6,105 matches
-
nechemată. Ce să-i faci, o cere sângele... - Am mai auzit povestea asta de cel puțin o sută de ori, maistre Pricop. Cu ce treburi pe la mine? - A venit un delegat de la centru; vrea să vorbească cu dumneavoastră. Mi-a suflat că domnii proiectanți vin mâine și că acum sunt la șeful cel mare de la centru pentru consultări. Așa că... - Atunci invită-l la mine și dumneata dă drumul oamenilor pe azi. Mâine la opt toată lumea să fie la posturi, bine? - Bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu totul altceva, ceva aproape viu, ca un făt modelat din foițe embrionare suprapuse. „Ce-i asta?“ mai întrebă Ingrid privind pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de cărți. Luă o foaie mare dintr-un bloc de desen și scrise pe spatele ei „Te iubesc, Ingrid“. O plie și o-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul scoase o secure mică Și lovind pe Preda pavăza îi strică! Mai mult mă enerva acea pată roșie care se lățea de la o zi la alta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gândire Și cu sufletu-i de nour precum vântul turbură visul din oglinda lacului Ș-astfel se izbesc În creierii mei Vijeliile gândirilor mele Cum ginii trecuturilor Se izbesc în ruinele Unui palat. Nu vezi tu că prin vorbele mele suflă moartea disperare? * Noaptea turbură lumina Precum nouri turbur marea * Împle-a lumea-a ei gândire [ 2Împle]2 sufletu-i de nor EminescuOpXV 1048} Și a lunei galben gând Pe palate se aruncă Luminând a umbrei dungi Iar oamenilor insenm Dunga
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Un marinar îi spuse lui Gajus că golful acela care se ivea din ceață se numea Actium: acolo, cu cincizeci de ani în urmă, se dăduse lupta fratricidă dintre Augustus și Marcus Antonius, pentru cucerirea puterii. Cineva șopti: — Destinul a suflat în pânzele voastre ca să ne aducă în locul ăsta. Nu băgară de seamă că băiatul, palid, rămăsese neclintit, privind. Și Germanicus privi golful și spuse, cu autoironie: — Aici, și de o parte, și de alta, în vinele mele curge sângele dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea reședința praefectus Augustalis, împreună cu două legiuni de care nu s-ar fi putut ascunde. Cu o barcă cu fundul plat au mers pe brațul lat al Nilus-ului, pe care se afla celebrul oraș sacru Sais. Vântul ușor, dinspre mare, sufla în pânze și înlesnea înaintarea contra curentului. Pentru Gajus, Aegyptus era - deși, dată fiind cultura sa greacă, Zaleucos vorbise despre el cu superioritate - un tărâm de vis. Ceea ce văzu însă de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celelalte bărci l-au văzut sărind de parcă ar fi încercat să se elibereze; părea că niște liane i se încolăciseră în jurul picioarelor. A sărit înapoi în barcă, urlând, dar a căzut imediat cu fața în jos și n-a mai suflat. I-au dus trupul la templu; am văzut picioarele rănite de zeci de mușcături - am recunoscut dinții cobrei regale sacre. Apoi le sugeră să dea ocol insulei, iar marinarii vâsliră în tăcere, fără să se apropie de ea. — Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să încerce să se întoarcă la Roma. Tiberius nu se întoarse nici o clipă să privească înapoi, spre insula care ani în șir fusese vizuina lui inaccesibilă. Dacă aruncă o privire, o făcu de după perdelele groase ale lecticii, fiindcă pe mare sufla un vânt schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dispar, speriați, iar tu nu vei mai putea spera să invoci pe cineva. La un moment dat trebuie să-ți iei rămas-bun, chiar dacă asta îți întristează inima. Vei lăsa să ardă ultimul grăunte de parfum, apoi vei lua făclia și, suflând ușor, o vei stinge. Apoi, în întuneric, cu făclia stinsă care se răcește în mâna ta, vei căuta pe dibuite ușa și vei ieși, și vei urca cele o sută douăzeci de trepte ale scării înainte ca zorii să lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile de parcă le-ar fi suflat adierea vremii. Fâșii de crom ruginit se scurgeau în aerul supraîncălzit, bucăți de celuloză intactă sângerau în coroana de lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite ani întregi în acea iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
venit? N-am venit eu. Am fost sechestrat, din garaj, luat pe sus, dus în dubă și lepădat, aici, la ușa spitalului. Mi-au spus că sunt înghețat și beat. Dar, din câte văd, nu ești. Desigur că nu sunt. Suflă la mine. Lasă-ți ochii așa și privește încotro îți arăt eu. Îl pipăi pe la picioare, pe la mâini, peste trup. Zise, către asistentă: nu este, tu, nici înghețat, nici beat. Văd și eu că nu este. Și-acum, ce facem
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
comandant,îi zise jandarmul. Se duseră. Acesta pricepu ceva-ceva. Îi invită, cu el, la brigada antitero. Acolo, lucrurile se lămuriră oarecum. Un șef spuse: veniți încoace, să facem un document, precum că mi-ați predat ce mi-ați predat. Nu suflați nimănui un cuvânt. Când va fi cazul, dacă va fi, vreodată, vă vom spune noi ce va fi de făcut. Au plecat. La doar câteva zile, și jandarmul și șeful său, au fost invitați la brigadă. Urcați într-o mașină
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mult mai bine, fiindcă de atâta mers la piață și înapoi, uneori cu marfa nevândută, a învățat pe de rost legile nescrise ale cererii și ofertei. Păcat că nu a fost ea de față, când cu interviul, ca să i le sufle la urechea cea bleagă. Dar pe undeva, tare mă tem că eu, sunt unul dintre puținii care au sărit în sus la intervențiile acestea publice ale guvernatorului. Simpatia de care se bucură Mugur Isărescu, din intervențiile căruia oamenii obișnuiți nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
