7,322 matches
-
pentru pace sau vizează pur și simplu un interes electoral: „Aburesc în fereastră noi dimineți, / Spre Soare, / Spre Soare, tovarăși poeți!” (Victor Tulbure, Manifest către poeți). O mostră de artă angajată o reprezintă și o poezie semnată B. Frunte: „Uite steagul producției, / în fiecare zi, sare ca un sticlete / de pe război pe război... / nu-i glumă, băiete, / e-ntrecere!” Revista sancționează orice formă de evaziune de la comandamentele epocii, așa cum procedează J. Popper în articolul Un poet înstrăinat de uneltele sale: Camil
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
tălmăciri din poezia germană, în același an apărându-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric, patetic festivist, autopastișându-se manierist. Sunt pagini care, dincolo de unele elemente de meșteșug ținând de versificație, prin caracterul lor simplist, exterior (chiar și atunci când evocă momente sau personalități din trecutul național), prin
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Karl May, din câțiva scriitori sovietici, dar și (în colecția „Cele mai frumoase poezii” a Editurii Albatros) din poezia lui Joseph von Eichendorff și Gottfried Keller. SCRIERI: Din inimă, București, 1940; Două vorbe și un singur tâlc, București, 1949; Sub steagul vieții, București, 1950; Basm să fie?, București, 1951; Zile slăvite, București, 1951; Față-n față, București, 1954; 600 de milioane de oameni liberi, București, 1954; Oamenii înving, București, 1955; Vă chem!, București, 1955; Versuri alese, București, 1955; Liberi și stăpâni
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957, 12; I. Peltz, „Masacrul”, „Steagul roșu”, 1957, 4 aprilie; Carol Isac, Fanatism și utopie, „Orient-Expres” (Israel), 1997, 129; Geo Vasile, Cartea dezamăgirii de comunism, LCF, 1997, 42; Matthias Messmer, Braune und rote Diktatur in Rumänien, „Neue Zürcher Zeitung”, 1999, 24 noiembrie; Ute Grossmann, Zeuge des
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
ai ieșit lunecând prin scuipații Gării de Nord”), personajul dă „cinci examene de admitere în școala aceea unde se împart diplome și doctorate de artiști”, se străduiește („șaisprezece scenarii ca să fiu înghițit”) ca să i „se îndese în gură batista aia stacojie cât steagul Partidului, călușul meu plin de muci, iar eu să urlu de fericire că mai pot respira pe-o singură nară”. Toată cartea este un strigăt de suferință după „anii furați”, după jocul interminabil de-a compromisurile cu cenzura, cu Dulea
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
seama inginerilor, tehnicienilor, intelectualilor, și mai ales concepția naiv-dihotomică a conflictului și personajelor datează piesele scrise, uneori foarte ambițioase, asimilându-le tot primului deceniu al dramaturgiei „noi”, pentru care D. a fost un reprezentant tipic. SCRIERI: Flăcăul de pe Ceanul Mare. Steagul celor de pe munte. Zăporul, București, 1948; Omul din Ceatal, București, 1948; Minerii, București, 1949; Cetatea de foc, 1950; Nunta, București, 1950; Schimbul de onoare, București, 1953; De trei ori ca la brigadă, București, 1953; În vizită, București, 1953; Inimă vitează
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
Scrie proză pentru copii și tineret. Prima lui carte, Cercelul domniței (1970), e o povestire cu tentă istorică, de educație patriotică în spiritul vremii, dar compusă într-un stil fluent, valorificând limbajul oral în maniera lui I. Creangă. Povestea unui steag tricolor (1981) evocă istoria (în bună parte reală) a unui steag moștenit de la sărbătoarea Marii Uniri din 1918. În 1996 publică Acea noapte sfântă... Închis sub comuniști pentru Transilvania, o carte de literatură-document, în care relatează întâmplările dramatice prin care
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
1970), e o povestire cu tentă istorică, de educație patriotică în spiritul vremii, dar compusă într-un stil fluent, valorificând limbajul oral în maniera lui I. Creangă. Povestea unui steag tricolor (1981) evocă istoria (în bună parte reală) a unui steag moștenit de la sărbătoarea Marii Uniri din 1918. În 1996 publică Acea noapte sfântă... Închis sub comuniști pentru Transilvania, o carte de literatură-document, în care relatează întâmplările dramatice prin care a trecut în anii detenției. Celula cu suflete (1999), roman rezultat
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
un film diferitele categorii de încarcerați politici, de la membrii partidelor istorice la legionari, fiecare cu opțiunile și argumentele sale. Textul e alert, dens și semnificativ prin chipuri și situații, de un real dramatism. SCRIERI: Cercelul domniței, București, 1970; Povestea unui steag tricolor, București, 1981; Acea noapte sfântă... Închis sub comuniști pentru Transilvania, București, 1996; Celula cu suflete, București, 1999. Repere bibliografice: Marian Vasile, Ioan Ion Diaconu, „Povestea unui steag tricolor”, LCF, 1982, 41. M.Vs.
