5,781 matches
-
să comentăm pe scurt relațiile de familie și pe cele dintre săteni. Țăranii din Balcani trăiau în comunități rurale ale căror modele de habitat erau diferite de la o regiune la alta. În unele zone casele erau construite de-a lungul uliței principale; în altele, ele se aflau pe străzi laterale dispuse radial. Într-o serie de regiuni, locuințele erau împrăștiate pe o suprafață mare și înconjurate de cîmpurile și livezile proprietarilor. În funcție de mărimea populației, centrul satului includea biserica, clădirile administrației și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
gropi, dealuri care cu greu pot fi trecute etc. Dealul Bordei, spre exemplu, la sud de Iași în drum spre Vaslui, era socotit „groaznic”; „o căruță încărcată abia într-un ceas îl poate sui”. Chiar la intrarea în Iași, pe ulița Podul Lung, între bariera Nicolina și Bahlui, erau niște gropi „în care dacă intră trăsurile cu cai și altele, cu anevoie le scot afară”. Observațiile acestea însoțesc fiecare pas al comisiei de cercetare. Dacă drumurile făceau anevoioasă deplasarea, starea podurilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
așa-numita „fabrică de pavele” din Iași, înființată în anii 1843-1844, la care erau angajați 9 lucrători salariați, dintre care unii munceau spre a-și „cîștiga hrana vieții pentru casă și a bieților sărmani copii”. Producerea de pavele pentru podirea ulițelor capitalei se făcea la acea instalație cu o „mașină”. Nu știm anume despre ce fel de mașină e vorba, însă ne este cunoscut, dintr-o stampă a vremii, că în primii ani de funcționare ea era acționată prin tracțiune animală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și boieri, ofițeri și funcționari alcătuiau o societate pestriță specifică unei perioade de tranziție. La 1840, „Iașii însuși - spune Alecu Russo - este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, de palate și de magherniți împrejmuite de ogrăzi nemăsurate; pe ulițele lui furnică lucruri de la țară, lux îmbelșugat, echipagii repezi, livrele, toalete pariziene ori vieneze, zdrențe franco-moldave, fizionomii vesele, aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca pentru un bal mascat. Populația lui de 60.000 suflete e tot așa de felurită ca și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pălăria de fetru, nelipsita garoafă purpurie de la reverul vestei... fiecare părticică a lui Trenet exprimă bucuria de a trăi. E mare veselie Bine v-am găsit, rândunici! E mare veselie Pe cer, peste streașina-arămie E mare veselie și soare-n ulițele mici E mare veselie, oriunde-i veselie... Cântecele sale vorbesc despre elanurile și emoțiile inimii, despre bucuriile simple ale naturii, despre fericirea "de-a sta lungit / Pe iarba verde vara" sau cea "de-a strânge-o mână-n mâna sa
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
drum a flăcăului. 16. Rezumă fragmentul dat. Anexa 4 Proba nr. 4 - Comunicare orală Citește textul următor și rezolvă sarcinile date: „Cam din același timp mă urmărește și amintirea unei zile când am pus la încercare cerul. Umblând odată pe uliță cu ochii în sus, am băgat de seamă că cerul venea tot cu mine. Zenitul se mișca din loc - ținându-se neîntrerupt deasupra mea! Era o descoperire cu totul nouă, pe care mă simțeam obligat să o păstrez ca un
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
decât să mai fi putut sta la îndoială. Eram dezolat că nu mă dovedeam a fi singurul ales, dar în aceeași clipă un alt gând mă îndruma către o nouă încercare. «Ascultă, Adam, îi zic, tu s-o iei pe uliță în sus, eu o iau pe uliță în jos. Dacă cerul se ține, cum zici, și vine și cu mine, cum zic, atunci crapă și zărim ce-i acolo înăuntru. Poate că o să vedem chiar îngerii...» și Adam, înduplecat
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
