5,364 matches
-
venit din încercare, alții că sună cool să fii regizor. În primul curs, ne-a vorbit despre dumnealui, despre școală... și a punctat vulcanic, cu voce puternică, "să știm că aici nu e școală de șmecherie!''... A strigat... Și am tresărit. Reflexele diagnosticului meu, mă fac să sar, cu totul, la zgomote neașteptate. Nu mi-a plăcut pe loc. Putea și fără, am gândit. M-am temut că așa va fi mereu. Apoi i-am văzut ochii. Și am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dacă a fost pe fruntariile României, în Cipru, la Bonn, la New York sau la Haga. Îmi mărturisea, cândva, un negociator dur și nemanierat din Est că, după două săptămâni de negocieri cu o delegație din România, condusă de dl. Anghel, tresărea când vedea pe stradă un om mic de statură și ... chel. Așa de tare "îl băgase în boală" și îl impresionase Profesorul pe cel care "iubea" România ... Putem spune că pasiunea domnului Anghel pentru studiul Dreptului inspirată, parcă, și de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fără pată, dornici să se înscrie în tradiția ardeleană, sînt bineveniți în PNȚCD". Sînt vorbele venerabilului prim-vicepreșdinte Gabriel Țepelea care a simțit, după schimbările la vîrf din PUNR, o "intenție de normalizare". Cred că, la auzul perlei, Corneliu Coposu a tresărit în mormînt. Stație de-autobuz, în Cucu. Lume. Chefliul e cu harțag, se ia ba de unu', ba de altu', dă din mîini, spurcă, pișcă damele. Ca din pămînt, doi polițai tineri. Într-o secundă, ipochimenul e luat (fin) la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Severin e tot Drobeta Turnu Severin, iar Clujul tot Cluj-Napoca. Ce teribil a prins, și-aici, țîfna protocronist-comunistă! Văd o fotografie, unghi neștiut, cu statuia lui Lenin urmînd să fie dată jos, în '90, de pe soclul din Piața Scînteii și tresar mirat ca și cum aș fi uitat euforia sublim-nebună de-atunci. Și chiar, cumva, am uitat-o. Cum am cam uitat-o cu toții. Se uită. Istoria așază, cu cinism calm, lucrurile la locul lor și le oferă, apoi, spre studiu, la rece
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i proverbială. Nu cumva trișează? Prind o clipită de acalmie și-l încerc: ești convins că nebunia lui Hölderlin era una autentică, sau doar scenariul genialului histrion? Tresare și-mi perie reverul: bătrîne, fii atent, ai început să ai ticuri culturale. 13 iulie Ce simplu era totul în vremea lui Tonitza, nu? Stilistic vorbind. Establishmentul plastic, așezarea lucrurilor era de multă vreme un fapt, un dat al orientării
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în țară pungașii ăștia de la putere, că sînt orbi, nu văd ce fac ăștia; nu văd cum murim, noi, poporul, de foame... Zic: Păi, pungașii ăștia sînt tot de-ai dumitale; se vor și ei în internaționala dumitale socialistă. Paukerița tresare și mă spintecă cu ochii ei oțeliți. Întreb: Cîți ani ai? Răspunde: Șapteșcinci. Întreb: Păi nu era mai bine în Regatul României? n-ai dus-o mai bine? sare: Ce regat, dom' le! rege din Danemarca (!) ne trebuie nouă? poporul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suporte o resuscitare a nostalgiilor de clasă, după ce o jumătate de secol fusese forțată să o facă. Mai mult deși Occidentul elitar cochetează încă destul de copios, nepericulos însă!, cu reinserția substanțială de... marxism teoretic fostul spațiu sovietizat al Răsăritului Europei tresare brusc negativ pînă și la cea mai palidă pomenire a unei... filozofii care, în această parte de lume, a însemnat de-a deptul crimă. Idiosincrazie justificată, la urma urmei, ca reacție la atentatul ca atare împotriva naturii umane. Cu atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-avem încotro, dacă nu să ne descălțăm la ușă, să ne ștergem pe picioare e oricum obligatoriu. Iar cînd în casa mare, gospodar e un radical al dreptei, atunci nici descălțatul nu mai e de-ajuns. Oricît ar fi tresărit actuala civilizație euro-atlantică în momentul în care