8,805 matches
-
adoarme În vaierul vîntului care scutură ferestrele și În chicotele și gemetele fetelor bete și ale camionagiilor care vin și pleacă toată noaptea, trîntind ușile și zgîlțîind paturile. Dimineața, o zăpadă de un alb strălucitor Învăluie dealurile și totul este straniu de liniștit. Wakefield o apucă pe drumul vechi către Arizona. Trece pe lîngă un șir de reclame vechi la Burma Shave, care Încep imediat după intersecție. SÎnt șterse, dar Încă se mai pot citi: CHIAR ȘI CEL MAI SĂRAC INDIVID
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
primesc nici un ban pentru asta. Nu primesc nici măcar un pahar de suc. Li se cere să facă „servicii“: o reparație la acoperiș, la instalații, ceva prin grădină, orice. Unora nu le place să Îi aibă În preajmă: sînt așa de stranii, atît de nepămînteni, par aproape imponderabili. Chiar am auzit oameni spunînd că „serviciile“ lor sînt un fel de ritual Înainte de a ne ucide, dar eu nu cred. Tu? Wakefield nu vrea să se gîndească la asta. CÎnd se droghează devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai bine ca oricând. Părul arămiu al lui Fran cădea peste față, în atitudinea extrem de sfioasă pe care o adopta când întâlnea persoane necunoscute, apoi îl dădu pe spate de îndată ce începu să se simtă în largul ei. Era un amestec straniu, medită Henrietta, de forță și vulnerabilitate, asemenea unui trandafir palid, delicat, care pare că nu va ține până la toamnă, dar care dăinuie mai mult decât toți rivalii cu un aer mai robust. Deodată Henrietta își dădu seama că nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
religie. Farfuriile îți erau luate din față de îndată ce înghițeai ultimul dumicat, jucăriile îndrăgite erau dosite fără milă, suprafețele lucioase erau acoperite de suporturi pentru pahare ca de o epidemie de pojar. Chiar și acum, adult fiind, Fran își păstrase obiceiul straniu de-a nu lăsa niciodată din mână un biscuit sau o felie de prăjitură începută, ca nu cumva să dispară pe vecie. Singurul lucru pe care nu putea să-l ierte sau să-l uite era faptul că, întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
podea, unde, aruncate în euforia momentului, făceau notă discordantă. Până și Sally Bowles și-ar împături hainele în dormitorul lui Laurence. O cuprinse o panică irațională. Asta a fost tot? O partidă rapidă și apoi fiecare la casa lui? Ce straniu era că a face dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste noapte la celălalt. Jos Laurence zâmbea. Arăta și mai chipeș în halatul de baie decât în hainele lui obișnuite. Mă întrebam, timiditatea îi revenise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pudră scumpă. Părea destul de prietenoasă, dar întreaga ei ființă era concentrată asupra lui Laurence. Semăna, hotărî Fran, cu un bec care se aprindea doar în prezența lui. Laurence era, fără îndoială, centrul universului ei extrem de ordonat. Și totuși, în chip straniu, Laurence nu părea să răspundă acestei revărsări de afecțiune, ci doar să o lase să curgă în jurul lui, ca o piatră prinsă în mijlocul unui vârtej. Privindu-i, Fran își aminti de cuvintele pe care le rostise el în prima noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
medită Henrietta plină de ea. Îți doreai un copil și te-ai ales cu un soț. Poate că Mama Natură chiar știe ce face. Fran se abținu să remarce că, dacă Natura știa ce face, atunci avea un plan destul de straniu, dar meditația Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copil căruia nu i se dă voie să meargă la petrecere. În mijlocul pieței din fața catedralei, era ridicat un cort pe care Fran nu-l observase pentru că venise pe intrarea laterală. Pe o platformă din capătul îndepărtat se zărea o siluetă stranie, care purta o haină country de tweed, blugi și cizme de cowboy, și avea părul prins cu o bentiță roșie. Stevie și Fran își făcură