15,959 matches
-
cățelușii plângăcioși din audiovizual au început bătălia! Ei vor să ne facă să credem că noua reglementare ne va pricopsi cu o televiziune în stil american (nu că ar fi ceva rău în asta). Dar adevărul este că un singur verb vâră spaima în acest comando de liberali din Hampstead mai multe decât oricare altul. Și acesta este „a alege“. Și de ce oare nu le place? Pentru că ei știu că, dacă ni se va da această libertate, puțini dintre noi „vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate și îngrijorată de ceea ce se întâmplă afară, îngrijorare pe care ne-o evidențiază faptul că privirea ei e îndreptată spre fereastră. Patru substantive sunt presărate de-a lungul poemului, nici unul nu îl încheie însă, așa cum râvnim de obicei. Verbe, unul la indicativ și altul la gerunziu, aflate în subtilă interacțiune, la mijlocul poemului, în versul doi. Pecetea efemerității o aflăm și aici în întregul poem: viscol, noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanță cu esența sabi-ului. Întrebările fundamentale
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Acest micropoem are multe virtuți de haiku, imagistică pregnantă și prezența, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul nostru, cireașa). Cu economie de mijloace poetice, se conturează o întreagă dramă, gol existențial, prin numai patru substantive, două verbe (unul în participiu adjectivat), două adverbe și două prepoziții, deci zece cuvinte din fondul principal. Este adevărat, cireșele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor șapte
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
dușmanului. 18. Și dacă, după învățăturile dumnezeiescului lor Învățător, creștinii ar practica toate aceste lucruri, ar alcătui împreună o societate plină de pace și fericire, nu numai în viața viitoare, ci și în cea prezentă. APENDICE Viața creștină în patru verbe: să faci, să înduri, să taci, să te rogi. Să-ți îndeplinești cu vrednicie îndatoririle față de propria-ți stare. Să înduri cu voie bună suferințele interioare și exterioare, pe care Dumnezeu ni le trimite în diferite moduri. Să taci nespunînd
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti cu verb căznit, poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar te eschivezi mereu. Așa ai făcut și a-tunci, când am hotâ-rât să trecem Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar ai amânat, până mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi păru manifestarea unei crize de catalepsie... Abia după al cincilea pahar de whisky și tocmai când prin vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care flecăreau apăsat, în felul ploieștenilor, unii chiar sugerând maniera bulgărească de conjugare a verbelor, moldoveanul-capitalist sadea, se trezi, revenind în contemporaneitate. Făcând un semn din mână, îi desemnă aproximativ pe acești trecători, ce animau zgomotos atmosfera salonului cu mese goale. I se adresă lui Vladimir, care își studia paharul lui tot mai despuiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acum la scrierea acestor memorii, adică la aproape patru decenii de atunci, cînd toți am devenit Înțelepți, cînd timpul a trecut, mai trece Încă. Ce-a fost rămîne «trecut» sau poate deveni prezent - cum să spun? - printr-o improprietate a verbelor Întrebuințate, născută din obsesia tinereții răpite, care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, În spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicîndu-se: - „CÎnd am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvîntul), ca un musafir, Într-o Încăpere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
față debutează cu Rugăciunile regelui David, op. 77 (1998), pentru bas- solo, harpă și percuție, dedicat solistului Paul Basacopol, ciclul inspirat din textul a patru psalmi davidici: 37, 85, 17, 22. Inedită prin timbralitate, lucrarea reunește alături de bas-solo, care exprimă verbul voinței lui Dumnezeu, harpa și percuția, împreună conturând mereu starea de grație Divină. Varietatea instrumentelor de percuție reunește, alături de toacă (instrument reprezentativ al cultului religios ortodox), instrumente care vin să susțină și să coloreze sugestiv substanțialitatea cuvântului biblic. Suita pentru
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
să fie recuperată, a rămas firma unui cabinet medical: Eduardo Mata, Medicina Interna. Evident, în cazul de față Mata e un nume propriu. Atâta doar că, în context, poate da fiori, întrucât coincide cu forma persoanei a treia singular a verbului matar (= a ucide). Cum ar veni, intrați liniștiți: Doctorul Eduardo, specializat în medicină internă, Ucide. Lanțul de pe poartă te face să te întrebi dacă edificiul nu va fi fost sigilat după ce omul și-o fi terminat treaba. Altă combinație, susceptibilă
