5,544 matches
-
va concentra asupra minciunii spuse sau scrise, însă e bine de amintit că și tăcerea poate fi o modalitate de a induce în eroare. Tăcerea nu este neapărat semnul unei atitudini neutre; într-adevăr, vorbim uneori despre "tăceri apăsătoare". După spusele lui Disraeli (1927:277), "Tăcerea este mama Adevărului". O tăcere neașteptată este ca zonele acelea goale care apar din loc în loc pe anumite hărți. Cînd le întîlnim știm imediat că e vorba de zone probabil înțesate de baze militare, deși
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tăcere îl poate trimite într-o multitudine de direcții, spre nenumărate variante de interpretare. Desigur, aceeași ambiguitate apare și în cazul în care încercăm să descoperim adevărul ascuns în spatele afirmațiilor despre care ne-am dat seama că sînt false. După spusele lui Montaigne (1926:36), "reversul adevărului are sute și mii de fețe, fiind un domeniu nedefinit, care nu cunoaște granițe". A minți este o modalitate de a înșela. Goffman (1975: 83-123) oferă o tipologie detaliată a ceea ce el numește "născociri
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reuși să inducă în eroare; pe de altă parte, anumite gesturi involuntare îl pot trăda pe cel care minte. Există și alternativa de a păcăli numai prin minciună și gesturi. Un exemplu fascinant al deosebirii dintre cum induc în eroare spusele cuiva și cum ne poate păcăli felul în care se spune ceva îl oferă Oliver Sacks (1986:76-80) relatînd reacția avută de cîțiva pacienți afazici, internați în spital, la vederea unui discurs televizat al lui Ronald Reagan, în 1984. Cu toții
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
țintei și e de așteptat să-și zăpăcească mai degrabă suporterii decît inamicii. E posibil să le placă atît de mult ceea ce au inventat, încît să înceapă să creadă chiar ei că unele lucruri ar fi adevărate. De exemplu, conform spuselor lui Whaley (1984: 72), pînă în 1941 Hitler ajunsese să creadă în propria propagandă și să se considere invincibil. Drept urmare, a atacat Uniunea Sovietică și a declarat război Statelor Unite. Vom discuta în capitolul 7 procesul prin care mincinoșii ajung să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care și-au ales acest domeniu ca profesie devin pricepuți în a spune minciuni; este o trăsătură necesară succesului. Bailey (1988:169) observă, asemenea lui Machiavelli, "că liderii care în mod convențional rămîn sinceri sînt și lipsiți de eficiență". După spusele lui Ekman (1985:21), "în mod normal este mult mai ușor să sesizezi comportamentul mincinos al unei persoane care a încercat să se sinucidă sau al persoanei cu care te-ai căsătorit decît atitudinea înșelătoare a unui diplomat sau a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
crede absolut orice spun toți politicienii, deoarece este de așteptat ca mulți dintre aceștia să se afle pe baricade diferite și să afirme lucruri contradictorii. Astfel, un argument în favoarea democrației este că ne îndeamnă să avem o atitudine precaută față de spusele politicienilor; după cum scria și pe un afiș anarhist apărut în timpul alegerilor din Australia în 1983, "Nu-i votați pe politicieni: asta nu face decît să-i încurajeze". Pe de altă parte, cred că o viață publică coerentă ar fi imposibilă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În cartea sa Minciuna, Bok enumeră cîteva dintre aceste categorii intermediare: afirmații care au scopul de a-i proteja pe alții sau care sînt în beneficiul publicului sau lucruri care se spun persoanelor bolnave ori muribunde. Unele din aceste afirmații spuse celor care iau parte la experimente în științele sociale sînt neadevărate și pot fi explicate ulterior, cînd experimentul s-a încheiat. Bok analizează pe larg măsura în care afirmațiile făcute în diferite contexte au intenția de a induce în eroare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
între minciună și justiția divină. Încă de la început, depunerea jurămîntului prin care o persoană este obligată să spună adevărul a fost adoptată ca un mecanism prin care Dumnezeu este implicat nu numai ca arbitru, ci și ca judecător sau, după spusele tăioase ale lui Jeremy Bentham (1843:192), prin care "Dumnezeu este invocat pe post de șerif și călău omul dictează, Dumnezeu execută" (cf. Comitetul de revizuire a legii 1972:163). Jurămîntul, spune Baker (1990:6, 87-88) "are scopul de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
șanse să devină victime ale acestui gen de minciuni sînt persoanele care nu respectă puterea și autoritatea poliției sau care nu răspund la alte moduri directe de a impune ordinea. Klockars include în categoria minciunilor albastre nu numai pe acelea spuse suspecților, pentru a-i determina "să se dea singuri în vileag", ci și pe acelea spuse superiorilor în grad sau chiar tribunalului, încît cel care minte să poată continua a-și face datoria așa cum crede de cuviință. În raport, el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
