6,018 matches
-
materială. Enunțurile literare, scrise sau orale, trebuie să gestioneze acest spațiu și mai ales să îi impună anumite etape. Bineînțeles, problema nu se pune la fel în scris și în vorbire. În vorbire, se poate recurge la anumite forme, la strofe sau, în lipsa versurilor, la reiterarea formulelor cu valoare demarcativă; în scris, autorii au la dispoziție decuparea în paragrafe. În cultura occidentală, paragraful are propria lui istorie. Tiparul a impus acest mod de spațiere textuală: definind unitățile de sens, el trebuie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
asta a fost. Viața merge înainte, iar eu continui să-i simt gustul, să-i sorb bucuriile, iar răvășitoarei tristeți, care se încăpățânează să se instaleze din când în când, îi opun viguros răspunsul afirmativ la interogația dintr-o superbă strofă eminesciană: da, e păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat.
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
care v a întors creierii la toți. Vorbă scurtă, cer aceasta de la tine eu, părintele tău, care am jertfit starea părintească ca să te luminez, spre a avea și eu ajutor și fală cu copiii mei.“ C.D. Aricescu cedează stăruințelor, dar strofele lui ambigue („o satiră sub formă de odă“) trezesc nemulțumirea perechii domnești, agravată prin faptul că, încălcând normele oficiale, poetul folosise alfabetul latin! (Memoriile mele) Necazurile pricinuite serdarului Dimitrie Aricescu de către fiul său mai mare nu erau încă la capătul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în propriul bârlog a nemților urma a fi un proces de lungă durată, aceștia suferind grave afecțiuni ale membrelor inferioare. Plecarea infirmului cotropitor se soldează cu istorica dezrobire a Ardealului care, pentru a câta oară?, se înfrățește cu românul. În strofa de final, izgonirea nemților este asumată de către poet ca fiind un gest al nostru ("i-am dat afară"), poate pentru a arăta înfrățirea cu rusul în demersul de repatriere a cotropitorului. Este posibil ca poetul, militar fiind, să-și fi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
simt uriaș - Coș de uzină-n oraș". Poeziile lui Dumitru Corbea vor mai fi publicate și în alte numere. Astfel, el mai publică o poezie compusă în 1936, "Părinții mei au fost iobagi"38, din care redau prima și ultima strofă: "Părinți mei au fost iobagi Coborâtori din sclavi din evul mediu Credeau în Dumnezeu, în magi Și așteptau un soare cald și pentru dânșii. Mâncau apoi o ceapă, usturoi, Cu mămăligă rece, de cu seară, Și adormeau cu toți, ca
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Pământ" și prin el ofrandele ajung până la zei. Dar Agni este mai ales arhetipul preotului; e numit sacrificator sau "capelan" (pitrohitd). De aceea imnurile care îi sunt închinate se găsesc la începutul Rig Vedei. Primul imn se deschide cu această strofă: "îl cânt pe Agni, capelanul, Zeul sacrificiului, preotul, închinătorul ofrandelor, care ne umple de daruri" (citat după traducerea lui Jean Varenne). El este veșnic tânăr ("Zeul care nu îmbătrânește", RV, I, 52,2) pentru că renaște cu fiecare foc nou. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Renou). Capul său a devenit cerul, picioarele lui pământul, conștiința sa luna, ochiul lui soarele, din gura lui s-a născut Indra și Agni, din respirația sa vântul etc. (str. 13-14). Funcția exemplară a acestui sacrificiu este subliniată în ultima strofă (16): "Zeii au jertfit jertfa prin jertfă"; altfel zis, Purușa era victimă sacrificială și divinitate a sacrificiului, în egală măsură. Imnul enunță cu claritate că Purușa precede și depășește Creația, deși Cosmosul, viața și oamenii se nasc din trupul său
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
muni) cu păr lung (kesiri), îmbrăcat în "jeg", "încins cu cingătoare de vânt" (cu alte cuvinte, gol) și "în care intră zeii". El exclamă: "în beția extazului noi încălecăm pe vânt. Voi, muritorii, nu puteți să zăriți decât trupul nostru" (strofa 3). Acest muni străbate în zbor văzduhul, el este calul elementului-vânt (Vată) și prieten al lui Văyu (zeul Vântului). El locuiește cele două oceane, cel de la răsărit și cel de la apus (str. 5: cf. Ath. Veda, XI, 5, 6 etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