intransigentul partid a preluat puterea în Austria, iată că lucrurile au fost luate așa cum sînt, au intrat în normal, cum ar veni, iar cordonul sanitar patent austriac prinde bine acum părții civilizate de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile, o pestriță arhivă (oarecum și sentimentală) a primilor ani ai revistei "Cronica", am tresărit la momentul în care nou înființata galerie din agora orașului trebuia să poarte și un nume. Cupola a fost cel ce-mi venise, dadaist, în minte, și apărut pe loc în revistă. Motivat, întrucîtva, de structura emblematică a vechiului Braunstein
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca în vocalizata literatură, nu mai puțin grave. Destinele unor Catargi sau Baba printre atîtea altele se plasează, și ele, în confruntarea celor două Românii antagonice. De revenit asupra lor. 7 iunie Sălile de cinema, dezolante în goliciunea lor permanentă, tresar din cînd în cînd la ivirea cîte unei gale. Dacă nu aș fi fost onorat, vai, cu o invitație, nu aș fi intrat deunăzi la Republica, pe Lăpușneanu. Stupefiat de ce găseam, adică o sală plină ochi cum n-o mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și cu vocea ta blândă, cu părul tău încărunțit, cu ochii căprui, sclipitori, cu gura ta mică din care curgeau poveștile atunci când mă adormeai în poala ta fermecată. Știu că nu ți se usucă ochii niciodată de singurătate și că tresari la fiecare lătrat al lui Azor, că ieși la șosea la fiecare autobuz care trece, așteptându-mă. Te iubesc, bunico, și o să sosesc curând ! Cu drag, al tău nepot, Robert Musteață Robert FAMILIA MEA-O FAMILIE PE CINSTE Într-un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni, pe valea Zeletinului. Prefera Galbenii și nu Burdusacii natali, unde îl cunoștea toată lumea. Tot mai tăcut, tot mai suspicios, cade pradă unei adânci tristeți. Tresare la gândul că va fi otrăvit și nu-și ascunde, față de ai săi, această teamă. Se plimba prin grădini, citea în casă și tresărea la cel mai slab zgomot care i se părea suspect. Împărtășea fratelui său teama de a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
natali, unde îl cunoștea toată lumea. Tot mai tăcut, tot mai suspicios, cade pradă unei adânci tristeți. Tresare la gândul că va fi otrăvit și nu-și ascunde, față de ai săi, această teamă. Se plimba prin grădini, citea în casă și tresărea la cel mai slab zgomot care i se părea suspect. Împărtășea fratelui său teama de a nu fi omorât într-un fel sau altul, dar mai ales prin otrăvire. Refuza mâncarea, singur își prepara câte un pui, își fierbea și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
turcești; ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA de Alexandru Vlahuță Era odată o babă vădană și avea șapte feciori... Așa-și Încep vrâncenii frumoasa lor legendă. Și cum sta bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
haotice ale mării și și-a construit o locuință în ceruri: „A descris o crăpătură în nori, Baal și-a făcut auzit glasul său sfânt, a repetat sunetul buzelor sale. Glasul său sfânt a făcut să tremure pământul [...]. Munții au tresărit” (KTU 1.4.VII, 25-34). Și în acest caz, îmbinarea teologiei zeului suprem care locuiește în ceruri (cf. Cap. 3, pp. 35-36) cu teologia regală ne permite să presupunem cu o anumită certitudine că aceste reflecții cosmologice datează din epoca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
trecutul nostru familial avea aerul unei intruse, cu echipamentul acela, purtat în zilele noastre doar de femeile care, iarna, curăță troienele de zăpadă de pe drum... N-am auzit-o pe bunica intrând. Și-a pus mâna pe umărul meu. Am tresărit, apoi, arătându-i fotografia, am întrebat-o: - Cine-i femeia asta? O licărire de spaimă s-a ivit în privirea întotdeauna calmă a bunicii. Cu o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
