6,525 matches
-
ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întărâtat: țineam să știu dacă vierul s-a tăvălit în așternutul nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște becuri electrice izbite la pământ. Vidul din creier îmi producea explozia vorbelor. Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca spuma de ras... Printre cadavre se târau supraviețuitori - sau stăteau încremeniți ca și mine. Unii urlau, deși nu erau răniți. Cineva scâncea ca un copil mic. Eu am rămas locului, în pantalonii uzi de pișat, și mă uitam la doi pași de mine, la trupul sfârtecat al unui băiat cu care tocmai trăncănisem despre nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Despre asta, ceapa nu vrea să dezvăluie nimic. În timp ce eu - nu știu cât timp - am dormit așezat pe pat, ea a murit, a spus tata, care nu făcea decât să bâiguie întruna „Lenchen“, „Lenchen a mea...“ Ea, cea din care am ieșit urlând într-o duminică, lucru de care m-a asigurat: „copil de duminică, asta ești...“, ea, care când aveam paisprezece ani încă mă mai ținea în poală, copilașul mamei care de timpuriu și-a păstrat proaspăt complexul, ea, căreia îi promisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lepre să-și ajungă țelurile amorale. O mică siestă Întăritoare, care a ținut pân la nouă seara, a târcolit chestia cu prânzu. Da pă loc după aia, Capitano iera În picioare, fâlfâind furcoacea și cuțitu, cu șervetu pă grumaz și urlând, mai fals ca tare, dă pân Cavalleria rusticana. Cât a ținut-o așa, a băgat la dubă două porții dă pudincă, udate c-un fiasco dă Chianti d-al lui; io m-am luat cu vorba ș-aproape că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu vipurili. Când m-am Întors dă la târguit, Capitano sforăia cât Îl ținea chimiru. Da când am suflat a doua oară dân goarnă - care relicvă am salvat-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
César motivu lui să-mi zică, dând cu pumnu d-a Împuținat cristalurile: „Pentru dușmani, nema justiție“. A scuipat vorbele așa dă plesnit, că iera să să Înece cu dopu care Îl șterpelise pă post dă biscuit. Da tot a urlat: — Un kil dă molan! A fost fulgeru care a luminat bezna. Am mișculat niscaiva picăturici colorate Într-un pahar mare dă apă, care omul și l-a trântit Între piept și cocoașă de l-a scos din Încurcătură. Tărășenia, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
insist, fincă mi-am pus În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da s-a tras gigea deoparte când i-a zisără că toată curelăraia era propietatea lu alde Lagrange sau, mai la fix, Grandvilliers-Lagrange. Se lățește zvonu că iei sunt mahări baștani. Poyarré mi-a vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
podobisem c-o botniță, da la ora și minuta când să dau ortu popii mi-am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fost. Ce diversă ie dă Locarno, am meditat. Ieri, dau să acostez la Locarno cu buchetu dântodeauna, da mă aștepta bomba. Donșoara nici c-a dat să-l prinză dân zbor și, dă p-un fuștei mai dă sus, a urlat la mine că d-acu iera sătulă dă șozuri d-astea minciunoase care tre puse În apă și că mâine dimineață să nu mă Îndrăznesc să mai vin fără o ofertă solidă, un ghiul dă aur cu zmarald, d-ălea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că ușa sferei se deschidea, alunecând ușor și dezvăluind Întunericul dinăuntru. DESCHIS Celorlalți trebuie să li se fi părut că Înnebunise când, după ce alergă prin sasul ce dădea În cilindrul D, năvăli pe scara Îngustă ce ducea la nivelul superior, urlând: — S-a deschis! S-a deschis! Ajunse la consola de comunicații exact când Beth Își ștergea ultimele firimituri de prăjitură de pe buze. Își puse furculița pe masă: — Ce s-a deschis? — Sfera! Beth se răsuci În scaun. Tina alergă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Împinse În sus și casca Îi ieși brusc deasupra nivelului apei. Fletcher Îl apucă cu brațele ei puternice; o clipă mai târziu, Beth era și ea trasă Înăuntru și trapa Închisă În grabă. Cineva Îi scoase casca și auzi alarma urlându-i cu tărie În urechi. De acum, Întreg corpul Îi tremura spasmodic, izbindu-se de punte. Îl dezbrăcară de costum și-l Înveliră cu o pătură argintie. Îl ținură așa până când tremuratul i se mai domoli și, În sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de Norman, care se mișca mult mai stângaci. În sectorul de comunicații din Cilindrul D dădură peste o scenă familiară: toți erau adunați În jurul computerului, care avea din nou demontate panourile din spate. Luminile continuau să clipească, iar alarma să urle. — Ce s-a Întâmplat? strigă Norman. — S-a defectat echipamentul! — Care echipament? — Nu mai reușim să deconectăm blestemata asta de alarmă, țipă Barnes. S-a declanșat și nu mai putem s-o oprim! Teeny... — ... Se repară, domnule! Masiva ingineră stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth se cățără după ei. Harry Îl trase pe Norman chiar În clipa În care al doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce pe Ted ca Într-un clește. — Nu atingeți metalul. Fir-ar să fie, nu atingeți metalul! urlă Fletcher. Pășiră pe covorul din