număratul păsărilor... călătorite din săli parlamentare... Unde aruncăm pisica moartă? De când alde Osama bin Laden le-a înfipt un 11 septembrie, de le-a ajuns până-n măduva oaselor, americanii au redescoperit binefacerile salutare și reconfortante ale suflării în iaurt. Și suflă săracii, de li se desprind bojocii de coaste, însă cu toate acestea tot o mai pățesc, așa dacă nu săptămânal, măcar lunar ca să trăiască iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ne va despărți ! - Măi copile, parcă ți-a făcut cineva farmece, nu știu ce să mai cred, că nu mai scapi de ea, ca de râie! - Mamă, gândești ca pe vremea străbunicilor, nu mă așteptam din partea ta la așa ceva! Nicolae nu suflă o vorbă. Când erau discuții între Geta și fiul lor, întotdeauna o lăsa pe ea să-și descarce furia, apoi intervenea la urmă pe un ton împăciuitor: - Ei, haideți, că nu sunt lucrurile așa de negre cum le vezi tu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
întoarcă la tine. Până la urmă, o să găsești și tu o femeie că doar nu o să stai să o jelești, sunt destule femei în sat și în satele învecinate! Nu mi-ai spus că ai înșelat-o! Petre tăcu și nu suflă o vorbă. Plecă spre casă, cu gândul să se apuce de treabă. Se simți în putere și cără aproape tot porumbul în porumbar. Când își termină concediul, Frusina se simți mai bine. Îi dispăruseră vânătăile și zgârieturile de pe față
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
universul! Zece minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de zile nu a lipsit din peisaj această imagine când sosea dimineața la școală autobuzul lor drag. Cum se încălzea afară și cu toate că vântul continua să sufle cu înverșunare pe litoral, băieții mergeau pe plajă cu profesorul Enacopol sau Cristian unde desfășurau orele de sport. Știau cu precizie că pe nisip era mai greu de alergat, dar făceau condiție fizică. Zare, colegul lor era handbalist, juca extremă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că le face curte la toate colegele, poate pica ceva din cântecele sale! Pe băieți îi mutase diriginta pe rândul de la ușă. Stelică stătea în banca doua în fața lui Stani, deși era puțin mai scund. Avea posibilitatea astfel să îi sufle, în el avea încredere, fiindcă nu îi era teamă de profesori și avea tehnica lui specială. Totdeauna i-a plăcut să sufle. Avea experiență de când stătea în banca întâi în anii de gimnaziu și le-a mers la vreo două
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Stelică stătea în banca doua în fața lui Stani, deși era puțin mai scund. Avea posibilitatea astfel să îi sufle, în el avea încredere, fiindcă nu îi era teamă de profesori și avea tehnica lui specială. Totdeauna i-a plăcut să sufle. Avea experiență de când stătea în banca întâi în anii de gimnaziu și le-a mers la vreo două discipline. La rusă a fost condamnat din start. Când răspundea Stelică îl provocau toți colegii din clasă pe domnul Moroianu să le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
întrebări. Trebuiau să citească mai toată geografia, lui îi plăcea și nu îl deranja acest stil însă Stelică nu învățase și nu știa o iotă. Cu toate că a încercat, nu a putut face mare lucru, era prea mult de suflat și profesorul l-a picat. La anatomie nu învățase nimic, nu știa după cine se luase. Stani n-avea de gând să învețe, avea note mari în primele trimestre putea să îi dea chiar și zero tot îi ieșea media
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
continuare ce să obțină? La română l-a pus profesoara să spună ceva despre Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte. El era baza și speranța lui, dar Stelică nu citise nici minimum despre carte și când a început să-i sufle, el repeta totul ca un papagal: - În această carte autorul narează despre călătoriile lui. El reproducea cuvânt cu cuvânt ce auzea de la Stani și au ajuns mai departe. - Într-o seară se oprește la un bordei unde îl întâmpină două
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
banii aiurea banii respectivi îi considera meritul lui și nu-i spunea mamei nimic mânca aproape zilnic florentine când scăpa de la școală cu bunele lui colege Nae si Mihaela. Le făcea de multe ori cinste sau ele lui că îi suflau la diverse materii! Se sufla în mod rezonabil numai începutul ideii, profesorii știau foarte bine și erau indulgenți dacă observau că elevul a prins în ansamblu gândirea lecției respective. În definitiv nu toți aveau nevoie de 10 iar celor din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
considera meritul lui și nu-i spunea mamei nimic mânca aproape zilnic florentine când scăpa de la școală cu bunele lui colege Nae si Mihaela. Le făcea de multe ori cinste sau ele lui că îi suflau la diverse materii! Se sufla în mod rezonabil numai începutul ideii, profesorii știau foarte bine și erau indulgenți dacă observau că elevul a prins în ansamblu gândirea lecției respective. În definitiv nu toți aveau nevoie de 10 iar celor din clasa lui nu prea le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Într-o zi când a coborât din mașină a scăpat trabucul, care s-a rostogolit pe jos ei s-au oprit să vadă cum reacționează iar ministrul a sesizat că îl urmăreau. S-a aplecat și a ridicat trabucul, a suflat puțin peste el, a continuat să îl fumeze mergând mai departe și zâmbind către ei. Au analizat faza favorabil și de atunci, chiar dacă ministrul era în mașină, le făcea semn cu mâna și ei îi răspundeau gălăgioși. Avea mulți colegi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]