120-129; Keesing și Tonkinson 1982). Reconstituirea trecutului în așa fel încît să servească intereselor prezentului poate avea sau nu la bază intenția de a înșela. Dacă persoana care expune un punct de vedere contesta asupra trecutului nu crede în adevărul spuselor sale, atunci avem de-a face cu o înșelăciune. Pe de altă parte, modificarea sau traducerea unei serii de evenimente dintr-un limbaj mai puțin familiar într-un limbaj mai ușor de înțeles nu este neapărat motivată de intenția de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Aceste descoperiri demonstrează că tipul de relație existentă între mincinos și păcălit se leagă de felul minciunilor care sînt spuse și de modul în care acestea sînt percepute. În capitolul 2 am contrastat minciunile spuse inamicilor unei națiuni și cele spuse publicului; la nivelul relațiilor interpersonale, principalul contrast apare între afirmațiile spuse străinilor și acelea spuse rudelor și prietenilor. În acest capitol vom examina modul în care actul de a minți este influențat de diferența între statutul social al mincinosului și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
felul minciunilor care sînt spuse și de modul în care acestea sînt percepute. În capitolul 2 am contrastat minciunile spuse inamicilor unei națiuni și cele spuse publicului; la nivelul relațiilor interpersonale, principalul contrast apare între afirmațiile spuse străinilor și acelea spuse rudelor și prietenilor. În acest capitol vom examina modul în care actul de a minți este influențat de diferența între statutul social al mincinosului și cel al păcălitului. NECUNOSCUȚII Evaluarea diferită a minciunilor spuse aliaților și inamicilor îi include, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întotdeauna o consecință a inducerii în eroare a altor persoane. Lytton (1852: 204) susține că "cel mai ușor este să ne înșelăm pe noi înșine", iar Nietzsche (1911:212) spune aproape același lucru: "Minciuna cel mai des întîlnită este cea spusă propriei persoane; a-i minți pe alții este un fapt relativ excepțional". Totuși, se ivesc probleme semantice grave atunci cînd vorbim de autoamăgire (cf. Trivers 1985:416). Grotius (1925:613) ia o poziție radicală și afirmă de-a dreptul că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ivesc probleme semantice grave atunci cînd vorbim de autoamăgire (cf. Trivers 1985:416). Grotius (1925:613) ia o poziție radicală și afirmă de-a dreptul că "este destul de clar că nimeni nu se minte singur, oricît de false ar fi spusele sale". Din fericire, mulți alți cercetători au încercat să înfrunte dificultățile ridicate de noțiunea autoamăgirii (Durandin 1972:405). Bok (1978:291) observă că "autoamăgirea prezintă probleme dificile de definiție" și că dacă autoamăgirea este corect numită în acest fel "este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe ceilalți fără să creadă în propriile minciuni, pe cînd Jim Hacker, politicianul "amator" este nevoit să creadă ce spune. Totuși, autorii documentelor Pentagonului, pe care Arendt (1972:9,11) îi descrie ca fiind "oameni mult mai calificați" și, urmînd spusele lui Neil Sheehan, "profesioniști în rezolvarea problemelor" și astfel apropiindu-se mai degrabă de Sir Humphrey decît de Jim Hacker, erau persoane care "nu mințeau atît pentru țara lor.... cît pentru "imaginea" acesteia... ei aveau de asemenea convingerea că politica
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
realitate... În același mod, Dunn (1980:205) descrie felul în care, în limbajul copiilor din Anglia și America fantezia verbală "este unul din aspectele cele mai importante". Prin fabulare copiii învață că vorbele pot fi folosite "aici și acum", după spusele lui Rappaport (1979:180) și drept urmare, pot induce în eroare, dacă acesta este scopul urmărit de orator. Dacă această potențialitate lingvistică este combinată cu "plăcerea pentru a greși și a-și confrunta forțele cu altcineva, prezentă încă de la vîrsta de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
într-o formă modernă. (Ibid.:70) Rousseau, desigur, îl consideră pe Montesquieu un mincinos, cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea manuscrisului este descrisă "în maniera cea mai calculată, pentru a-i convinge pe cititori de adevărul spuselor sale". Pe de altă parte, dacă opera n-ar fi conținut atîtea "imagini lascive" și nu ar fi indus în eroare publicul neavizat, Rousseau (1979:72) ar fi considerat păcăleala una din acele "minciuni ocazionale lipsite de importanță", pe care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