îndoială. Eram dezolat că nu mă dovedeam a fi singurul ales, dar în aceeași clipă un alt gând mă îndruma către o nouă încercare. «Ascultă, Adam, îi zic, tu s-o iei pe uliță în sus, eu o iau pe uliță în jos. Dacă cerul se ține, cum zici, și vine și cu mine, cum zic, atunci crapă și zărim ce-i acolo înăuntru. Poate că o să vedem chiar îngerii...» și Adam, înduplecat și el de logica mea, ce părea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
zici, și vine și cu mine, cum zic, atunci crapă și zărim ce-i acolo înăuntru. Poate că o să vedem chiar îngerii...» și Adam, înduplecat și el de logica mea, ce părea închegată și fără greș, o luă pe uliță în sus, iar eu pe uliță în jos. După ce mântuirăm sute de pași, fără a auzi niciun pocnet de grinzi cerești în înalt, ne oprirăm. Tăria albastră nu s-a despicat. Ne-am apropiat iarăși unul de celălalt. «Mergea cerul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
cum zic, atunci crapă și zărim ce-i acolo înăuntru. Poate că o să vedem chiar îngerii...» și Adam, înduplecat și el de logica mea, ce părea închegată și fără greș, o luă pe uliță în sus, iar eu pe uliță în jos. După ce mântuirăm sute de pași, fără a auzi niciun pocnet de grinzi cerești în înalt, ne oprirăm. Tăria albastră nu s-a despicat. Ne-am apropiat iarăși unul de celălalt. «Mergea cerul cu tine?» îl întreb. «Mergea», zice
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar tovărășia animalelor mă ajuta foarte mult: le
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bea o fiertură amăruie, aproape acră, cu un vag gust de roșcove și smochine uscate, iar după câteva ceasuri el a deschis ochii, și-a recăpătat întreaga putere și a început din nou să dea iama cu ceilalți copii pe ulițele satului. Fusese smuls din ghearele morții de piaza bună din stele, cum spuneau cei ce-l văzuseră galben ca turta de ceară în brațele mamei sale. -Da, părinte Lucio, e chiar adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am răzbunat pe Stareț și pe răutatea celor de la mânăstire. De altfel arderea cărților nu este un privilegiu al Dominicanilor? Gândiți-vă la Girolamo Savonarola, am citit undeva că piazza Signoria din Florența părea un cuptor și că pe toate ulițele adiacente grămezi de volume alimentau flăcările. Un bărbat, înalt și corpolent, ce ascultase în tăcere până în acea clipă, dar și servise mereu din felurile de mâncare aduse, ștergându-și cu dosul mâinii buzele unsuroase, i se adresă lui Tommaso cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sărăcăcios la flacăra vetrei și ascultă cuvintele tatălui fără să-l întrerupă, încercând un soi de mângâiere și ocrotire, lăsându-se cucerit de forța lor, ce părea să emane o dragoste fără margini. Pentru a coborî la Arhiepiscopat, traversă vechile ulițe familiare lui, printre câmpuri aride și scorojite de secetă; unele fântâni secaseră, în prundișul râurilor deosebea câțiva oleandri, dar fără un strop de apă, iar puținele vaci păreau să fi supraviețuit foamei celei mai negre. Se oprise să vorbească cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gratiilor, ca să-i ofere ciorbă călâie. În clipele-alea își amintea de visele pe care le-avusese: nici vorbă de păianjen, acum erau vise aproape vesele: în majoritatea cazurilor se desfășurau în mica piață din Stilo și în câte-o uliță sau la câmp; își revedea, pe rând, tovarășii de joacă, bătrânii, auzea din nou glasurile, discuțiile, retrăia șotiile, simțea din nou mirosurile, savoarea satului. Semn rău, îi spusese un bătrân confrate la Cosenza: atunci când revii în amintire prea des la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
