10,104 matches
-
subscrisă într-un moment de schimbări decisive în lume, abia dacă mai reclamă unele explicații preambulare. Ea s-a desprins dintr-un proiect mai amplu privitor la septenatul ce ne separă de marea explozie social-politică din Decembrie'89, proiect prea vast pentru un asemenea volum. A trebuit să-l limităm la materia primului an, nici ea întreagă. Studiile propriu-zise au fost lăsate afară, iar unele eseuri și articole au apărut deja în alte volume: Istorie și finalitate, 1991; La sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
identitate deplină între idei și aplicațiile lor (o știm de la Platon) nu e de așteptat. Ceea ce ne putem dori însă e diminuarea distanței ce separă planurile, iar aceasta înseamnă, de fapt, așezăminte și oameni în stare de o cât mai vastă cuprindere în ambele direcții. Așezămintele fără oameni pe măsură sunt "forme fără fond", pseudomorfoze (după expresia lui Spengler), iar oamenii fără instituții adecvate rămân neputincioși în efortul lor de mai bine pe tărâm social. Lucrul acesta l-au înțeles și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
conceptual și de realități istorice pentru a situa corect problemele epocii. Înfăptuirea României Mari trebuia să fie un moment de bilanț care să ne îndrepte spre noi înșine, să pună deci la lucru energiile descătușate, să le concerteze în cadrul unei vaste creații colective ori, din contra, să determine marea uvertură intelectuală către lume? Disjuncție abuzivă, deoarece deschiderea spre lume nu este incompatibilă cu extensia cunoașterii de sine, ci un element de necesară și stimulativă complementaritate. O lămurire mai precisă a disponibilităților
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și egalitarismului, a fost presărat cu lagăre ale morții, transformându-se într-o imensă închisoare? Secolul nostru a avut tragica neșansă de a experimenta utopiile totalitare. În forme ce sfidează dreapta judecată. Excesul raționalist s-a întors contra rațiunii expunând vaste regiuni bunului plac al dictatorilor. Societatea românească n-a fost nici ea scutită de asemenea experiențe. Supusă la mari presiuni, într-o Europă sfâșiată, ea n-a fost în stare să oprească, după ultimul război mondial, instaurarea dictaturii comuniste. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a copiilor", cum s-a spus, nu e lesne de trasat. Căci lipsesc în bună măsură documentele autentice, iar masa celor falsificate, măsluite, inventate, este enormă. Nicicând poate un popor n-a fost supus la o operație mistificatoare atât de vastă. Lipsit brusc de valorile culturale proprii, îndoctrinat cu o persuasiune extraordinară la toate vârstele, supus unui bombardament continuu de informații străine de realitate, el trebuia să sfârșească, după socoteala regimului, prin a renunța la orice rezistență. Aparent așa s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unghi al devenirii, menit a înlesni o cât mai bună integrare în economia de ansamblu a lucrurilor. O etică a responsabilității trebuie să-i motiveze gesturile, oricât de timide, oricât de restrânse ca sferă de acțiune. Desigur, câmpul intelectualității e vast și o definire corectă nu se poate face în câteva cuvinte. Sociologi, antropologi, politologi dezbat de multă vreme chestiunea, examinând-o în numeroasele ei fațete și propunând interpretări demne de tot interesul, de n-ar fi să amintesc aici decât
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai active, ceea ce conferă acestei metropole, centrului său îndeosebi, ceva din însușirile seducătoare din vechiul cântec. De trei săptămâni, inima centrului, care e Piața Universității, a devenit chiar un simbol al dorinței de înnoire, simbol reprezentat mai ales de tineri. Vasta piață, cu deschideri tentaculare, stă zi și noapte sub veghea celor care identifică șansa noastră cu abolirea deplină a vechiului regim. Semne fragile indică limitele acestei zone interzise (neo)comunismului. Mii de oameni populează piața, necontenit, conferindu-i o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sale, taman două secole. Bicentenarul Revoluției franceze, evocat de curând în toată lumea, a pus în lumină eforturile de limpezire a procesului în cauză, eforturi asumate îndeosebi de istorici, se înțelege, dar și de filosofi, antropologi, oameni de artă, etc. O vastă operație analitică s-a întreprins, sub multiple unghiuri, iar rezultatele sunt concludente. Ceea ce trebuie spus aici e că Revoluția de la 1789 a fost un moment decisiv în cadrul unei serii istorice, ca să folosim sintagma xenopoliană, serie care începuse cel puțin două
