167,899 matches
-
la liman, apariția unui singur articol sau a unei singure poezii mi-ar fi luminat sufletul mai mult decît, la acest ceas tardiv, cel mai prestigios premiu! Dar acea dureroasă încercare se pare că nu a fost suficientă. În pragul vîrstei de patruzeci de ani, m-am pomenit azvîrlit din funcția de redactor ce-o îndeplineam la revista Familia, silit să părăsesc Oradea în care viețuisem aproape trei decenii, lipsit timp de șaisprezece ani de dreptul de-a mai avea un
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
avea un măgar căruia îi ziceau Tăchiță. Și Veniamin dîndu-se după casă și privind în grajdul în care mai era un cal, și Tăchiță, le văzuse pe cele două fetișcane, pe Lucreția și pe încă una, o vecină, de aceeași vîrstă. Amîndouă rîdeau, - povestea sora Lucreției, sora ei mai mică, aflînd de aceasta de la prietena Lucreției... Asta, prietena, umbla la măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut zice că o mulge. Și Veniamin ar fi văzut-o pe
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
puțin tu așa sugerezi, sau chiar afirmi, că vrei să părăsești literatura și să te dedici exclusiv picturii. E ceva adevăr în asta? Da. Și am spus de ce. Vine un moment cînd trebuie să-ți mai faci niște economii în privința vîrstei. Dar pictorii sînt longevivi... Sînt... să dea domnul să fiu unul din aceștia. După ce am lucrat atîta, după ce am expus atîta, am, în momentul de față, atît de mult de lucru în atelier, îmi pregătesc acum o expoziție importantă, pe
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
momentul de față, atît de mult de lucru în atelier, îmi pregătesc acum o expoziție importantă, pe suprafețe mari, doi metri, trei metri, un metru (observă: înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp de ieșiri din astea. Ba
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Mihai, Mișu... Mai faceți asta? Nu prea v-am mai văzut. Mde, niște prietenii din astea încep să... nu se sting... pălesc însă, le pălește acel prim pigment. Mă bucur că ai reținut, era un răstimp frumos, programat-aventuros, era și vîrsta, evident, era și pariul nostru în a ne provoca în aventură. Strada era mereu spectacol tentant și fiecare avea stilul lui, inconfundabil, de a... acroșa, ca să vorbesc în argoul lui Matisse, Cézanne... Și-al lui Mitterrand... Nu, te rog, să
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
emblemă) o gazdă foarte ospitalieră și generoasă, dar și un scriitor de excelentă ținută, exprimat până acum în câteva romane și povestiri tipărite de reputata casă pariziană Editions de Minuit. Lectura cărților sale - de la Cordon-Bleu, cu care a debutat, la vârsta de treizeci de ani, în 1987, la Longue vue (1988), Le feu d'artifice (1992), La femme parfaite (1995) și Ces deux-là (2000) - descoperă un univers de autentică marcă personală, în comunicare cu spectacolul mereu reînnoit, între feerie și derizoriu
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personalității sale artistice și morale. Însă înaintea acestora, hotărîtoare sînt înzestrarea sa nativă, conștiința acestei înzestrări și interesul imperativ pentru pictură care se manifestă cu o uimitoare precocitate. La o vîrstă foarte fragedă, de numai cinci ani, după cum își amintește artistul însuși, îl cunoaște, în casa părinților săi, pe pictorul francez Leopold Durand Durangel, ale cărui culori le va folosi în mod spontan, dar nu lipsit de semnificație. O încercare de
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
petrecea în anul 1897, o socoteală elementară ne dezvăluie faptul că Eustațiu Stoenescu nu avea, în acel moment, mai mult de treisprezece ani. Or, acest aspect nu este unul lipsit de relevanță, întrucît un asemenea interes pentru pictură, la o vîrstă atît de fragedă, cînd motivațiile susțin îndeobște practici legate de universul copilăriei, dezvăluie, fără îndoială, în același timp o marcă a destinului și o alegere care, în ultimă instanță, va confirma această predestinare. Într-o succesiune logică a faptelor, el
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
îndoială, în același timp o marcă a destinului și o alegere care, în ultimă instanță, va confirma această predestinare. Într-o succesiune logică a faptelor, el își începe cu seriozitate studiile de pictură pe cînd este încă un adolescent, în jurul vîrstei de șaisprezece ani, înscriindu-se la Academia Julian din Paris. Se așază pentru studii în atelierul lui Jean-Paul Laurens, iar, peste doi ani, în 1902, începe să frecventeze și cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase. Însă indiferent de spațiul concret