găthă. Pe deasupra, suntem surprinși de urgența și tensiunea existențială cu care Zarathustra își interoghează Domnul; el îi cere să-i dezvăluie secretele cosmogonice, să-i dezvăluie viitorul său, dar și soarta unora dintre persecutorii săi și a tuturor răufăcătorilor. Fiecare strofă din celebrul Yasna 44 începe cu aceeași formulă: "Iată ce îți cer, Doamne - răspunde-mi mie!" Zarathustra vrea să știe "cine le-a croit drum soarelui și stelelor" (3), "cine a pus Pământul jos, și a fixat cerul cu norii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și exaltă aceste Entități care-1 însoțesc pe Ahurâ Măzdă, precum în următoarea găthă: "Doamne, înțeleptule atotputernic, Devoțiune, Dreptate care faci să prospere viața, Gândire Dreaptă, Doamne, ascultați-mă: Miluiți-mă, când va veni răsplata fiecăruia" (Y. 33: 11; vezi și strofele următoare). Ahurâ Măzdă este tatăl mai multor Entități (Așa, Vohu Manah, Îrmaiti) precum și a unuia din cele două Spirite gemene, Spenta Mainyu (Spiritul Binefăcător). Dar acest lucru presupune că el a dat naștere și celuilalt geamăn, Angra Mainyu (Spiritul Distrugător
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Neneev și, așa cum anunță și titlul, Origine, afirmă cu mândrie proveniența basarabeană, puntea pe care o fixează între două lumi, "Eu torn în cântec sufletul meu slav/ Călit sub cerul bun și moldovan". Cu sonorități ce amintesc de Esenin, ultima strofă se vrea a fi o adevărată artă poetică: "Eu sunt poetul nouii generații/ Pornită să despice istoria în două./ Eu sunt poetul unei lumi ce naște/ Vulcanică, tulburătoare, nouă." Primul număr oferă și traducerea unui text al lui Valéry Larbaud
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Baudelaire și înțelege că literatura nu a murit, iar din conștiința aceasta că încă se mai poate face literatură se naște revista ce poartă un nume baudelairian Albatros. De altminteri, în dreapta acestei casete, se prezintă fotografia poetului francez și ultima strofă din bine-cunoscuta poezie care a dat numele revistei, aceasta din urmă fiind pusă astfel sub semnul afirmării orgolioase a încrederii în puterea creatoare a Poetului, dar și sub cel al recunoașterii hiatusului dintre lume și creator. S-a spus de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca și cum s-ar da o replică tuturor celor care credeau că arta e un univers de grad secund, o copie a primului, totul e răsturnat aici, lumea nu-și găsește consistența și se transformă în copie a universului secund. Ultima strofă aduce un alt element în acest univers distonant, jocul lingvistic, cu schimbări ale regimului morfologic sau semantic: "Zorile purtau pe bună-dimineața brațelor de flăcări/ spiritul matematic al domnului inginer sustras din inventar/ aplaudat de Majestatea Sa Africa din tamtamuri cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi sortit totuși eșecului, căci sinceritatea este greu de aflat ("Mai bine ne-am fi spus adevărat/ ce-aveam de gând de la început..."). Nu se ascunde nici preferința pentru o poezie dură, a suferinței, dar și a revoltei. Repetiția termenului "strofe", în Autograf, atrage atenția asupra caracterului inedit al poeziei propuse: "strofe înjunghiate, bătute în pari/ scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul;/ strofe scrise lângă hoți și tâlhari/ care-njură de sfinți și dau cu cuțitul.// Strofe de iarbă cu izuri amare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bine ne-am fi spus adevărat/ ce-aveam de gând de la început..."). Nu se ascunde nici preferința pentru o poezie dură, a suferinței, dar și a revoltei. Repetiția termenului "strofe", în Autograf, atrage atenția asupra caracterului inedit al poeziei propuse: "strofe înjunghiate, bătute în pari/ scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul;/ strofe scrise lângă hoți și tâlhari/ care-njură de sfinți și dau cu cuțitul.// Strofe de iarbă cu izuri amare,/ v-ați plimbat dezbrăcate prin tristeți de închisoare". Dialogul permanent cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de la început..."). Nu se ascunde nici preferința pentru o poezie dură, a suferinței, dar și a revoltei. Repetiția termenului "strofe", în Autograf, atrage atenția asupra caracterului inedit al poeziei propuse: "strofe înjunghiate, bătute în pari/ scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul;/ strofe scrise lângă hoți și tâlhari/ care-njură de sfinți și dau cu cuțitul.// Strofe de iarbă cu izuri amare,/ v-ați plimbat dezbrăcate prin tristeți de închisoare". Dialogul permanent cu literatura și cultura lumii este evident, la Constant Tonegaru, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și a revoltei. Repetiția termenului "strofe", în Autograf, atrage atenția asupra caracterului inedit al poeziei propuse: "strofe înjunghiate, bătute în pari/ scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul;/ strofe scrise lângă hoți și tâlhari/ care-njură de sfinți și dau cu cuțitul.// Strofe de iarbă cu izuri amare,/ v-ați plimbat dezbrăcate prin tristeți de închisoare". Dialogul permanent cu literatura și cultura lumii este evident, la Constant Tonegaru, în redefinirea unor structuri paratextuale clișeizate. Folosirea unor expresii consacrate tocmai în titlurile unor poeme