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai înainte și care avea să-și pună pecetea peste evoluția ulterioară a lumii. Este "paradigma mecanică" la care analiștii fenomenului se referă insistent, pentru a o distinge de "paradigma holistică", aflată azi în plină cristalizare. Se poate închipui un vast scenariu, la scară mondială, în care seria de revoluții începută la Atlantic cu două secole în urmă se termină abia acum, în estul Europei și chiar dincolo de această zonă, în Siberia și Caucaz. Evenimente extraordinare se plasează la un capăt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
amplă perspectivă, ceea ce explică aerul de seriozitate și de rigoare ce plutește peste ele și mai ales peste acțiunea junimistă. Învățământ, prelegeri publice, program editorial, formarea de tineri specialiști la marile școli ale Apusului și constituirea lor, treptat, într-o vastă rețea "tehnocratică", totul intra în proiectul junimist de putere, așa cum l-a definit cu ani în urmă Sorin Alexandrescu, punând la lucru noile sugestii metodologice. În fond, Maiorescu, întors în țară, a voit să participe la efortul de modernizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
câmpul artei, nici chiar extinsă aceasta la sfera întreagă a cunoașterii. Căci "adevărul de realizat (în practică) nu admite tranzacțiuni". O continuă pledoarie pentru adevăr e toată opera lui Maiorescu și ea se resimte de rigoarea benefică a unui spirit vast și disciplinat. Cronica, II, 9 (2 martie 1990), p. 6 NU NUMAI RAȚIUNE O întindere de nisip vălurită de vânturile pustiei, păstrând încă urme ale unei treceri de caravană, urme ce vor fi șterse îndată, desigur, spre a face loc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca în culegerile de studii Histoire vécue du peuple chrétien (1979), La Première Communion, Les Mahleurs des temps (1987), pentru a nu mai aminti de colecția Les temps et les hommes îngrijită de el la Hachette. În peisajul atât de vast și policrom al "noii istorii", Delumeau deține un loc proeminent 7, ca unul care a deschis căi noi în istoriografia vieții spirituale. Le Christianisme va-t-il mourir?, una dintre lucrările sale, continuă să fie un text la fel de incitant pe cât de riguros
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Decepția îndeamnă pe de o parte la regândirea ideii poporaniste, iar pe de altă parte la a reconsidera istoria revoluției însăși, în lumina căreia trebuie apreciat poporanismul în ansamblu. Demersul întreprins acum e, în fond, un capitol dintr-o mai vastă istorie a mișcării poporaniste în spațiul ideilor. În acel spațiu, la un ceas de răspântie și de criză, au poposit studioșii români care au pus apoi bazele statului nostru modern. Ei țineau de "altă Europă", una care se revendica de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
școala Analelor și de unele curente mai noi. O bogată exegeză, adusă la zi, îi sprijină acum încercarea de a-l prezenta pe N. Iorga publicului de specialitate străin. A treia parte din volum se dedică altminteri prezentării autorului: o vastă și erudită introducere, unde bibliografia e pusă la punct cu ultimele noutăți, ocupând ea însăși un spațiu considerabil, iar analiza operei e dintre cele mai pertinente și mai cuprinzătoare. Nu o vom discuta aici. Ea ar merita să fie tradusă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai noua direcție antropologică. Împlinirea a două secole de la Revoluția Franceză a repus pe tapet marea problemă a influențelor respective, conducând la noi informații, analize, estimări. Am avut prilejul să amintim unele studii de impact, preeminența imagisticii în noile demersuri, vasta lor problematică, o sinteză scoasă pentru lumea germană de Ernst Shulin, iar mai recent câteva abordări relative la Europa Centrală și de Sud-Est1. Ocupându-se de această arie geopolitică 2, C. Durandin a ajuns la concluzia că două modele de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Les décembristes et la France de Eleonora Pavliucenko. Sinteza lui Nathan Eidelman, o sinteză sui generis, se înscrie astfel într-o serie menită străinătății avide să cunoască impactul unui atare moment crucial. Pe când în Apus Marea Revoluție e supusă unei vaste operații demitizante, antrenând atitudini pro și contra, în Răsărit ea încă e privită cu un respect superstițios. Utopia comunistă nu cutează, aici, a-și nega deschis fondatorii. Cartea lui Eidelman începe, în consecință, cu un citat în care Lenin glorifică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cetățean fără griji al universului", ar fi vrut să vadă, ca atâtea spirite curajoase din epocă, "lumea nouă" ce se anunța peste ocean, însă va rămâne în țara lui, preferând să se ocupe de trecutul acesteia. A scris și o vastă istorie a Rusiei, în spirit mesianic, cea care l-a impresionat și pe Kogălniceanu. Spre deosebire de alți contemporani, Karamzin a adoptat de la început o atitudine de calmă expectativă, de lucru metodic, de construcție monumentală, așa cum apare vasta-i sinteză istoriografică. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