loc până în față. Nico Morgan tocmai ridica în slăvi calitățile Woodbury-ului, locuitorii, aerul miraculos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l piardă pe veci, o perspectivă pe care nu se simțea în stare s-o înfrunte. Acum, fir-ar să fie, n-avea să aibă un răspuns decât în ajunul nunții. Încercă să nu se gândească la reacția ei stranie la această întorsătură de situație. În locul dezamăgirii crunte la care se așteptase, din cauză că i se refuzase răspunsul dorit, simți un soi de ușurare. Capitolul 17 VECHITURILE TALE, proclama posterul uriaș lipit pe cel mai mare panou din Woodbury, POT FI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Laurence se îmblânzi. Îi atinse chipul, de parcă ar fi făcut parte dintr-o specie rară, pe cale de dispariție. — Trebuie să fie minunat să iubești pe cineva atât de mult cât îți iubești tu tatăl. Era un comentariu atât de straniu, încât o emoționă profund. Biata Camilla. Era clar că el nu simțea așa ceva pentru ea. Dezvăluirea faptului că nu era mama lui adevărată părea să-i fi spulberat încrederea în ea și, odată cu asta, și dragostea. — Oare ai putea vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Laurence, ea era cea mai puternică dintre ei doi. Părea atât de sigur pe el, asemenea unui zeu, când era la spital, încât fu un șoc să descopere că bărbatul din spatele măștii se considera uneori o cantitate neglijabilă. În chip straniu, revelația acestui fapt o făcu să se simtă mai apropiată de el decât fusese vreodată în ultimele săptămâni. — Deci, ce ai făcut cu el? I l-ai trântit iar în brațe mamei tale? De fapt, șovăi Fran, neștiind cum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu voia să se gândească la asta acum. În schimb, îl îmbrățișă. — Scuze că am întârziat. Am lucrat la numărul 2 din Fair Exchange. — Sigur. Cum am putut să uit? Părea să se comporte atât de normal, încât era aproape straniu, exact așa cum fusese la întâlnirea trustului. — Cum merge? — Minunat. Exemplarele se vând ca pâinea caldă. Să nu vorbesc într-un ceas rău, dar cred că s-ar putea să se dovedească un adevărat succes. — Felicitări. O meriți. Îi făcu ștrengărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o studie pe Fran cu un interes subit. Deci de aia se afla bătrânul aici, din cauza fiicei. Desigur. Lucrul ăsta explica - dimpreună cu furia și resentimentele la care se așteptase și cărora era sigură că le putea face față - distanța stranie pe care părea s-o păstreze Jack față de ea, un lucru cu mult mai neliniștitor. Carrie trebuia să fie foarte aproape de cineva pentru a-l putea îmbrobodi cu farmecul ei. Așadar își închipuia că Jack era îndrăgostit de Francesca Tyler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tatăl ei îi fuseseră spulberate, cel puțin pe ziua de azi. După ce uitase numele lui Laurence, căzuse într-o stare de confuzie înlăcrimată și până și lui Carrie îi fu limpede că nici nu se punea problema mutării. În chip straniu, Carrie nu păruse câtuși de puțin afectată de oaspetele care-i rămânea pe cap. Stătea pur și simplu țintuită locului, ca un manechin. Ziua de azi îi lămurise un lucru. Hotărârea cea mai înțeleaptă era să-l uite pe Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rămâneam și dator la patronul săli care ne cunoștea ca pe niște clienți fideli. Întruna din dimineți m-am îmbătat așa rău încât nu am mai știut de mine, când m-am trezit la secția de poliție. libertatea Mie destul de straniu acest cuvânt. Nu am avut parte de multă libertate în viața mea. Mereu am fost sub ordine aproape 10 ani în casa de copii și acum alți 10 ani în penitenciar. Cum ar fi libertatea acum pentru mine. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