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
natura nopții/ din evuri în evuri în zbor amețit". Marile obsesii ale liricii lui Tonegaru se regăsesc și aici, universul acvatic, cel selenar și fascinația zborului. Ca semn distinctiv identificăm și structura în simetrie, deschisă. Finalul reia exclamația din prima strofă, modificând-o, deturnându-i sau poate clarificându-i sensul. Dacă inițial aveam de-a face cu o sugestie a căutării, a urmării unui drum fragil, finalul, "ce printre astre la vămile văzduhului se tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trap" are un efect contrar celui obținut în mod obișnuit, pentru că nu reușește să sugereze galopul, ci, dimpotrivă, subliniază aceeași idee a nemișcării, e un fel de poticnire, de împiedicare, de pierdere a elanului necesar tocmai porniri în trap. Ultima strofă (remarcăm și aici grija unei simetrii în construcția textului, două strofe între care legătura se face printr-un vers izolat, "Trecură ani, trecură veacuri", reflectând obsesia timpului care trece, cele două strofe au imagini așezate în oglindă, prin reluarea unor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu reușește să sugereze galopul, ci, dimpotrivă, subliniază aceeași idee a nemișcării, e un fel de poticnire, de împiedicare, de pierdere a elanului necesar tocmai porniri în trap. Ultima strofă (remarcăm și aici grija unei simetrii în construcția textului, două strofe între care legătura se face printr-un vers izolat, "Trecură ani, trecură veacuri", reflectând obsesia timpului care trece, cele două strofe au imagini așezate în oglindă, prin reluarea unor expresii, modificate sau nu: "manechine de ceară" - "grămezi de ceară", "cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a elanului necesar tocmai porniri în trap. Ultima strofă (remarcăm și aici grija unei simetrii în construcția textului, două strofe între care legătura se face printr-un vers izolat, "Trecură ani, trecură veacuri", reflectând obsesia timpului care trece, cele două strofe au imagini așezate în oglindă, prin reluarea unor expresii, modificate sau nu: "manechine de ceară" - "grămezi de ceară", "cu feștile de-a lungul" - "cu feștile aprinse", "Cavalerul de Carne, Cavalerul Schelet" - "Cavalerul Auster" și laitmotivul "mergând numai în trap"), dincolo de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care reușește să-și constituie poemele din astfel din alunecări, din treceri de la o idee la alta. De la motivul luminii care se lichefiază și capătă consistență materială, aproape împietrind, dar care rămâne încă un semn pozitiv, în prima parte a strofei citate, la ancora cu dublu însemn se simte oscilarea interioară. Materia care se transformă în scriitură, are o proveniență ciudată, e "varul oaselor mele", luna se multiplică, devenind însemn al timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
făcut carieră în literatură și se transpune într-un alt registru. Astfel reflectarea și dispariția lunii în spațiul acvatic devin aici prilej de banalizare, chiar trivializare a peisajului descris. Totul e convenție, totul are o plată, chiar și imaginația poetului. Strofa finală sugerează și ea modalitățile prin care se constituie lumea aceasta, textul tonegarian e unul care urmează regulile sau, mai bine zis, lipsa de reguli a carnavalului. Tehnica ambiguizării, cea a ermetismului voit apar și aici. Motivul păsărilor care marchează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e lipsit de putere, stă sub semnul fragilității, al perenității. Sensul existenței, al actului s-a pierdut, a devenit inutil, nici măcar moartea nu mai capătă vreo semnificație în această lume a absurdului acceptat ca făcând parte din banalul cotidian. Ultima strofă alterează sensul textului, ducând totul spre burlesc, spre parodie, "Apele purtau alge cu miros de iod/ și din canaturi Luna s-a desprins ca un gong/ când suia olandezul de la tropice/ profilul orizontului cât o minge de ping-pong". Se întrevăd
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
conștiința imposibilității renunțării la el, " Două aripi vor fi probabil și urechile,/ fruntea cutată - o scară către infinit,/ buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate/ obsesia roșie a sărutului-mit". Se blufează pe marginea clișeelor literaturii și a ideii de perfecțiune. Strofa finală pare a căpăta caracter de concluzie, dar mărcile caracteristice sunt înlocuite cu un modalizator care sugerează plictisul ("în fine"), textul poetic e ambiguu și până la urmă cel care-i dă valoare e cititorul, pentru că rândurile sale, ca și gândurile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]