plângeau, tinerii își rumegau furia. Tommaso a izbutit să-și aducă aminte și de ceea ce i se întâmplase într-o seară, în timp ce se-ntorcea acasă după ce ieșise de la casa parohială a lui Don Terentio. Fluiera îngândurat, când la colțul unei ulițe dădu nas în nas cu vreo șase sau șapte indivizi. Dădu binețe și se făcu că nu dă vreo atenție specială grupului respectiv. La început a fost un moment de ezitare, apoi izbucniră în râs și, bătându-l pe spate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sevele vieții și că scorojește ogoarele și oamenii. Fusese anul în care familia se transferase în sătucul vecin Stigmano: pământul aiurea din pricina lipsei de apă, buruienile luau foc de la soare și șerpii, înebuniți și ei, se adunau în convoaie pe ulițe. Soarele fusese o lipitoare lacomă, dar perceptorii se făceau că nu-nțeleg, pretinseseră taxele ca și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu un picior într-un rug de mure și fața potopită de șerpi ce se repeziseră la el. Nu i-au sărit în ajutor, și-au luat picioarele la sănătoasa și, doar atunci câns s-au simțit în siguranță pe ulițele satului, au început să strige, să cheme ajutor. Oamenii dădură fuga la locul respectiv cu seceri și cosoare, dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă; sau poate că era toamnă doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu găsea nici măcar o singură speranță
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu mai ești față de tine însuți, nu mai e nevoie să te sinucizi... Ești mort demult. El n: (ușor enervat) Apoi, fratele meu, văd că nu prea se poate discuta cu tine... Faci ce faci și, una-două, o apuci pe ulița filosofiei... Și te pierd din ochi... nu mă mai pot ține după tine... Problema e mai simplă; trebuie să limpezești toată povestea asta. Știu că nu-i ușor, e al naibii de greu, știu, dar n-ai ce face. Ori, ori! El
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aduce cu sine un univers vizionar în contextul căruia poetul face gesturi enorme. Formula este expresionistă, imaginile sunt extinse cosmic. Imaginile sunt proiectate de un vis tulbure sugerând câteva obsesii: femeia ca simbol al fertilității confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca Leonid Dimov, descoperirea esențelor într-un imagism rar; el crede în triumful unei arte ce golește poezia de epic, de retoric, adunând în terenul liric amiezi fierbinți, cu ceruri transparente, culori și lumini, umbre și infernuri, cetăți și catedrale, ulițe și orașe bătrâne, corăbii drapate într-un lung miraj al depărtărilor ce țin de Africa sau de Marea Japoniei. Imaginile sunt exotice: lumina coaptă, meduzele sunt gătite cu cimbru, lumina are pragul verde, privirea pisicii aduce lumini de iris etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și până acuma? Brânzovenescu: Nu înțeleg. Farfuridi: Nici eu. Trahanache: Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puțintel... Farfuridi: Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi. Trahanache: Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? Nu... Zavragii? Nu... Căuzași? Nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi trei suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comițiului agricol
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pînă în deceniul al cincilea al secolului al XIXlea, orașul era împărțit în două așa-numite „ceaste” (părți), denumire administrativă rusească, introdusă în epoca Regulamentului Organic, fiecare cu cîte două mahalale: „ceasta I” sau „cea de sus”, avînd ca axă ulița dinspre răsărit și „ceasta II” sau „cea de jos”, avînd ca axă ulița de apus. E de remarcat că, din această împărțire, lipsește centrul. Motivul? Fie că nu se impusese arhitectonic, fie că nu se impusese administrativ. Centrul se detașează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
două așa-numite „ceaste” (părți), denumire administrativă rusească, introdusă în epoca Regulamentului Organic, fiecare cu cîte două mahalale: „ceasta I” sau „cea de sus”, avînd ca axă ulița dinspre răsărit și „ceasta II” sau „cea de jos”, avînd ca axă ulița de apus. E de remarcat că, din această împărțire, lipsește centrul. Motivul? Fie că nu se impusese arhitectonic, fie că nu se impusese administrativ. Centrul se detașează două decenii mai tîrziu, cînd Bacăul era format din „urbea centrală” și cinci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]