provocăm cooperare sau conflict, ne putem purta nesincer, înșelîndu-i cu bună știință pe ceilalți în privința intențiilor noastre. Orice cale am alege, succesul depinde cel puțin în parte de abilitatea noastră de a anticipa reacțiile celorlalți. Astfel, pentru a rezuma cele spuse pînă acum, putem afirma că inteligența machiavelică este o condiție necesară, însă nu suficientă pentru practicarea înșelătoriei la cel mai înalt nivel, în timp ce minciunile mai simple nu depind de un astfel de talent. Posibilitatea apariției înșelătoriei se mărește considerabil prin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
colectivă peste hotare a membrilor asociației la Centrul Cultural Român din Viena, apreciată la momentul respectiv atît de personalitățile române prezente la vernisaj, cît și de publicul vienez. Pentru a-l caracteriza pe Gheorghe Bălăceanu ca artist, voi reproduce cele spuse de regretatul critic de artă Steliana - Delia Beiu, care l-a surprins În esența sa: "Peisagist prin vocație, el se implică spațiului ... fiind Înzestrat cu nesațul de lume, de goană, de largă respirație. Succesiunea planurilor dispuse În registre pe verticală
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
Ion PURCARU Prefață Afirmația marelui filosof german este extrem de măgulitoare pentru toți cei care, într-un fel sau altul, utilizează aparatul matematic în cele mai diverse ocazii ale muncii lor, chiar dacă, adeseori, spusele lui Kant sunt puse la îndoială, motivat sau nemotivat. Indiferent care au fost, sunt sau vor fi părerile despre matematică și despre aplicațiile ei, trebuie recunoscut că aceasta a pus la îndemâna celor interesați o anumită ordonare logică în desfășurarea diferitelor
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
pasiune! Există oare timp pentru toate? Presupunând că merită făcut acest efort considerabil și că într-o zi, cândva, s-ar putea realiza un inventar complet al biodiversității, deși, practic, acest lucru pare imposibil, rezultatele acestuia vor folosi cuiva? Parafrazând spusele marelui finanțist englez sir John Maynard Keynes (1883-1946), în alt context, am putea spune fără răutate sau pesimism: „Pe termen lung, totul este frumos. Din păcate, vom fi cu toții morți!” Biodiversitatea nu este distribuită în mod uniform pe Pământ. Există
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și întrebarea dacă n-ar trebui să se vorbească în viitor despre o altă formă de diversitate pentru că: integrarea europeană se va încheia fără îndoială printr-o cădere a diversității sau cel puțin a unor aspecte ale diversității. Dacă analizăm spusele francezului Donoso, nu prea vedem optimismul legat de Europa unită! Donoso subliniază însă că, deși este contrară altor multe forme de diversitate, diversitatea lingvistică nu este incompatibilă cu procesul de integrare european, atâta vreme cât el se sprijină pe valorile universale purtate
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
aparte de sisteme cibernetice complexe: sistemul uman și sistemul biosferei, gândind și sistemul cibernetic mult mai complex compus din cele două. Doar privite și analizate cibernetic, ele pot scoate în evidență cât de importante sunt pentru om. Sunt ilustrate astfel spusele lui Blaise Pascal (1623-1662), conform cărora nu pot cunoaște întregul dacă nu-i cunosc părțile și nu pot cunoaște părțile dacă nu cunosc întregul. Așa cum se vorbește despre managementul diversității, s-ar putea vorbi la fel de bine, eventual într-un alt
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
inutile, confirmând principiul mult prea bine cunoscut de atâția oameni conform căruia: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă! 2.5. Unele opinii despre diversitate Atunci când vorbim despre diversitatea unui sistem, ar trebui să avem în vedere și spusele savantului de anvergură Blaise Pascal (1623-1662): Je ne peux pas comprendre le tout si je ne connais pas les parties et je ne peux pas comprendre les parties si je ne connais pas le tout (Nu pot înțelege întregul dacă
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
purta și numele de Pelasgia, adică țara neamului pelasgilor cum apare la Homer în Iliada. Istoricul carian Herodot(485 - 425 î.e.n.) ne spune în scrierile sale că ținutul fertil al Aticii a fost locuit în vechime de pelasgi. Atena, după spusele lui a fost întemeiată de pelasgi iar atenienii au fost pelasgi la începuturi. Despre limba lor el spune așa: De ce limbă s-au folosit pelasgii, cu siguranță nu pot să afirm; dar dacă trebuie să ne luăm după pelasgii ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]