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
și oameni de știință, din care autorul i-ar scoate învingători pe primii. Dar cartea lui e o pledoarie - inevitabil pătimașă - concepută cu intenția de a schimba radical un Zeitgeist, dacă nu un raport de forțe. Steiner e dezamăgit de vîrsta la care a ajuns omenirea, nu doar pentru că invențiile tehnice și științifice ne iau ochii, lăsîndu-ne astfel deseori insensibili la adevărata creație, cea artistică. E drept că Internetul amenință să ia locul bibliotecilor, că în locul cărților ne chinuim să citim
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
de pe vremea cînd producțiile de peste Ocean primeau încă adesea La palme d'or la Cannes (Altman în 1970 cu Mash, Coen-ii în 1991 cu Barton Fink, intermediați de Schatzberg, Coppola - de două ori, Scorsese, Fosse, Soderberg, Lynch). Perseverența decanului de vîrstă (tocmai a intrat în al patrulea sfert al propriului secol) și frecvența neslăbită a junilor maturizați (mediu cvadragenari) întrețin imaginea unei curse contra-cronometru care rămîne pasionantă, în ciuda variațiilor de tonus, cu subtilitățile reînnoite, recent, în Joc de culise al septuagenarului
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
prin sălile castelului Bellevue. Imaginile acestui oraș defilează într-un ritm accelerat ca în binecunoscutul film "Aleargă, Lola, aleargă" iar cititorul care nu o cunoaște pe Nora Iuga rămîne intrigat de fantastica ei tinerețe spirituală, căci puține sînt doamnele de vîrsta domniei sale care vizitează, fără false pudori, Erotikmuseum, privesc perechile de homosexuali adunați în Café Berio sau urmăresc la video, cu delicii, caseta cu filmul The Big Lebowsky. Realitatea românească o ajunge din urmă, fie că este vorba de o fată
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
adaugă monologurile Spionului, scrise cu o vervă și o plăcere a jocului serios de altfel de regăsit în toate schimburile de replici, la Stimfalidă și Cacodemon, Hangiu și Melfior. Oarecum mai puțin rafinate decît Manualul..., ținînd de cu totul altă vîrstă, Revoluția pe eșafod și Drumul sînt însă la fel de fermecătoare și la fel de greu de imaginat pe scenă. Toate cele trei piese sînt dovada unui mod anume de a vedea universul totalitar care ne-a fost atîta vreme casă: transformînd dramaticul în
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
o parte, transformarea guvernului într-o anexă a Securității, pe de alta, un conservatorism maladiv. Între ele, asemeni lui Ion-Vodă între cămile - poporul român. Adică o populație dezorientată, dezamăgită, reacționară, urându-se pe sine și urând întreg universul. Oamenii de vârsta a treia pe care-i întâlnesc (cel mai sigur barometru al societății, în care poți descifra - paradoxal! - direcția în care-o va lua România!) au găsit, îl ultimele săptămâni, un nou punct de sprijin. Oricât ar părea de incredibil, "informatorii
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
întreaga echipă. Dar nu mi-ar mai rămîne loc pentru actori, și ei fac, în primul rînd, evenimentul. Revelația e Mircea Rusu, care se alătură cu acest Fedea Protasov al său marilor actori români de azi. El înțelege și trăiește vîrsta spirituală critică a personajului, are înzestrarea și inteligența artistică de a-l face credibil de la început pînă la sfîrșit, evitînd capcana "rusismelor" patetice. Cu cîtă muncă a ajuns și se menține pe muchia emoționantă a autenticității, numai el știe. Vocea
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
Totul... ziarele... contemporanii... clasicii (din păcate, ei sînt prea mulți... din fericire, eu îi demontez de pe soclu, dacă nu vreau să-i citesc) Cum a evoluat felul dumneavoastră de a citi, de-a lungul timpului? Puteți face o schemă - pe vîrste și zone de lectură? De la Jules Verne și Pif (cîinele din desenele animate), la Mark Twain, la poezia română și franceză interbelică, la Beat, la romanul englez, american și francez, la teoria poetică, la poșta pentru revista mea, "Leșul Elegant
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
e o nișă specială, diferită și separată de cea a altcuiva, ori universul în sine. Categoric există o legătură între nostalgie și singurătate, pe care Boym din păcate nu o explorează. Teoretic cel puțin, ne îndreptăm cu toții spre o nouă vîrstă a cosmopolitanismului. Epoca Internetului este și va fi una fără pașapoarte. Cartea Svetlanei Boym se încheie cu reflecții pe tema comunicării în spațiul virtual. Va fi tehnologia leacul nostalgiei? Răspunsul autoarei e simplu: nu. Motivul e însă mai complicat decît