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
situații, de un real dramatism. SCRIERI: Cercelul domniței, București, 1970; Povestea unui steag tricolor, București, 1981; Acea noapte sfântă... Închis sub comuniști pentru Transilvania, București, 1996; Celula cu suflete, București, 1999. Repere bibliografice: Marian Vasile, Ioan Ion Diaconu, „Povestea unui steag tricolor”, LCF, 1982, 41. M.Vs.
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
din Villiers de l’Isle Adam (Vestitorul, 1915) și din Oscar Wilde (Parabole, 1916). Căzut prizonier la Turtucaia, D. îndură aproape doi ani de recluziune în lagărele din Bulgaria. Revenit în țară în vara anului 1918, intră în redacția ziarului „Steagul” din București. Mai colaborează la „Hiena”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Îndreptarea”, „Aurora”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Contimporanul”, „Clopotul” etc. Dă la iveală acum Aspecte și direcții literare (I-II, 1921-1924), o nouă ediție, îmbogățită, a Inscripțiilor (1922
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
De vorbă cu bălanul meu, București, 1925; Profeți și paiațe, București,1930; Ora sexuală, București, 1932; Bărbați fără femei, București, 1932; Femei și doctori, București, 1933; Vagabonzii, București, 1935; Memoriile greierului, București, 1937; Otrava, București, 1947; Primăvară nouă, București, 1948; Steagurile inimii, București, 1949; Bună dimineața, București, 1953; Familia de porțelan, București, 1954; The Quality of Witness, Philadelphia, 1982; ed. (Jurnal din vremuri de prigoană), București, 1996. Traduceri: H. Heine, Sarcasm și melancolie, București, [1913], Cartea cântecelor, București, 1915, Cântece și
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
construit un alt poem-omagiu: Eminescu... (1939); de reținut doar torentul de metafore hiperbolizante în cadențe de acatist, autorul Luceafărului fiind „faur de poduri de aur / peste furtuni, peste-ntuneric”, un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C., apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Ion Manolescu, „se învață de timpuriu” prin antrenarea copiilor în „acțiuni”, prin regizarea „ingredientelor didactice”, prin tapetarea contextului școlar cu însemne și simboluri specifice, prin antrenarea copiilor în coruri de adulatori ai „iubitului conducător”, prin ritmuri, cadențe, tropăituri, desfășurări de steaguri și inițierea timpurie în tainele „socialismului științific”. Școala, întregul sistem educativ, a fost supusă unui proces de prelucrare, elaborându-se „strategii majore de manipulare a personalității în direcția asimilării, acceptării și perpetuării comunismului ca normalitate biosocială: disciplinarea (având ca scop
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
volum (1907). Colaborează cu poezii și piese la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri critice”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Epoca”, în 1912 este cooptat în conducerea revistei „Ilustrațiunea națională” (până în 1916), iar în 1914 și 1915 face parte din redacția ziarului „Steagul”, în care publică proză, numeroase cronici dramatice și articole diverse. Ca director al cotidianului „Scena” (1917-1918), dă publicației (și prin propriile texte) o orientare filogermană, fapt care îi aduce în 1919 arestarea (alături de Ioan Slavici, Tudor Arghezi ș.a.) și judecarea
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
un clopot/ O limbă de om va suna într-un coif cutezanța.// Și-așa vor veni într-un pas mai grăbit și copacii,/ s-aștepte o frunză cu glas, adusă-ntr-o urnă,/ solia coastei de somn trimisă mareei de steaguri./ Scăldată în ochii-ți să fie, să cred că murim împreună.// Părul tău scurs din oglinzi va așterne văzduhul,/ în care cu-o mână de ger voi aprinde o toamnă./ Din ape băute de orbi va sui o scară târzie
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
nuvelă, Crezul ocnașului. În 1918, românul Între artă și iubire, evocă activitatea sa de infirmieră în anii primului război mondial. Urmase (după propria-i mărturisire) studii universitare la Berlin, dar s-a lansat și într-o febrila activitate gazetăreasca. În „Steagul”, „Universul literar”, „Actualitatea”, „Scenă” (aici inițiază „Rubrică femeii”, iscălind Mină von Barnheld), „Gazeta tinerimei”, „Socialismul”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Rampă”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta capitalei”, „Cuvântul liber”, „Dimineață” „Presă”, „Filmul”, „Omul liber”, „Lupta”, „Dimineață copiilor”, „Lumea copiilor”, „Viața
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
CHEMAREA TINERIMEI ROMÂNE, gazetă care a apărut la Cluj, bisăptămânal, de la 30 aprilie 1926 până la 15 decembrie 1931, cu subtitlul „Ziar săptămânal al tinerimei grupate sub steagul Partidului Național”. Redactori responsabili: Pavel Pavel (1926), V.V. Tilea, Emil Pop, A. Buteanu (1928), A.T. Mureșan (1929) și Bazil Gruia (1932). Ziarul e precedat de o foaie volantă, apărută la 21 aprilie 1926, prin care se anunță programul aripii
