5,786 matches
-
aș țipa de singurătate, tu nu trebuie să te întorci. Cei patru expulsați, sau câți sunt, sunt în oraș. Îți închipui ce vi s’ar întâmpla vouă. Te iubesc, Monică. În această iubire voi încerca să prind putere, mă voi târî în genunchi să trăiesc, să te revăd. De multe ori îmi spun că astfel de iubire e o nebunie, și cer tinereții tale să iubești, să-ți faci viața, să te măriți, să ai copii, ca nicio dată să nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
disperare, ca și cum și-ar fi luat deja adio de la viață, de la pământul celor vii, ca și cum ar fi început deja să sugă seva florilor pe la rădăcină. Cred că există ceva din toate astea în tristețea, în melancolia exasperantă pe care-o târăște după ea ca pe un steag în bernă. Și-apoi Ly asta, imposibilă, care făcea o dramă când rămânea fără proteză dentară, seara, când o scotea înainte de culcare! Ca s-o scoată, se uita în oglindă și, în fiecare seară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rochii lungi până la glezne, dar nu ai chipul tău, ori, ca noaptea trecută, [ești] deja mare, dar înaltă, ca Sanda Lov[inescu]. La sfârșit, chiar și așa, pleci fără să-mi spui rămas-bun. Atunci, cât e ziua de lungă mă târăsc fără vlagă, purtând în mine un fel de neliniște vecină cu nefericirea; dorul meu se exacerbează, mă târâi într-o stare vrednică de plâns, iar amintirile frumoase refuză să prindă contur. [...] 2 ianuarie [1950], luni [...] Zâmbește-i bătrânei tale care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
draga mea, ca să nu mai rămân cu gura căscată, cum mi se întâmplă foarte des când nu sunt în stare să recit fraza stereotipă pe care o așteaptă de la mine ceilalți. Ah, draga mea, frica de examene, pe care am târât-o după mine în visele și în coșmarurile mele, a devenit acum una dintre cele mai apăsătoare trăiri pe care mi le-a rezervat viața. Poate e vorba de o minte obtuză, de o conformație defectuoasă, recent apă rută, a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
singură. Dar Mabell? Sunt sigură că din cauza lor s au întâmplat toate astea, deși nu vor să recunoască; am să-ți spun ceva ce o să mă coboare în ochii tăi, dar asta este! - cum abia eram în stare să mă târăsc și încercam să duc în cameră [la mine] dragile tale fotografii, clătinându-mă și plângând, m-am împiedicat și eram gata să cad; atunci am zis: „Vezi-i, Doamne, pe cei cărora le datoresc ziua de azi!“, sau cam așa ceva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chiar eram. Se privește în oglindă și însuflețirea i se șterge încet de pe față. — Știi, am crezut sincer că o să-i vină mintea la cap, spune cu glas stins. Că o să dureze o lună. Poate două. După care se va târî în patru labe la picioarele mele, eu am să-l trimit la plimbare, el se va târî din nou, după care o să ne certăm ca la ușa cortului, și, în cele din urmă... Expiră adânc. Dar uite că nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sincer că o să-i vină mintea la cap, spune cu glas stins. Că o să dureze o lună. Poate două. După care se va târî în patru labe la picioarele mele, eu am să-l trimit la plimbare, el se va târî din nou, după care o să ne certăm ca la ușa cortului, și, în cele din urmă... Expiră adânc. Dar uite că nu s-a întâmplat așa. Nu se mai întoarce. Îmi întâlnește privirea în oglindă și mă traversează un val
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmbrăcată cu un pardesiu lung negru și are ochelari de soare negri uriași. Arată exact ca un ofițer al Gestapoului. O, Doamne, probabil a aflat totul. Precis. A vorbit cu Robyn. Și cu Alicia. Și a venit aici ca să mă târască în fața comandantului nazist și să mă condamne la muncă silnică pe viață. — Sunt... ăă... ocupată, zic, încercând să intru repede înapoi la Tiffany. Scuză-mă, nu am timp să stăm la o tacla. — Nu vreau să stăm la nici o tacla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pragul ușii, în boxeri și tricou și mă privește pe jumătate adormit. — Ce-i cu tine? spune. — Nimic, zic, acoperind receptorul cu mâna. Vorbesc cu Suze. Du-te înapoi și te culcă. Termin imediat. Aștept până pleacă, după care mă târăsc până la calorifer, care încă mai e un pic călduț. — OK, Suze, fii