6,034 matches
-
care s-ar așeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere și o falsă „veșnicie” născută la sat, banca de lemn și omul (aparent absent). Șerban Codrin 45Miracolul naturii rămâne mereu surprinzător, chiar când totul e în pragul pieirii: Teiul bătrân - pe singura creangă vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreției observației, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
totul e în pragul pieirii: Teiul bătrân - pe singura creangă vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreției observației, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea întreruperii unei situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea întreruperii unei situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine și lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
joacè în pèrul negru inelat, așteptându-mè eu la tot ce poate fi mai rèu, o conversatie de genul, am fost în clasa cutare, tu în ce an ai terminat? l-ai avut cumva la matematicè pe? îți mai amintești de teii din curtea liceului, dar de profa de? ce facultate ai fècut dupè? îl cunoști pe? am fost prieteni foarte buni, mai știi ceva de el? ce-a terminat? umblă pe vremea aia cu cutare, tu iubeai o fatè de la umanè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vale Merge-n codri făr-de capăt, Când a serei raze roșii Asfințind din ceruri scapăt-. Umbra-n codri ici și colo Fulgerează de lumine... Ea trecea prin frunza-n freamăt Și prin murmur de albine; În mijloc de codru-ajunse Lângă teiul nalt și vechiu, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi mari la ea se uită Plini de vis
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
natura Toată mintea ei și-a pus, Decât orișice păpușă Să te facă mai pre sus; {EminescuOpI 101} Amândoi vom merge-n lume Rătăciți și singurei, Ne-om culca lângă izvorul Ce răsare sub un teiu; Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Mai aproape, mai aproape Noi ne-om strânge piept la piept... O auzi cum chiam-acuma Craiul sfatu-i înțelept! Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Împrejuru-ne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum chiam-acuma Craiul sfatu-i înțelept! Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Împrejuru-ne s-adună Ale Curții mândre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte - Și pe teiul nostru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi, Iară gazda noastră zice, Dîndu-și ramurile-n laturi: O, priviți-i cum visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei își sunt așa de dragi! " {EminescuOpI 102} POVESTEA TEIULUI - " Blanca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe teiul nostru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi, Iară gazda noastră zice, Dîndu-și ramurile-n laturi: O, priviți-i cum visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei își sunt așa de dragi! " {EminescuOpI 102} POVESTEA TEIULUI - " Blanca, știi că din iubire Făr-de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața lumii, Vei spăși greșala mumii Și de-o crimă tu mă mîntui". - " Traiul lumii, dragă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară, Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști, Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. Dar prin codri ea pătrunde Lângă teiul vechiu și sfânt, Ce cu flori pîn-în pământ Un izvor vrăjit ascunde. Îngânat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare Tot mai tare și mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea, sunând din valuri - Sus
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și vorbesc cu-atît de multe In? elesuri. Cucu-ntreabă: " Unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zână să răsară Tuturora". {EminescuOpI 122} Teiul vechiu un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-și deie Și de brațe-n sus s-o iee, Iară florile să ploaie Peste dânsa. Se întreabă trist izvorul: Unde mi-i crăiasa oare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voiu muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voiu odată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra-i, eu voiu dormi mereu. Iar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aur, visul negurii eterne; Și cu cât lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atît valurile apei, cu-atît țărmul parcă crește. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt; Peste capul blond al fetei sboară florile ș-o plouă... Ea se prinde de grumazu-i cu mînuțele-amîndouă Și pe spate-și lasă capul: " Mă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. {EminescuOpI 179} Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri: - " O lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe când cu sgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. {EminescuOpI 217} {EminescuOpI 218} Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zâmbească iar. Va