CHEMAREA TINERIMEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286188_a_287517]
-
Premiul Societății Scriitorilor Români, iar cealaltă, cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, imediat după război fiind reeditată, deși cu puțin înainte autorul fusese acuzat de plagiat. SCRIERI: Pamfil Șeicaru, Un observator modest al vieții, „Stegul”, 1915, 43; N.I. Apostolescu, Însemnări literare, „Steagul”, 1916, 162; Păcate vechi, București, [1910]; Așa i-a fost scris..., București, 1911; Peste Dorna, București, 1912; Ochiul dracului, București, 1914; Prăbușirea tronurilor, București, 1914; Moara din Repezeanca, București, 1916; Pe căile profeților, București, 1916. Repere bibliografice: Pamfil Șeicaru, Un
CHIRU-NANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
București, [1910]; Așa i-a fost scris..., București, 1911; Peste Dorna, București, 1912; Ochiul dracului, București, 1914; Prăbușirea tronurilor, București, 1914; Moara din Repezeanca, București, 1916; Pe căile profeților, București, 1916. Repere bibliografice: Pamfil Șeicaru, Un observator modest al vieții, „Steagul”, 1915, 43; N.I. Apostolescu, Însemnări literare, „Steagul”, 1916, 162; Liviu Rebreanu, Ion Chiru-Nanov, „Pe căile profeților”, „Capitala”, 1916, 10; Barbu Delavrancea, Opere, V, București, 1969, 547-552; Alex. D. Marcu, Iarăși chestiunea plagiatului - Ion Chiru-Nanov, „Pe căile profeților”, SBR, 1920, 38
CHIRU-NANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
București, 1911; Peste Dorna, București, 1912; Ochiul dracului, București, 1914; Prăbușirea tronurilor, București, 1914; Moara din Repezeanca, București, 1916; Pe căile profeților, București, 1916. Repere bibliografice: Pamfil Șeicaru, Un observator modest al vieții, „Steagul”, 1915, 43; N.I. Apostolescu, Însemnări literare, „Steagul”, 1916, 162; Liviu Rebreanu, Ion Chiru-Nanov, „Pe căile profeților”, „Capitala”, 1916, 10; Barbu Delavrancea, Opere, V, București, 1969, 547-552; Alex. D. Marcu, Iarăși chestiunea plagiatului - Ion Chiru-Nanov, „Pe căile profeților”, SBR, 1920, 38; Lovinescu, Scrieri, V, 134-135; Călinescu, Ist. lit.
CHIRU-NANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
loc în 1983. Cea dintâi carte, Amintiri din provincie, apare în 1983. A colaborat cu proză și publicistică la „Ateneu”, „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Caiete botoșănene”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Contrapunct”, „Arc”, „Aurora”, „Tomis”, „Cronica” și la ziarele „Steagul roșu” (Bacău), „Deșteptarea” (Bacău), „Monitorul”, „România liberă”. Volumul de debut, Amintiri din provincie (Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), grupează mici nuvele și povestiri în care viața cotidiană, așa-zis cenușie, din diferite medii, este observată din unghiul din care îi
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
ca profesor de istorie și geografie la Liceul „Principele Mihai”. În 1927 conducea Institutul de Arte Grafice „Convorbiri literare”. A colaborat cu versuri, articole, recenzii și însemnări de jurnal (Clipe fugare) la „Sămănătorul”, Făt-Frumos”, „Tribuna liberală”, „Cuvântul”, „Cosinzeana”, „Viața nouă”, „Steagul”, „Stejarul”, „Florile dalbe”, „Analele Dobrogei”, „Dreptatea” (Chișinău), „Drepturile femeii”, „Preocupări literare”, „Fântâna darurilor”, „Păstorul Tutovei”. Din 1910 până în 1938 a semnat, cu o tenacitate lipsită de relief, în „Convorbiri literare”. Nu a publicat nimic în „Stânga”, unde a fost secretar
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
ALEXIU, Mircea (1898 - ?), prozator și publicist. Intrat voluntar în armată în timpul primului război mondial, A. devine ofițer de carieră. A debutat cu o povestire în revista școlară „Omnia” (București, 1914), al cărei „director” era. După alte colaborări, ziarul „Steagul” îi premiază și publică în broșură „novela istorică” Din împărăția durerii (1915). Stabilit mai târziu la Sibiu, A. face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis” și semnează (folosind și pseudonimul Angel Casianu) proză, cronici teatrale, plastice, muzicale, articole literare în periodicele
ALEXIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
aș lupta pentru el, ci pentru acest pământ pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ia, uitați-vă, ce flutură acolo? C. I.: Am văzut și cred că este singura casă din zonă sau chiar din Bârlad care are arborat steagul românesc. S. Ț.: Prin ăsta mă identific eu. Am sentimente mult prea puternice. Am spus: eu iubesc țara asta, mâine pun mâna pe armă până primesc un glonț în cap și am terminat. Cum, domnule, când americanul își pune drapel
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]