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
amendez ca descalificant și banal titlul în brațe am ținut iubirea, când poemul este plin de versuri fericite din care puteți alege sintagme demne de a fi titlul lui potrivit. Și încă ceva. Cred că ar suna mai bine, înlocuind verbul a grăi cu a vorbi, ori și mai bine a spune. Citez: "Iubind, în brațe am ținut iubirea/ și dacă atunci pădurea era/ fără grai,/ și dacă firul de iarnă nu știa/ să grăiască...". Cred că se cere să umblați
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
inima care credea că alege/ se simte ea însăși aleasă". Ajungem la Perseverența de a fi, unde găsesc în primul vers zicerea "un sculptor a sculptat" și mă gândesc de ce poeta n-a găsit în toată limba română un alt verb cu care să evite repetiția, a ciopli, ori chiar a face? Și tot aici, o neglijență de exprimare: "Ca o ață de păianjen verde,/ cu care pământul vrea/ să își țese marginile...". Corect spus ar fi să își țeasă. Și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
simte-te iremediabil jignit. Te crede incult! l întreab-o pe profesoara de LRC (limba română contemporană) de unde poți face rost de "dum", din moment ce ea a scris pe tablă DOOM. Doar oo se citește u. ... l Mai bine evită, în scris, verbul a crea. Dacă nu-l eviți, nu-ți ascunde enervarea că ba se scrie cu un e, ba cu doi și tu nu reușești să le ții minte. ...l Nu te certa cu profesorul pe tema numărului de i cu
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
Să recunoaștem că tonul și siguranța cuvintelor sunt cu totul diferite de poceala primelor slove. Mai tînără cu vreo 21 de anișori decît Rebreanu - artista avea atunci 37 de ani - , autoarea epistolei mă pune ușor pe gînduri în alternarea unor verbe, conjugate cînd la singular, cînd la plural, ca și a înlocuirii pronumelui dumneavoastră cu dumneata. (Cu sau fără semnificație, Dumnezeu știe!)". Într-o bună zi, în casa vîrstnicului Mihail Sorbul pătrunde o jună care-i schimbă complet rosturile. La imputarea
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Dar și cele bune". Apoi descrie circumstanțele istorice ale nașterii pruncului sfînt, felul cum evreii au recurs la "ajutor străin" și cum era o vreme de "năpastă a lui Dumnezeu", cînd - și deodată Nae Ionescu trece de la timpul trecut al verbelor la timpul prezent - "ne putem aștepta la orice". Atunci, la nașterea lui Isus, au fost omorîți paisprezece mii de prunci, iar moartea lor, dincolo de faptul că "Herodes era, lăuntric, o spăimîntătoare pocitanie", trebuie să aibă - scrie editorialistul - și un alt
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
în esența lor, în șirul de idei caracteristice gândirii filozofice a poetului matematician, așa cum se constituie ea pe parcursul întregii sale activități intelectuale, deci din deceniul al doilea până în deceniul al șaselea. Scrisoarea reprodusă aici scoate în evidență forța satirică a verbului barbian, forța pe care a mai invederat-o și cu alte ocazii, de exemplu atunci când îi demasca pe cei care încearcă să obțină cu rigla și compasul cuadratura cercului sau trisecțiunea unghiului, la mult timp după ce aceste operații fuseseră dovedite
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Războieni...”( B.Șt. DelavranceaApus de soare ); Prin foc, prin spăngi, prin glonț, prin fum, Prin mii de baionete. „(V. Alecsandri-Peneș Curcanul) Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. Exemplu: "Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gând răzleț
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
scriitor și pe care acesta vrea să le scoată în evidență, cu scopul de a emoționa. Valoarea conotativă apare încă de la nivelul limbajului uzual în sensul figurativ al cuvintelor. De exemplu, sensurile expresiilor următoare sunt îndepărtate de sensul propriu al verbului a cădea, care apare în construcția lor, datorită combinațiilor diferite, contextelor în care este plasat: a cădea pe gânduri ( a deveni îngândurat), a cădea la pat (a se îmbolnăvi), a cădea la examen ( a nu reuși la examen), a cădea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