Cilindrul B, iar Fletcher acționă Întrerupătorul Cutiei Verzi. Se auzi zumzetul generatoarelor și Încălzitoarele roșii se Întunecară, căci două milioane de volți fuseseră aplicate pe habitat. Reacția se dovedi instantanee. Podeaua se legănă sub picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth la pieptul său În momentul În care explozia zgâlțâi submarinul, răsucindu-l ca pe o jucărie, săltându-l cu botul În sus, Îndreptându-l apoi la loc, purtându-l, În sfârșit, În sus, Într-un val uriaș. — Mamă, mamă! urlă Harry, deși ascensiunea continua, ca și cum nu li s-ar fi Întâmplat nimic. Am reușit! — Șaizeci de metri, anunță Norman. Afară apa devenise acum de un albastru-deschis. Apăsă pe niște butoane, micșorând viteza de ascensiune. Urcaseră foarte repede. Harry țipa, bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și cea de spaimă. Cu timpul, ei nu i-au mai aparținut, au plecat spre alții și asta l-a durut. Apoi, ei au început, la rîndu-le, să moară lăsîndu-l
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un exil, o asceză care să mă purifice și să mă înalțe. Să uit depresia. Căci depresia e suficientă. Cînd nu mai are nimic de dat și de primit, avidul de vecinătate urlă. Și mă surprind-bolnavul V. tresare speriat-că , totuși, o caut. Avînd probabil un izvor comun, bucuria și tristețea, durerea și plăcerea se identifică în final. Un fel organic al spiritului înlocuiește atît senzorialul cît și rațiunea. Doar uniformitatea acestuia mai amintește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
orice cor tragic, batjocorindu-te, ascunzîndu-și idioțenia în spatele bășcăliei. Demolîndu-te și părîndu-li-se c-au nimicit nimicnicia lumii. Tu îți strigi durerea că nu mai poți iubi și ele te-nfierează: -Im-po-ten-tul! Impo-ten-tul!” 10 Bocetul: un strigăt de răzbunare către zeu; urlă, cheamă și amenință: „-De ce mi l-ai luat pe cel drag? M-ai lăsat părăsit. M-ai făcut cîine și oricît mi-ar fi de dragă viața, am să te sfîșii. Coboară, numai!” La suprafața lui V. tînăr se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Te întorci cu spatele la cer și strigi punînd o unică întrebare năucilor asemeni ție: Cui să mă închin?” 13 Rațiunea e cea ce ne acoperă ochii să nu vedem îngerii. Pînă și un cîine vede sufletul ce urcă la cer și urlă înfricoșat. Iar curățenia îngerilor n-o are decît huma neînsuflețită. Doar ea știe tot, fiind asemenea lumii; purtînd ereditatea sa neîncifrată. Rațiunea, doar, orbește. Gîndesc deci, sînt demon. Vocea neutră din mine îmi spune: „-Vei primi doar ceea ce vei reuși
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încăpățînări. Vise de slavă. Rămîne, dacă o ai, nădejdea care te salvează. Ca să-ți simți sufletul că-i e aproape Dumnezeu. Ora își pierde sensul, dispare odată cu respirația ta precum un șarpe care, mușcîndu-și coada, se înghite cu totul. Ai urlat? Ai sfidat? Fîs! Te-ai chinuit, doar, aievea.” Doctorul mă privește o clipă mirat, apoi mă întrebă: „-De unde în tine, demolatorul, gîndurile astea? Asupra inutilității răului și a propriei vanități ai perfectă dreptate.” Și eu rîd gesticulînd fericit de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care oricât de bine ar fi Ea concepută, suferințele par fără prejudecăți și vin de dincolo de ESENȚĂ, unde aparențele ne mai înșeală uneori. Dar căutarea de cele mai multe ori este fără sfârșit. De ce să mă mir și să țip și să urlu în TĂCEREA MEA, ce se joacă de-a IMPOSTOAREA în patria mea de iubire. o și cât m-am rugat să fie și Ea, un fel de joc aprins în flăcări de dor, în leșin de vis, în chinul imens
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în ideee. Nu-i nimeni în lumea sufletelor de lună, e-o aghiazmă a nopților plânse. Nu-i nimeni în sufletul meu de pământ sau sufletul meu de poem prin arderea târzie a nopților. Undeva din ruine e pustiu și urlă din mine, PĂMÂNTUL, Ei, morții mei vin să mă vindece, îmi sărută prin vieți viețile, dar astăzi am dat mâna cu ei, cu morțile unui vis conceput. Fă Doamne ca bezna să dispară, Noaptea începutului să doară, Noaptea unui proces
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trebuise să aștepte până când i-a venit timpul. Întotdeauna am zis că spontaneitatea își are timpul și locul ei. În orice caz, am reușit să mă angajez pe post de chelneriță într-un restaurant londonez foarte la modă, unde muzica urla și peste tot nu vedeai decât monitoare video și celebrități minore. Ei, ca să fiu sinceră, erau mai multe celebrități minore în rândul personalului decât printre clienți, și asta pentru că majoritatea personalului era formată din actori șomeri, manechine și alții asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știu și fusesem mult prea șocată ca să-l întreb pe James înainte să plece. —Ăăăă, da, a răspuns Judy și mai jenată. E Denise. Mi-a luat cam un minut să-mi dau seama la cine se referea. —CUM? am urlat. Nu vrei să spui Denise cea drăguță de sub noi, nu? Judy a dat din cap abătută. Bine că eram așezată. —Curva! am exclamat. Și mai e ceva, a bolborosit Judy. James zice că vrea să se însoare cu ea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]