va exploda și dezastrul va fi mult mai mare, de ce să nu se evite asemenea lucruri atâta timp cât sunt și posibilități și putere de muncă. Azi noapte am avut în sfârșit după o lungă perioadă fără vise un vis atât de straniu pentru mine la care eu nu mă mai gândisem de ani de zile, în anul 1986 fiind tot închis visasem un număr de infracțiuni în diferite intervale de timp care eu le făceam, atunci m-am trezit și tot mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
textelor: intrat în etapa revoltată, simbolismul românesc se maturizează, iar manifestul revistei are mai mult decît o notă în plus față de entuziasmul auroral din Revista celor l’alți, rămînînd însă la fel de lipsit de idei originale și de valențe teoretice: „Insulă stranie și enigmatică în oceanul mort și cotidian al reclamei. Sîntem în adevăr insularii desgustați și răsvrătiți (...) Nu mai credem în actualele formule și nici în posibilitatea unei reabilitări a lor. Înțelegem prin urmare să călcăm pe drumuri neumblate și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apar, în aceeași perioadă, în manuscrisele tînărului Tristan Tzara și, mai puțin la Ion Vinea. Teatralismul ironic este însă trăsătura definitorie a liricii tînărului Maniu, ca și imagismul fauve, iar elementele de metaliteratură au o funcție polemică. În mod oarecum straniu, după acest foc de artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri oricînd și relua. Dacă mîine, un om rătăcit din alte lumi, cu un alt trup și cu un alt suflet, cu alte simțuri decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un alt suflet, cu alte simțuri decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte, și minunat de mulțimea ceremonioșilor cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l poartă în suflet, încuviințat în tăcere de singurul său tovarăș: focul împăinjinit și puhav (...) De dimineață cînd se scoală, pînă în seară, pe care o grăbește cît poate (...) firul vieței lui uniforme se desfășoară, prinzînd în intervale regulate aceste stranii puncte. Seara s-a încheiat. Se culcă și în odaia sa înfierbîntată pe iarna cea mai geroasă, el gustă ciudata plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Franța, în schimb primele poeme ale lui Tristan Tzara, anterioare plecării sale, au fost adunate și publicate la București grație străduințelor lui Sașa Pană”. Béhar se arată, de asemenea, contrariat (și pe bună dreptate!) de entuziasmul filofuturist și de „straniul eclectism” de la Contimporanul și Integral (al cărui număr 12 cuprinde eseuri în românește, despre Futurism semnate de Stephan Roll și Ernest-Mihail Cosma, articole futuriste de F. Casavola, Farfa, Paolo Buzzi și Marinetti, ilustrații de Prampolini, Depero, A. Maino și... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de un alt „etaj” tipologic și valoric. În afara literaturii de avangardă (dar nu în afara artei cu tentă socială, anticlericală sau licențioasă) se situează textele unor colaboratori precum N.D. Cocea sau Felix Aderca (ultimul - cu un mai pronunțat apetit experimental). Texte stranii cu deschidere fantastică sau onirică publică, ocazional, Claudia Millian și Mircea Eliade. Printre cele mai șarjate bucăți în proză de la Contimporanul se numără - în afara textelor lui Jacques G. Costin și Urmuz - cele semnate de Romulus Dianu („Rezumat pentru femeile urîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În legătură cu referințele „urmuziene” prezente în comentariile lui Boz, merită evidențiată, cu deosebire, o observație surprinzătoare din capitolul despre Bacovia: „Nu cunosc în linia aceasta a explorărilor tragice din literatura noastră decît pe unul care să se fi întors cu aceeași stranie strălucire în ochi din călătorii subpămîntene: Urmuz”. Despre Arghezi, Boz scrisese un articol amplu în primul număr din Ulise (15 mai 1932): „Glosse la poezia «Florilor de mucigai»”. Comparația între arghezienele Tablete din Țara de Kuty și Urmuz va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]