laolaltă, cu holdele lui de grâu care unduiau de la Marea Neagră până la Pacific... Cu stepa aceea fără de hotar. Și, în balconul nostru, o franțuzoaică ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo? În urechile noastre se stingea șoapta valurilor. Nu, nu era pentru prima oară că remarcam dedublarea aceea în viața noastră. Să trăiești lângă bunica însemna deja să te simți altundeva. Ea traversa curtea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă de prag, cei mai acriți, au scos urlete indignate, fără să știe prea bine împotriva cui. Și cum orice mișcare de masă exagerează absurd efectul efortului său, pe mine m-au scos din rând de data aceasta. Șarpele a tresărit, umerii au înțepenit. Un zvâcnet, și m-am trezit în afara cozii, lângă sora mea, în fața unui rând strâns de chipuri pline de ură. Am încercat să-mi reiau locul, dar coatele lor alcătuiau un șir de scuturi. Rătăcit, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se înțeleagă de ce, trupul îi tresărea și începea să alunece, pomenindu-se din nou în apa neagră. Curentul îl ducea puțin mai departe. Trebuia să ia toul de la capăt... Da, ca și bărbatul acela. Dar în după-amiaza aceea de vară, plină de lumină și de verdeață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și străbătea acum vagoanele, confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul, înnodându
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cosea niște saci mari pentru recolta viitoare, o îngrijea cât putea de bine. Într-o seară, oboseala i-a fost atât de mare, încât, întâlnindu-l pe stăpânul gospodăriei, a început să-i vorbească franțuzește. Barba țăranului s-a însuflețit, tresărind cu putere, ochii i s-au alungit - zâmbea. - Bine, mâine poți să te odihnești. Dacă mama ta vrea să meargă la oraș, duceți-vă... A făcut câțiva pași, apoi s-a întors: - Tinerii din sat dansează în fiecare seară, știi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără vigoare: într-adevăr, cele două femei nu puteau nici măcar să se considere rivale... De acum înainte, aruncam o privire cu totul nouă asupra acelui trio parizian. Devenea concret, întrupat, palpabil - trăia! Recunoșteam acum teama fericită care o făcea să tresară pe tânăra servitoare smulsă din vană și dusă pe sus, încă udă, spre pat. Simțeam gâdilarea picăturilor care șiroiau pe pieptul ei generos, greutatea șoldurilor ei în brațele bărbatului, vedeam chiar și vârtejurile ritmice ale apei în vana din care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se ducea să se culce, toate orologiile de pe planetă arătau ora trei dimineața. Cel puțin, toată lumea credea așa pe atunci. Într-o zi, Charlotte, epuizată de așteptările nocturne, a adormit câteva minute înainte de ora aceea planetară. O clipă mai târziu, tresărind din somn, a auzit pașii soțului ei în camera copilului. A intrat și l-a văzut aplecat deasupra patului fiului lor, băiatul cu părul negru și lins care nu semăna cu nimeni din familie... Nu l-au arestat pe Fiodor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
l-a convins în cele din urmă să facă o gaură în ghips. Și tot ea, cu o pensetă, a scos din carnea sângerândă niște viermi albi și a spălat rana. Auzind asta, totul se revolta în mine. Trupul îmi tresărea în fața acelei imagini a dezagregării. Simțeam pe pielea mea atingerea fizică a morții. Și, cu ochii larg deschiși, îi observam pe cei mari pe care episoadele acelea, toate identice după ei, îi amuzau: bucăți de lemn în rană, viermi... Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sub cozorocul lăsat în jos al șepcii lui mari de blană. Dar când am ajuns la ultima scenă - copilul revine, cu chipul palid și grav și împietrește în fața soldaților - da, când am rostit ultimele lui cuvinte: „Iată-mă!”, Pașka a tresărit, s-a ridicat în picioare... Și s-a întâmplat ceva de necrezut. A încălecat pe marginea bărcii și, desculț, a început să umble prin zăpadă. Am auzit un fel de geamăt înăbușit, pe care vântul umed l-a împrăștiat repede
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]