A scris și o vastă istorie a Rusiei, în spirit mesianic, cea care l-a impresionat și pe Kogălniceanu. Spre deosebire de alți contemporani, Karamzin a adoptat de la început o atitudine de calmă expectativă, de lucru metodic, de construcție monumentală, așa cum apare vasta-i sinteză istoriografică. Alte figuri prezentate în volum completează tabloul unei Rusii agitate, nervoase, dar încă inaptă să pună la lucru ideile Revoluției Franceze. Cunoscutul scriitor și opozant A. Radiscev, diplomatul Ivan Simolin, dramaturgul Iacov Kniajnin, prințesa Ecaterina Dașkova, eruditul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după război, demistificarea fiind probabil nota caracteristică a momentului, poate unul dintre cele mai spectaculoase din prea agitata, multimilenara lui istorie. Ancheta întreprinsă acum un secol de Alison Browning pe tema "Europa și intelectualii" a dus la exprimarea unui spectru vast de opinii. S-a pornit de la situația existentă pe continent, dar s-a luat în seamă și lunga preistorie a chestiunii. Mai ales după ultimul război mondial, ideea unei Europe unite câștigând teren, ca soluție de viitor, s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
admitem, ea ține de stăruința cu care a știut să orienteze spiritele spre o recuperare cât mai deplină a experienței trecute. Experiența e un alt nume pentru istorie", spunea Toynbee, care nu avea totuși o mare stimă pentru istorism. Un vast efort de anamneză e în definitiv toată istoriografia. La acest fel de a privi discursul istoric trimite în mod expres Mircea Eliade, glosând pe marginea relației dintre anamneză și recuperarea trecutului (Aspecte ale mitului, 1978, p. 127-131). Fie că e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și grele, pe care generația actuală și orice generație ar mai veni după ea nu trebuie să le uite. România liberă, XLVIII, 286 (30 noiembrie 1990), p. 15 SENSUL REVIZUIRII Profesor de istorie generală la Universitatea din București, autor de vaste lucrări asupra cruciadelor, de istorie a Europei sud-estice și de sinteze încă mai ample, între care Essai de synthèse de l'histoire de l'humanité, N. Iorga e fără îndoială unul dintre marii istorici ai secolului nostru și una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe cititori, de-a lungul anilor. O întreagă serie de interogații au rezultat din regândirea materiei, unele proiectate insistent asupra sud-estului european, și a realităților românești. Interesul acestor interogații, oarecum insolite la origini, apare azi ca indiscutabil. Pentru cine urmărește vasta operă de revizuire a Revoluției franceze ce se întâmplă sub ochii noștri, o lectură a scrierilor lui N. Iorga, sub acest unghi, comportă o frapantă actualitate. Firește, nu poate fi vorba aici de un examen al operei în cauză, mult
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
orice încercare de a-și justifica apetenta pentru proza fantastică, racordând-o la întregul unei creații proiectate balzacian. Notabilă este, din această perspectivă, prefață la românul Plecat fără adresa (1932), în care scriitorul își expune intenția de a elabora o vastă "cronică românească a veacului XX", în care și-ar găsi locul și "ciclul fantasticului interior", alcătuit din nu mai puțin de douăsprezece titluri de nuvele și romane. Într-un alt peritext cu funcție similară, gândit și expus tot că o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nici nu te lasă să-l definești după o măsură comună: el nu e nici poet, nici filosof, deși, până la un punct, este și una, și alta; cert este că "e greu sa gasesti omul în spatele poeziei sale gnomice, acel vast codru de aforisme ce se contrazic și se susțin reciproc de la o carte la alta", așa cum remarcă Willim Kluback și Michael Finkenthal în Ispitele lui Cioran 29. Nu a scris că să placă, ci ca să suporte "uratul", care mărturisește că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
individuale de a hotărî când putem dispărea din viață, din moment ce omul nu a fost consultat atunci când i s-a decis apariția. Cand ideea de a o termină cu viața pune stăpânire pe noi, ni se desfasoara dinainte un spațiu, o vastă posibilitate în afara timpului și eternității înseși, o deschidere copleșitoare, o speranță de a muri undeva "dincolo de moarte". Să-ți pui capăt zilelor înseamnă, de fapt, să rivalizezi cu moartea, crede Cioran, înseamnă să demonstrezi că poți mai mult decât ea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]