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
Seamănă foarte mult cu textele pe care marii autori le scriu la bătrânețe, din plăcere, când nu mai au ambiția de a cuceri cu ele lumea. Și aceasta în condițiile în care Matei Vișniec a ajuns abia la jumătate din vârsta unui bătrân. Un englez al literaturii române Recunoaștem cu plăcere în Poeme ulterioare eleganța stilistică dintotdeauna a poeziei lui Matei Vișniec, o eleganță firească, englezească. Născut la Rădăuți și stabilit la Paris, Matei Vișniec este un englez al literaturii noastre
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
imediat m-au strigat "Nina", încât mi-am auzit bizarul nume mic de abia în clasa întâia primară, strigată în catalog. Am avut o copilărie fericită. Ea m-a însoțit și în etape sumbre, mă însoțește și azi, la o vârstă la care "infantilismul" nu se mai acceptă... Adolescența Dvs. a fost marcată de anii tulburi de la sfârșitul perioadei interbelice, apoi de anii celui de-al doilea război mondial. Ce amintiri aveți de atunci? Pe cât de încântată mi-a fost copilăria
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
intimism, cosmopolitism, decadentism", consecințele fiind ostracizări de diferite grade. Ați publicat totuși, în anii la care vă referiți, numeroase volume de versuri: Sufletul nostru (1949); An viu - nouă sute și șaptesprezece (1949); Tinerețe (1953); Florile patriei (1954); Versuri alese (1955), apoi Vârstele anului (1957); Dialogul vântului cu marea (1957); Sărbătorile zilnice (1961); Spectacol în aer liber (1961); Să ne facem daruri (1963). În ce măsură aceste volume poartă pecetea epocii în care au fost scrise? Ultimele cinci volume de care pomeniți reprezintă "întoarcerea poetului
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Life Sentence (Condamnată la viață), la prestigioasa editură W.W. Norton & Comp. Nu știu dacă, exprimându-mă într-o limbă de adopțiune, calitatea poeziei mele a crescut, știu doar că mi s-a schimbat vocea (o schimbare de voce la vârsta mea!) și cum dintotdeauna am simțit nevoia să adopt registre variate... După Revoluție, v-ați întors de mai multe ori în România, cu gândul de a rămâne definitiv acasă. Ce v-a determinat să vă răzgândiți? Împrejurările se cam cunosc
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta, circa o duzină de "sparguri", ba pe unul l-am tradus și în "sparga" engleză... Intenționați să vă scrieți memoriile? Lucrez la ele de ani de zile, ca la proiectul major al vârstei și vieții mele. E obligația mea și datoria mea de conștiință. Sper să fie parțial un documentar și parțial un comentar al unor ani turbați și hrănitori deopotrivă, ani furați și ani dăruiți, din 1948 și până azi. Nădăjduiesc să
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
fost dublat și de premiul pentru regie, atunci cînd nominalizările unei categorii se regăseau la cealaltă. Oricine ar fi luat premiul de regie anul acesta, tot este greu să afirmi că este cel mai bun regizor al stagiunii, nu din cauza vîrstei biologice, cum le place unora să spună, ci pentru că alte exprimări regizorale au fost realmente mai evidente, dacă ar fi să consultăm cronicile, top-urile ș.a.m.d. O împlinire regizorală și spectacologică specială și de un maxim rafinament este
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
Anything, Single, Jerry Maguire, Single Video Theory) își dorea de multă vreme să materializeze această povestire semi-autobiografică despre un puști pasionat de rock'n roll și care primește de la un redactor al revistei Rolling Stone (care nu-i știe adevărata vîrstă fragedă!) comanda de a scrie un articol despre turneele unei formații faimoase, fictivă pe ecran, dar evocîndu-i generic pe Led Zeppelin, Bob Dylan, Eric Clapton, David Bowie, Neil Young ori Joni Mitchell. Reconstituirea epocii este minuțioasă, pedantă chiar, de la elementele
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
complică, starul ajungînd să fie folosit ca mediu pentru relații amoroase perverse (în trei, în patru, dintr-o pasiune lesbiană rezultînd - în fine! - și un copil), dar și ca vehicul pentru dobîndirea tinereții veșnice, rîvnită de membrii unui club al vîrstei a treia. Fantezia merge mai departe, condusă de un regizor talentat, dar mai ales dotat cu un umor caustic, de bună calitate. Astfel se explică și faptul că John Malkovich a acceptat fără ezitare să se dezvăluie direct și indirect
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]