceea, construită din banii noștri, chefuiesc alții. Cînd a ieșit moș Andone la pensie și-am vrut să-l sărbătorim, nu ne-au aprobat petrecerea la cabană. Las' că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pentru tine, draga mea“, pe care o vei auzi poate sub fereastra ta din strada St. Jacques... Le-am telefonat tuturor celor din consiliu; ultima muzică a fost vocea acrișoară a doamnei Post., care se răsfăța în pat și făcea „socoteli“ albastre. Sanda Movilă și Aderca voiau să vină la gară; au fost foarte mirați auzind că ai plecat. Căci chiar ai plecat, draga, draga mea. E aproape unspre zece. Toată lumea din casă doarme. Îți scriu de la biroul tatei; din sufragerie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă vadă, dar eram la sindicatul școlii; astăzi are să vină Mihai la dejun, la ora 6 am sindicatul grupului socialist și vineri la 6 am ședința profesorilor membri de sindicat. Vezi că după-amiezele îmi sunt foarte pline, dacă pui la socoteală și lecțiile particulare. Îți scriu, așadar, în pat; e ora 8 dimineața; astăzi e joi și sper să n am ore sâmbătă. M-am sculat din pat să mă duc la bucătărie; am pregătit pentru prânz: budincă cu brânză și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tai, îi pui pe o sită să se scurgă apa și apoi îi pui în untură fierbinte; ei se prăjesc greu; aibi răbdare. Ai grije de tine, de lucrurile tale. Dacă e posibil, nu întrebuința prosoapele de olandă. Ține-ți socoteală de lucruri. Sunt bucuroasă că știi să te ajuți singură. E târziu, aproape 11, la tine acolo e 9. Aici e frig și plouă; nu am mai scris în pat, era aproape ininteligibil. Spune mulțumirile mele lui Georges și Greg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mă uit la ea siderată. — Și cum naiba o să zici că l-ai conceput în luna de miere? — Păi... Se gândește o clipă. O să spun că s-a născut prematur. — Cu patru luni? — N-o să stea nimeni să-mi țină socoteala! Știi foarte bine ce aerieni sunt ai mei. Ceea ce e perfect adevărat. Odată au venit la internatul la care era Suze să o ia, la sfârșitul trimestrului - ceea ce ar fi fost în regulă, dacă ea nu s-ar fi mutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru prea puțină vreme, Luke. Mult prea puțină. Și, când ajungem la capătul călătoriei, ce va conta mai mult? O cifră de pe o bucată de hârtie sau dragostea dintre două persoane? Faptul că știi că te-ai încadrat în niște socoteli fără rost sau că știi că ești persoana care voiai să fii? Când ajung la final, glasul îmi e sugrumat de atâta încântare vizavi de prestația mea. Ridic privirea spre Luke ca în transă, aproape așteptându-mă ca el să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ai zis... Se oprește, de parcă ar vrea să se asigure că nu greșește cuvintele. Ai zis că ne aflăm pe planeta asta pentru prea puțin timp. Și, la sfârșitul zilei, ce e mai important? Să știi că ți-au ieșit socotelile și că ești pe plus - sau să știi că ești persoana care ai vrut să fii? Mă uit la el cu gura căscată. — Ei... am zis și eu așa! Am glumit și eu... — Becky, eu nu sunt persoana care vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]