atentă, spun. Doar... ascultă-mă. Nu am de gând să mai fac nici o prostie. M-am gândit foarte foarte bine și mi-a venit ideea asta absolut genială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prea contam pe faptul că voi purta această rochie. Ca să spun adevărul adevărat, am făcut probe peste probe la rochia Vera Wang până acum o săptămână. Însă, într-o noapte, Danny mi-a bătut la ușă, extrem de radios. M-a târât până sus, la el în apartament, m-a tras după el pe hol și a deschis larg ușa de la camera lui. Și am rămas mută de uimire. De la distanță pare o rochie albă de mireasă în stil tradițional, cu corsaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Înrădăcinate care constituie datinile - scrie Ralea În articolul «Israel În România» -, evreul e mai ales raționalist. Și raționalist În sensul strict și strâmt al cuvântului Înseamnă utilitarist. Biblia și Talmudul indică această trăsătură de psihologie colectivă. El nu se lasă târât de preferințe oarbe, de uri ori de sentimente violente. Judecă și cântărește, e sobru, reținut, circumspect. Pasiunile nu-l mână. Aptitudini excelente pentru a deveni negustor. Ca negustor, perfecționează meseria sa ori inventează În istoria civilizației omenești epoca care se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și farisei propovăduind și În spatele lor diavoli ce-i leagă la ochi cu năframe și dinainte-le iudei, ascultându-i (așijderea și ei cu ochii legați de diavoli) ; și alți diavoli, ținându-i pe toți legați cu o funie, Îi târăsc În Iad” <endnote id="(11, p. 156)"/>. În același secol XVIII, Într-o frescă a bisericii Sf. Luca, de la Mănăstirea Rila din Bulgaria, apare o imagine asemănătoare, mai puțin „legarea la ochi” : un grup de „iudei” este legat cu o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trage din grupul de evrei spre „Râul de foc” <endnote id="(12, I, p. 258 ; 669, planșa 92)"/>. În schimb, acest tip de imagine apare destul de frecvent În satirele populare culese În aceeași zonă a României, Bucovina : „Dracul de sub iarbă” târăște spre Iad „un jidan”, trăgându-l de barbă și de perciuni. Întrebat unde Îl duce pe „târtanul Împelițat”, diavolul răspunde : În Iadu unde-s jidovi mulți De-ai lui Herșcu cunoscuți, C-acolo li-i locul lor Pe vecia vecilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Acesta Îl provoacă la o dispută teologică publică, cerându-i lui Ioan să se lepede de credința creștin-ortodoxă și să adopte religia păgână. Ioan refuză și este bătut și torturat. Printre altele, este legat de coada unui „cal neînvățat” și târât prin toată cetatea. „Iară când cel ce târa pe suntul a ajuns Între locuințele jidovilor [În original, iudeiskaia jilișcia], chiuiau jidovii, Întorcându-și fețele și cu cele ce se aflau În mâinile lor aruncau asupra suntului, producând chicote fără de rânduială
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cerându-i lui Ioan să se lepede de credința creștin-ortodoxă și să adopte religia păgână. Ioan refuză și este bătut și torturat. Printre altele, este legat de coada unui „cal neînvățat” și târât prin toată cetatea. „Iară când cel ce târa pe suntul a ajuns Între locuințele jidovilor [În original, iudeiskaia jilișcia], chiuiau jidovii, Întorcându-și fețele și cu cele ce se aflau În mâinile lor aruncau asupra suntului, producând chicote fără de rânduială și absurde. Iară unul dintre ei, alergând În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și În cazul legendei „jidovului rătăcitor”, s-a găsit un țârcovnic În secolul al XIX-lea care a versificat această legendă, din care redau un scurt fragment : Dup’aceia te-au legat De un cal neînvățat, Prin cetate te-au târât Și sfântul trup ți-au zdrobit. Creștinii ce te vedea Obidă mare avea, Iară jidovii spurcați Și spre tot răul plecați Sfântul tău trup ți-l bătea Râsuri, hohote făcea. Iar unul [= un jidov] mai blestemat, O sabie au luat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrisă prin anii ’20 de prozatorul odessan Isaac Babel, este simptomatic În acest sens. În timpul pogromului din 1905, desfășurat la Nikolaev pe Bug (și În alte târguri evreiești din vestul Ucrainei), copilul de 11 ani Își privește cu umilință tatăl târându-se În genunchi și cerșind milă În noroi, la picioarele calului unui ofițer cazac. Bunicul fusese ucis, iar prăvălia tatălui devastată. Închizându-și ochii, copilul se imaginează făcând parte dintr-o grupare evreiască de autoapărare, trăgând cu pușca În pogromiști
