5,716 matches
-
am s-o uit niciodată pe Meryl Streep În chip de Duniașa, intrând În primul moment al spectacolului și jucând În plină lumină Întunericul - se lovea de mobile - era foarte frumos, era un fel de moment de bufonerie, de clovnerie sublimă. Și asta dădea nota spectacolului. Ce m-a atins cel mai tare era impresia de ușurință: era un spectacol cu gravitate, dar fără să fie solemn, era frumos În sensul cel mai bun al cuvântului, pentru că era plin de bogăție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
totul diferită, e fermecătoare În amândouă. Ascultând pentru prima oară muzica lui Bellini (Văduva o văzusem la Opereta din București), am rămas adânc mișcat de frumusețea aproape senzuală a melodiilor, pe care le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă poate să fie povestea. În comparație cu impresia cerului care se deschide, În special În ariile tenorului și ale sopranei, absurditatea de pe toate fronturile melodramei mă Înfiora. Cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ilogic“ ca fata să fie desculță În zăpadă (Încă o dată Descartes!). Nicăieri altundeva nu s-a reacționat astfel. La Amsterdam, Barcelona sau Vancouver, unde am montat Puritanii, spectatorii s-au lăsat pătrunși de imaginea scenică amplificată de fiorul tragic și sublim al muzicii. Cu Văduva veselă nu mă simțeam atras de efectele facile obișnuite În reprezentațiile de operetă. Într-o primă versiune, la Cardiff, am fost influențat de filmul cu același titlu al lui Stroheim, care și azi mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fost de acord ca noi să procurăm banii pentru spectacol și „La Mama“ să producă pentru prima dată un Cehov. Actorii au adunat o sumă modestă, care să ne permită să lucrăm două luni Împreună concentrați pe acest text sublim. Vieți aparent pierdute - Vania și Pescărușul Vania la „La Mama“ Pe vremea când lucrasem cu el pentru prima oară cu câțiva ani În urmă la Maestrul și Margareta, la Public Theater, F. Murray Abraham era un actor necunoscut din Brooklyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ghideze energia colectivă fără ca vreun incident să aibă loc vreodată. Al doilea exemplu de metaforă politică a fost scena uciderii Clitemnestrei, care nu a funcționat nicăieri ca În România. Cu ani În urmă, la Paris, când adaptasem Electra În catedrala sublimă cu vitralii transparente de la Sainte-Chapelle, În cadrul Festivalului de toamnă, plasasem uciderea Clitemnestrei deasupra porții de intrare, lângă orgă. Primisem aprobarea să jucăm Electra În biserică datorită lui Michel Guy, directorul festivalului, un om cu gust și putere de convingere. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima bucurie reținută, prevăzătoare, a vânătorului victorios. Înainte de a ajunge la mine, Își lăsa coșul jos, coborându-și brusc brațul și umărul și scoțând un oftat, simulând o epuizare exagerată, pentru a sublinia greutatea lui, fabuloasa lui plinătate. Își Întindea apoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și de Împlinire, la cel mai Înalt nivel al conștiinței, au ocazia muritorii să privească dincolo de limitele lor, din catarg, din trecut și din turnul castelului lor. Și deși nu se vede mare lucru prin ceață, ai Într-un fel sublima senzație că privești În direcția cea bună. Capitolul 3 1 Un heraldist lipsit de experiență seamănă cu un călător medieval care Își aduce din Orient fantezii faunistice influențate de bestiarul domestic pe care l-a deținut tot timpul, și nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de plăcere mentală, marginală față de Îndeletnicirea minoră pe care o aveam În acel moment, În umbra leneșă a unui gând fugar, În clipa când o problemă de șah Îmi străfulgera prin minte, anunțându-mi o noapte de trudă și de sublimă bucurie. Putea fi o nouă metodă de a Îmbina o schemă strategică neobișnuită cu o linie de apărare neobișnuită; putea fi Întrezărirea unei configurații concrete a pieselor care ar lămuri În sfârșit cu umor și eleganță o temă dificilă pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zile și trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa, pe Mara Sârboaica, care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană n-a suferit o așa rușine, un așa crunt dezastru". Și... și s-a aflat gândul cel cumplit urzit Moldovei? întreabă Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În zorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Luminăția sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci la Stambul în solie! Ești purtătorul firmanului de pace al "Marelui voievod Ștefan Vodă, Domn a toată Țara Moldovei, către Marele, Sublimul Padișah Mahomed El Fatih, Împărat al împăraților, Frate al Soarelui, Trimis al lui Allah pe pământ! Pare-mi-se că drumul Stambulului ți-e prea bine cunoscut de pe vremea răposatului Aron Vodă, când a îngenuncheat Moldova închinând-o Înaltei Porți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întâlnit pe Luminăția sa Padișahul la Adrianopole. Era în cătarea oștirii. Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și... și tocmeala de pace?! repetă Ștefan întrebarea, cu iritare în glas. Craiul Cazimir l-a rugat frumos pe Mahomed să facă pace, "să nu bată cu război Moldova; că Vodă Ștefan, prietenul și sluga noastră e sub puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a spus că rău îi pare, dar e prea târziu să facă calea întoarsă. Îl doare Podul! Rău îl doare! hohotește Ștefan înecându-se, tușind. Cazimir i-a scris Sultanului, continuă Duma: Dacă Ștefan acela i-a greșit cu ceva Sublimului Sultan, de l-a supărat cu ceva, el, Craiul, ca stăpân ce se află acelui supus, este gata să-l judece și să-l pedepsească." Ștefan izbucnește în hohote mari, batjocoritoare: Mă bate la fund că n-am fost cuminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe cer o formațiune de nori subțiri, alcătuind un desen fantastic. E un fel de Cale Lactee de zi, ceva extraordinar, neînchipuit de frumos. Subconștientul meu se dovedește un artist mai mare decât cei mai mari artiști, un creator de sublim superior - să îndrăznesc s-o spun - Creatorului însuși. Niciodată n-am văzut așa ceva, nici în natură, nici pe pânzele maeștrilor. „E tata”, îi spun eu lui Dani, care se află și el trântit în iarbă, undeva alături. Adică e ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în fond nu prea știute. Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta. Simțul divinului, dacă îl ai, te face să recunoști fără greș, instantaneu, luminos și exaltant prezența a ceva „sfânt și însemnat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de ordin, în esență, afectiv. Pe de altă parte, parodicul e un element cu rol uneori (deseori) esențial în marea creație (Joyce, Ionesco, Shakespeare, Thomas Mann, Musil ș.a.m.d.). Punctul cel mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tari”, adică slăbănogii sufletești. Matriona, cea căreia i se ia totul, care lasă să i se ia totul, rămâne ființă tare și biruitoare. Am mai aflat și că blândul doctor Voiculescu, tămăduitorul fără onorarii, alinătorul, era capabil uneori de indignări sublime, de mânii auguste, intratabile. Cultura lui imensă, asimilată profund în opera lui târzie, e azi evidentă pentru toată lumea, dar în trecut nu i-o cunoșteau decât puțini. Nimic nu-i era mai străin decât ostentația și fala. Cu el s-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ci ca sclavă, am auzit adesea, cântată de Frățilă în prezența poetului emoționat, o poezie mai veche, ușor modificată în transpunerea muzicală : „...în lipsa mea ea se gândește numai la mine/ ea cea mai dragă și cea mai aleasă/ dintre roabele sublime./ Ei i se face rău de singurătate/ ea stă și spală tot timpul podeaua/ până o face de paispce carate/ .../ ea spală zidul casei cu mâna ei/ .../ Ea își așteaptă bărbatul bețiv/ ca să-i vină acasă/ și degetele albe și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
modifice ambianța. Așadar țelul său nu este să devină agreabil cât mai multora, ci necesar tuturora. Histrionul mediocru se manifestă în beneficiul său ; el lucrează pentru propria sa plăcere, fiind convins că ceea ce îi place lui place și celorlalți. Histrionul sublim lucrează pentru plăcerea celorlalți și nu-și extrage plăcerea proprie decât din voluptatea de a fi cauză plăcerii altora. Histrionismul înalt e, de aceea, o formă - nobil disimulată - a jertfei de sine” (p. 229 ș.a.). Cuvântul ce revine cel mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu dirijarea trenurilor cu armată sovietică. Mi se pare că a fost membru al partidului comunist din ilegalitate. Se pare că pentru acest motiv a avut pensie specială. UNCHIUL DUMITRU. Dragă unchiule, nu știu cum să te evoc. Numai lacrimile pot exprima sublimul simțămintelor pe care le trăiesc gândindu-mă la tine. Ceea ce n-au putut să-mi dea mama și tata mi-ai dat tu.. Ai plecat așa de vreme dintre noi . Unchiul Dumitru a fost învățător. Cavaler fiind, a început să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tu mămică dragă, îmi îngădui să scriu despre tine ? Îmi îngădui să descopăr, să prezint lumii comoara sfântă a sufletului tău ? Mă tem că cei ce vor citi aceste rânduri, nu-și vor da seama că viața ta a fost sublimă ! Mă tem că mă vor învinui de subiectivism; mă tem că vor fi dintre cei despre care Hristos ne spune să ne ferim, să nu dăm mărgăritarele noastre porcilor. Toată viața ta a fost o jertfă neîntreruptă pentru mine. Tu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
piuat-o și pentru a pune căptușală la sacoul acela și-a dat singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă țesură. În inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]