5,950 matches
-
gând. De aceea, bine ar fi să "netezim căile Domnului", dar să nu uităm că și Alexandru e tot stirpe blestemată de Mușatin. Parcă poți știi ce venin de năpârcă zace și-n gușa aistuia... Ne-am fript în ciorbă, suflăm și-n iaurt"... Oricum, ne-a fost învățătură. Ochii pe el! Alexa înfierbântat, ia cuvântul: Mă bate un gând nebun. Adică, nebun n-ar fi el, dimpotrivă... La o adică, de ce noi, marii boieri, de ce n-am ridica în Scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cugetă adânc și începe să viseze. Dacă "mă cere poporul"!?... Mă rog, ce-o fi, ce-o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om vedea... Toate la vremea lor. Până atunci, să nu vă pună dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ați auzit că Vodă ista Ștefan îi fermecat?! A păscut iarba fiarelor! Te pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine; eu mă tem pentru o țară. Îți dai seama cât de mare trebuie să fie teama din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
auzit că Vodă ista Ștefan îi fermecat?! A păscut iarba fiarelor! Te pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine; eu mă tem pentru o țară. Îți dai seama cât de mare trebuie să fie teama din mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fermecat?! A păscut iarba fiarelor! Te pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine; eu mă tem pentru o țară. Îți dai seama cât de mare trebuie să fie teama din mine? Un domn însă trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate altfel, bolborosește Alexandru, cu dinții încleștați să nu-l podidească plânsul, mă duc... "Fie numele tău binecuvântat", șoptește Vlaicu și întoarce capul spre fereastră, să nu se vadă că-și șterge pe furiș o lacrimă strecurată. Boierii tac, nu suflă. Ștefan privește în gol, undeva, departe... Privește în amurg colinele însângerate de apusul obosit al soarelui. Grăiește încetișor și glasul lui vine de departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu Petru pentru a cuceri o bucată cât mai mare din tăicuță; Sora, suflându-și nasul într-o pestelcă; și Țamblac, cu restul. Lacrimi, suspine, smiorcăieli de fericire... Ștefan trage mult aer în piept, o strânge pe după umeri pe Maria, mângâie creștetul Olenei, iar Petru i s-a și cocoțat în spinare... Ștefan privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan privește cerul albastru, spălat de ploaie și începe încetișor: Părinte... mi-i greu... mă aflu la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul va fi o bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi catedrala neamului românesc! Nu se aude decât smiorcăitul Sihastrului ce-și suflă nasul în oblojala pregătită pentru piciorul Domnului. Daniil tușește, își drege glasul: De m-ai hărăzit, apoi... spovedește-te! Ce înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă, rostește: Știu eu?... Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de bun rămas... Și pleacă încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o foarte bună memorie, silitor și extrem de disciplinat. Era mai în vîrstă decît noi, colegii lui. Înainte de a veni la seminar făcuse două clase la școala de cântăreți bisericești. Într-o după amiază, îmi curgea nasul de guturai, mi- am suflat nasul între degete, (nu în batistă) și ceea ce a rezultat am aruncat în scuipătoarea care era în colțul clasei. Colegul Vasile Bălan mi-a făcut observație și mie mi s-a părut că n-ar fi trebuit să-mi facă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că va reuși s-o refacă și s-o publice, pentru că e sinceră față de eventualele greșeli inevitabile când se structurează o carte. Cu Andrei (Bart) la restaurantul Parlamentului, unde au acces și jurnaliștii ca noi. Vorbind despre vântul Mamsin care suflă în Israel timp de cincizeci de zile în fiecare an, cu mult nisip. Oamenii se închid în case, e periculos pentru inimă, seacă gura, ca și föhnul în Elveția, ca să nu mai vorbim de crivățul din România, despre care am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atins un fel de echilibru, pe care-l cunoști cu siguranță, de ciclist care atâta timp cât merge cu bicicleta rămâne în echilibru, dar cum pune un picior pe pământ, legile gravitației îi joacă o festă rea. Merg cu bicicleta, dar vântul suflă foarte tare, e frig și plouă des; momentele de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și asigure propria evaziune prin mijloace proprii: „Vreau să-ți spun un mare secret Fiecare cuvânt pe buzele mele e o biată minciună, O
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și-a adus aminte de victima reginei Kristina (și a altora!), filozoful René Descartes (cu care nu mă compar!), pe care ea l-a obligat să-i dea lecții de filozofie dimineața, la ora cinci, într-un palat rece, unde sufla vântul. Ea era obișnuită cu gerul, dar nu-i dăduse prin cap că filozoful obișnuia să se scoale la prânz și era foarte sensibil la frig. A murit repede, după ce plămânii i-au luat foc, de o pneumonie galopantă. Toate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându-mă la cei patru bărbați necunoscuți care tocmai plănuiseră unde vom merge până va trece ploaia. S-au urcat în mașina care a înaintat câțiva metri. Începuse să plouă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în care era redată o scrisoare a lui Pedro de Valdivia către suveranul său: Aceste pământuri sunt atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara e așa de răcoroasă și sufla vânturi atât de blânde că oamenii pot merge toată ziua prin soare fără să sufere de arșiță. Există pășuni abundente, unde se pot crește tot felul de animale și terenuri unde se pot cultiva toate plantele imaginabile; există arbori cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină cu ace de cusut. O pată de sânge, decolorată, cu câteva firicele metalice, scursă din botul animalului, atestă mecanismul omorului. (Ca în Dostoievski, unde un personaj practică aceeași distracție.) Grivei mai suflă încă. "La ziar", ieri, o fotografie: un alt câine, unul alb și mare, mort alături de arma asasină, o rangă cu care cineva i-a sfărmat craniul. * Una dintre cele mai abjecte idei contemporane, reflectând josnicia sufletească, întreține tema necesității suprimării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă strecor, doar-doar îmi va veni rândul. Dar până să ajung la tejghea, purtat în dreapta și în stânga de valurile mulțimii ce se zbătea și uneori chiar se bătea de-a binelea, pâinea se termina. Și atunci, bătând din picioare și suflând în palme de frig, stăteam afară, dârdâind rezemat de tejgheaua brutăriei, așteptând și privind cum înăuntru se făcea focul, până se încingea cuptorul și până ce punea pâinea la și, în sfârșit, până ce se cocea. Toate aceste migăloase operații, nu tocmai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
preferință, cei morți) și între „rebelii - borfași”, se făceau apeluri duioase stropite cu lacrămi de crocodil, la „copiii mei” (de atunci l-a poreclit sora mea pe Antonescu - Irod, ca unul ce-și ucidea propriii săi copii!) și nu se sufla niciun cuvânt despre dizolvarea Mișcării Legionare și despre desființarea Statului Legionar. [256] Iar când, peste câtva timp, au apărut decretele respective, autorii loviturii de stat n-au avut curajul să spună lucrurilor pe nume, ci au abrogat, în chip sibilinic
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
colectivelor de muncă”? Ei bine, acum facem exclusiv elogiul lui „one man show”! Ne pregătim însă pentru alt stadiu. Se cam termină cu prevalența intuiției, flerul, imaginația, talentul compunerilor libere în jurul unor subiecte mai mult sau mai puțin facile. Ne suflă în ceafă concurența profesională transfrontalieră, inclusiv în mass-media și în politică. Text publicat în 22, 3-9 ianuarie 2006 Capitaliștii, natura și trecutul Citesc în fiecare an în revista Capital, topul primilor 300 de oameni bogați. Mă voi referi la numărul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ocupate de câțiva iluștri necunoscuți. Încetul cu încetul universitatea a căpătat totuși o nouă strălucire, care însă n-a mai egalat-o pe cea veche. Nu numai Bucureștiul, dar Clujul chiar o luase înaintea capitalei moldovene. Vântul libertății ce a suflat după ’89 a făcut să încolțească în mintea unor ieșeni nemulțumiți de lâncezeala lor provincială idei separatiste. Una din ele a fost crearea unui ridicol partid al moldovenilor, cea mai prostească idee a veacului care a trecut. În logica unei
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a stins și pasiunea misionară. S-a cuibărit în sufletul atâtor frați, ca o flacără promptă să reaprindă entuziasmul Congregației. Din când în când soseau cereri de vocații misionare din regiuni îndepărtate: Persia, Bengal, Brazilia, Uruguay. Erau apeluri continue, ce suflau asupra focușorului încă aprins, reînsuflețind speranța fraților. Uniunea medico-misionară italiană (Ummi) «Casa Sacro Cuore [Preasfânta Inimă] este și Sediul Ummi, activitate care s-a legat, cu binecuvântarea episcopului și a Vizitatorului nostru Apostolic, Operei Slujitorilor Săraci». Așa le scria don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rău văzut de Viena și primit cu neplăcere la Berlin, unde se sconta un incendiu general: din acest punct de vedere, Wilhelmstrasse a resimțit-o ca pe o decepție. Dar sub cenușă mocnea flacăra ce putea fi înviorată dacă se sufla în ea la o nouă ocazie favorabilă. Italia: decembrie 1913 octombrie 1917 În bizarul decor al palatului Sturza cu oglinzi peste tot, cu stucaturi verzulii și roze, parchet presărat cu stele și mobilier în stil roman vopsit în roșu și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mea de martor îmi aminteau de relațiile noastre obișnuite, în sensul pasiunii lor politice. Cel mai puțin agitat nu era Victor Bérard, care, abandonînd în acea zi trirema lui Ulise reîntors la Troia, pentru a relua marota lui anticlericală, îmi sufla în trecere: "Să nu cumva să uiți să vorbești despre vizita lui Caillaux la Vatican!". Hemiciclul, înțesat, era dominat de Léon Bourgeois, președinte în frac, avînd de o parte și de alta două robe roșii, una a procurorului general de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al literaturii bucureștene, nu lipsit de talent poetic și, în orice caz, înzestrat din belșug cu umor. Ei bine, acest simpatic poet care nu pregeta să bântuie Salonul cărții de la București, din luna iunie, deghizat în fel și chip, uneori suflând în trompetă, alteori lovind într-o tobă, poetul deci se declară cu cea mai mare seriozitate împotriva ideii de subvenționare de către stat a culturii. — Piața trebuie să decidă valoarea unei cărți. Auzind o asemenea gogomănie, am încremenit. Cu mari eforturi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]