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Joia sau Vinerea Mare, efigia era spânzurată, Într-un copac sau Într- un par, În fața casei unui evreu (care trebuia să plătească pentru ca aceasta să fie mutată) sau, cel mai adesea, În piața din centrul localității, În fața bisericii. Apoi era târâtă pe uliță și i se dădea foc sau era aruncată În râu <endnote id=" (63, p. 151 ; 70, p. 163 și ilustrațiile 15, 16 și 22)"/>. Evident, de cele mai multe ori, maltratarea efigiei lui Iuda se făcea con comitent cu maltratarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de primejdioase. Norodul fanatizat și Întețit Întocmia câte o păpușă de paie sau de lemn, cu chip de evreu, o Îmbrăca cu haine evreiești și o expunea pe vârful vreunui catarg, chiotind și făcând zgomot În jurul ei ; altă dată o târa În mijlocul târgului, o lovea cu pumnii, cu ciomege, cu cuțite, Îi arunca pietre, trăgea focuri [de armă] În ea, Îi smulgea barba și perciunii și-și bătea joc de dânsa În fel de fel de chipuri ; În fine, mateloții rânduiau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cei mai bogați evrei așezați aci, și o atârnară În Întâia zi de sărbătoare pe catargul corăbiei lor. Cu toată poprirea poliției, păpușa rămase pe catarg până a doua zi, după care toți mateloții, Înarmați cu pumnale și pistoale, o târâră În alai pompos până la o biserică a orașului și o arseră În public sub cele mai sălbatice strigăte de ură contra evreilor. Puterea armatei interveni, dar mateloții amenințară că vor stârni un măcel, dacă armata s-ar opune proiectului lor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu fețe fioroase răpesc doi adulți cu aer de amărășteni un șofer și o prostituată , îi duc pe malul mării și îi chinuie. Asta-i tot ce vedem în cele zece minute de film. La un moment dat, copiii o tîrăsc pe femeie în valuri ca să se joace cu ea. Atunci cînd șoferul încearcă să scape, devin și mai violenți : tăbărăsc pe el cu pumnii și cu picioarele. Sălbăticia asta ne e prezentată fără explicații. Cheia e, probabil, în propoziția batjocoritoare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dar toate astea sînt doar semne convenționale, stenografice ale amorului-pe-ecran, piese componente ale unei reclame luminoase care semnalizează Iubire, dar care nu poate crea conținut. La fel și cu scenele de război. în partea a doua a cărții, Robbie se tîrăște, pe drumuri franceze, spre plaja de la Dunquerque, unde rămășițele zdrobite ale armatei britanice își așteaptă repatrierea. McEwan acumulează răbdător detalii oribile și din ce în ce mai halucinante. Wright nu-și poate permite să le acumuleze treptat, dar nu vrea nici să se lase
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu hărnicie boabele de pe bătătura măturată aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate pe jos. După ce le-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu stoicism rigorile și ororile războiului. Am interzis furtul de la oamenii locului, deși mare lucru nici nu aveau în jurul lor. Totdeauna am spus ostașilor mei să se comporte omenește, să nu manifeste aroganța de cuceritori, așa cum făceau hitleriștii, care ne târâseră în acest război. La începutul lui mai sunt trimis într-o delegație la un comandament aflat la Nikolaev, pe Bug. Tot mai vizibile urme ale războiului se văd la tot pasul. Unele depozite de grâne încă mai fumegau. Înainte de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
comanda plutonului sergentului Dobre Gh., singurul sergent valid ce-mi rămăsese și încep să mă autoevacuez. Cu răcirea tot mai accentuată a corpului, mă ridic din groapa ce mă adăpostise și, în cotul drept și în genunchi încep a mă târî undeva, spre înapoi... Puțin după aceea sunt prins într-un snop de armă automată... Mă fac una cu pământul, aștept și într-un moment favorabil reiau mersul târâș spre spatele poziției, din vecinătatea satului Tudora-Cetatea Albă. Cu mare efort ajung
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]