dintre denotație și conotație se accentuează, dând uneori chiar impresia de nonsens, de absurd, dacă aplicăm numai criteriile limbajului curent, denotativ. Versurile eminesciene din poeziaFloare albastră: "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte?” utilizează verbul "a se cufunda” într-o asociație neașteptată, pe care n-o întâlnim în limbajul curent. Acest verb are în context semnificațiile: "te-ai îndepărtat de realitate”, "ești visător”, "trăiești în sferele abstracte”, care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
criteriile limbajului curent, denotativ. Versurile eminesciene din poeziaFloare albastră: "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte?” utilizează verbul "a se cufunda” într-o asociație neașteptată, pe care n-o întâlnim în limbajul curent. Acest verb are în context semnificațiile: "te-ai îndepărtat de realitate”, "ești visător”, "trăiești în sferele abstracte”, care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului, îl depășesc, dându-i valoare artistică, sugerând asociații multiple. Recunoaștem un scriitor după stilul său; lexicul, construcția
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de pământ au săpat groapa soldații.” (Z. Stancu- Desculț, capitolul brazdă îngustă și adâncă) Stilul lui Rebreanu este caracteristic pentru proza obiectivă. În relatarea faptelor, scriitorul încearcă să se detașeze, fără a lăsa să se întrevadă participarea lui afectivă. Frecvența verbelor, alternând gerunziul cu conjunctivul și indicativul, imperfectul cu perfectul compus, dominant fiind imperfectul ( timpul narațiunii, care sugerează durata), dă dinamism textului, prezentând imaginea mișcării dezordonate a oamenilor, care, cuprinși de panică, "fugeau”, " se îngrămădeau”, "se împrăștiau”, "goneau”, "se târau”. Caracterizarea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
indicativul, imperfectul cu perfectul compus, dominant fiind imperfectul ( timpul narațiunii, care sugerează durata), dă dinamism textului, prezentând imaginea mișcării dezordonate a oamenilor, care, cuprinși de panică, "fugeau”, " se îngrămădeau”, "se împrăștiau”, "goneau”, "se târau”. Caracterizarea mișcării se realizează tot prin verbe, de astă dată la modul gerunziu, aglomerate într-o gradație ascendentă: " îmbulzindu-se”, " strivindu-se”, " urlând”. Imagini vizuale se conturează în tablou prin contrastul de culoare alb-roșu ( "pete albe”, "dâre de sânge”). Sobrietatea scriitorului obiectiv este vizibilă și la nivelul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ciudă: - Nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult îți făcem felul!" ( I. CreangăPovestea lui Harap- Alb). Dativul posesiv constă în utilizarea formei neaccentuate a pronumelui personal în dativ, stând uneori pe lângă un substantiv sau verb și având sens posesiv. Exemple de acest tip sunt frecvente în creația folclorică și în opera lui M. Eminescu: "Dar poate ...o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile- mi rele sugrum cele bune...” ( M. Eminescu- Mortua est) Frecventă în folclor
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
apare, " odată cu ideea infinitului, sentimentul de nobil orgoliu al omului care îl gândește și se ridică astfel deasupra lui.”(T. Vianu) Sublimul natural este exprimat artistic de C. Hogaș, care îmbină imaginile vizuale cu cele auditive, într-o aglomerare de verbe ce dau impresia de dinamism și spargere a echilibrului naturii: "Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pământul înfricoșat se cutremura nemernic, până în cele mai din adânc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
prisos. În genere întrebăm ce are a face originea, etimologia unui sunet cu scrierea lui? Nimic. Cum va scrie autorul - pentru a pune în evidență - sunetul j, când se derivă din z [plus] ĭ consonans? Astfel englez face pluralul engleji, verbul o putrezi dă naștere substantivului putrejune, verbul a repezi - substantivului repejune; apoi sânt mulțime de numiri colective cari se termină în ez sau az și au regulat ej la plural precum genoveji, franțuji, olandeji, engleji, portugeji, apoi praz/praji, obras
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face originea, etimologia unui sunet cu scrierea lui? Nimic. Cum va scrie autorul - pentru a pune în evidență - sunetul j, când se derivă din z [plus] ĭ consonans? Astfel englez face pluralul engleji, verbul o putrezi dă naștere substantivului putrejune, verbul a repezi - substantivului repejune; apoi sânt mulțime de numiri colective cari se termină în ez sau az și au regulat ej la plural precum genoveji, franțuji, olandeji, engleji, portugeji, apoi praz/praji, obras/obraji, viteaz/viteji etc. Un exemplu și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]