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. {EminescuOpI 220} Să treacă lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 221} NU
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Care din văi adânci Se-nalță la maluri, Cu brațe de valuri S-ar atârna de stânci - Și murmură-ntr-una Când spumegând recad, Iar pe păduri de brad Alunece luna. {EminescuOpI 222} Reverse dulci scântei A tot știutoarea, De-asupra-mi crengi de tei Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte, Aduceri aminte M-or coperi cu drag Și stinsele patemi Le-or troieni căzând, Uitarea întinzînd Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 223} IAR CÎND VOIU FI PĂMÎNT (VARIANTĂ) Iar când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Din veștede ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adîncile ape. S-aud cum blânde cad Izvoarele-ntr-una, Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna. S-aud pe valuri vânt, Din munte talanga, De-asupra-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Și cum n-oiu suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. {EminescuOpI 224} {EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu au rost. Nesigură și îndurerată, mă pedepsesc; plâng ziua-ntreagă și țin post! Sunt seri când vreau să- ntorc timpu'-‘napoi și-am același gust amar, ca de pelin. Vremea perechilor s-a dus, și-apoi, în loc de ceai de tei, beau numai venin. Sunt zile când aș vrea să întâlnesc iubirea. Sunt sigură că s-a născut. Aș vrea s-o caut până obosesc, și-mi fac din aceeași așteptare, scut. Sunt luni când tot aștept un semn divin și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tunelului; (murmurul dorului de iubire ți-l voi face cadou în secret). dar nu mă pune să îți ghicesc gândurile; ar fi o povară! Strămutare Simt că trăiesc o altă viață, în noua mea locație, îmbătată de parfumul florilor de tei. Îmi este atât de dragă și de familiară încât am început să-mi mângâi lucrurile pe care le așez cu dragoste în dressing... Oare să mai fi trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață la fereastră, același răsărit de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nu este în deșert. Ultima dorință de primăvară A trecut și luna aprilie cu atâtea speranțe în care s-au amestecat prea multe vise. Au înflorit suspinele în luna mai odată cu salcâmii, curând, o să mă ascund în lacrimile florilor de tei. În urmă vor rămâne: un pas de-al tău ceascunde zborul neîmplinit în doi și-un murmur de mireasă nenuntit, în ciocul unui corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vis, tăcută, îngenunchez în fața altarului ce i l-am clădit, pioasă, într-un ungher al sufletului. Îi aprind o candelă. O lacrimă, discret, se prelinge din ochiul meu stâng. La Ipotești a rămas un singur dor; dorul comun, de Eminescu... Teii plâng pe-aleile pustii, urmele lăsate de poet, ca testament... Mi-e dor de tremurul bărcii pe “lacul”cel albastru, de “sara pe deal”, de “freamăt de codru”... Cine să mai scrie vestitele scrisori, Emine, când astăzi, unii, neputincioși, te
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Țara mea a tăcut. S-a auzit doar bocetul unui tulnic cântând o doină de jale... Cotidian Nu știu cum a trecut primăvara; a fost ca o veste adusă de păsările călătoare. Astăzi mă uit cum se scutură polenul de la florile de tei ca niște lacrimi. Uite, acu’ o să treacă și vara, odată cu secerișul grâului, toamna va trece și ea tot atât de repede, cât ai bate un nuc. Va veni iarna. Si iar se încheie un an cu șampanie, pocnitori și artificii... De la un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Și acum abia era toamnă, prilej pentru Mamă de a-și coase pe rochia ei de mireasă scoasă din cutie și mirosind a naftalină, ciorchini de struguri negri, de a împodobi podeaua și aleea de la poartă cu frunzele castanilor și teilor de pe bulevardul Karl Marx. Măturătorii, bine plătiți, descărcau basculante cu frunze în curtea Mamei. Bărbații aveau să-i vină. Timpul chemat de Mioara Alimentară întârzia să apară. De fapt, nu putea, pentru că trenurile treceau rar și din câteva ciozvârte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plagiat după romanticii germani, dar eu plagiez iubirea fiicei mele și atât, eu nu te iubesc memorialistic, Mitică; eu te iubesc carnal, ca pe un om care mă poate face să simt că aerul trebuie respirat numai împreună cu tine, că teii din Brăila n-au miros dacă nu suntem noi sub florile lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]