6,587 matches
-
construită în 1933, există în orașul Gößweinstein. Scriitorul s-a oprit în oraș pentru ultima oară în anul 1883 și a stat la hanul Distler, care mai există și astăzi, fiind numit hanul Scheffel. Statuia reprezintă un tânăr cântând la vioară și este executată din calcar cochiilifer, fiind așezată pe un soclu de granit. În partea din față a soclului este fixat un portret în bronz al scriitorului. În sfârșit, mai este de menționat o statuie în orașul St. Gallen din
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
britanice Vanwall. În acel an Fangio s-a retras din activitate, permițând Scuderiei Ferrari să se impună din nou în întrecere piloților, de aceasta dată prin Mike Hawthorn. În 1959 se aștepta ca Ferrari să domine din nou campionatul, dar vioara întâi devenise pe neașteptate echipa Cooper care a reușit să își treacă in cont ambele campionate în 1959, la piloți impunându-se Jack Brabham. Secretul celor de Cooper a fost că mașina lor avea motorul amplasat central. De atunci și
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
o luptă de zile mari cu colegul său de la Lotus, suedezul Ronnie Peterson, luptă care s-a încheiat în momentul decesului blondului suedez în urma unui accident suferit în primul tur al Marelui Premiu al Italiei de la Monza. Ferrari a fost vioara întâi a sezonului următor, când în lupta pentru titlu au mai contat și Ligier și Williams. Italienii, care continuau cu seria 312T, construiseră un bolid cu caracteristici aerodinamice mai bune decât Lotus. Tot in 1979 Renault a câștigat prima cursă
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
și literare (drama “Ad majorem feminae gloriam”). Una dintre aceste compoziții, un menuet pentru cvartet de coarde, trimisă lui Dumitru Kiriac-Georgescu prin soacra acestuia, îl determină pe compozitor să încurajeze venirea lui Cuclin la București, cu scopul de a studia vioara, în 1903. Este respins pentru depășirea limitei de vârstă, dar se va înscrie în 1904 la teorie și armonie, putând studia în continuare și vioara. După trei ani de studiu la Academia Regală de Muzică, Cuclin obține o bursă de la
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
determină pe compozitor să încurajeze venirea lui Cuclin la București, cu scopul de a studia vioara, în 1903. Este respins pentru depășirea limitei de vârstă, dar se va înscrie în 1904 la teorie și armonie, putând studia în continuare și vioara. După trei ani de studiu la Academia Regală de Muzică, Cuclin obține o bursă de la ministrul Spiru Haret, pentru studii de muzică în Franța. Și, astfel, gălățeanul ia calea Parisului, unde va urma trei luni Conservatorul, dar nu va întruni
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
Bucurencu, fostă Damian, pictoriță. Se cunoscuseră la Paris și vor trăi o frumoasă poveste de dragoste și fidelitate timp de 53 de ani, până la moartea Zoei. Cuplul de artiști pleacă în 1922 în America, unde Dimitrie Cuclin devine profesor de vioară și teoria muzicii la City Conservatory of Music și la Brooklin College of Music din New York. Cuclin se întoarce în aulele Conservatorului bucureștean în 1930, pentru a fi, până în 1948, un foarte iubit profesor de armonie, contrapunct și compoziție. În
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
Soria" (1911) "Ad majorem feminae gloriam" (1915) "Traian și Dochia (1921) "Agamemnon" (1922) "Bellerophon" (1925) "Meleagridele" (1958) Este și autorul unui balet, "Tragedie în pădure" (1962). În afara acestora, Cuclin a compus sonate, sonatine, cvartete, madrigale, valsuri, piese corale, concerte pentru vioară, pian, melodii de inspirație folclorică etc. Marea majoritate a creațiilor sale n-au fost interpretate și încă nu s-a întocmit un catalog complet al pieselor sale. Cea mai completă listă a compozițiilor cucliniene se găsește în monografia lui Tomescu
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
Gimnaziul Honterus între anii 1927 și 1934, unde l-a avut profesor pe scriitorul Adolf Meschendörfer. În anii de liceu Georg începe primele sale încercări de scriere. Studiază în paralel și muzica, iar în 1934-1935 lucrează ca profesor particular de vioară și de limbi străine. Între anii 1935-1937 studiază în Germania și Franța, la Gießen, Berlin și Paris. În anii 1938-1941 Georg Scherg servește în armata română la Târgu Mureș. Își continuă studiile de filologie în Tübingen și Strassburg între ani
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]
-
pentru Michele Zukovsky (clarinetista principală a Orchestrei Filarmonicii din Los Angeles) în 1991; o "sinfonietta" pentru ansamblu de suflători; un "Concert pentru violoncel" interpretat de Yo-Yo Ma și Orchestra Simfonică din Boston la Tanglewood în 1994; concerte pentru flaut și vioară înregistrate de Orchestra Simfonică din Londra; și un "Concert pentru trompetă", care a avut premiera în intepretarea Orchestrei Simfonice din Cleveland și a trompetistului principal Michael Sachs în septembrie 1996. Concertul său pentru fagot, "Five Sacred Trees", care a avut
John Williams () [Corola-website/Science/303646_a_304975]
-
Bastionul Cetății. Bastionul a fost reabilitat în perioada 2008-2010. Înainte de reabilitare el găzduia spații comerciale, restaurante, baruri, o discotecă cu program de club de noapte, o librărie, două expoziții permanente ale Muzeului Banatului, cea de Tehnologia Informației și Comunicațiilor și "Vioara — o pasiune de o viață", precum și Secția de Etnografie a Muzeului Satului Bănățean. După reabilitare, timp de 5 ani condițiile finanțării au stipulat obligația utilizării complexului în special pentru activități culturale, activitățile de alimentație publică fiind limitate la cafenele, cofetării
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
32 din Toronto. A fost foarte legat de mama sa, care era foarte anxioasă în ce-l privea și de mic a preferat adesea compania animalelor. A crescut într-o atmosferă muzicală. Mama sa era profesoară de pian, tatăl învățase vioara în copilărie și amândoi cântau în coruri bisericești. De timpuriu Florence Gould a prevăzut pentru copilul ei o carieră muzicală. La trei ani el a dovedit un auz absolut. De la 4 ani a luat lecții de pian și de canto
Glenn Gould () [Corola-website/Science/304003_a_305332]
-
atât din țară cât și din străinătate (Coreea de Sud, Italia, Croația, Turcia, Slovacia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova). În 2012 Teatrul revine în atenția Galei UNITER, prin spectacolul de succes ”Scripcarul pe acoperiș”, care obține două nominalizări la categoria Cea mai bună scenografie (Vioara Bara) și Cea mai bună actriță în rol secundar (Ioana Dragoș Gajdo pentru rolul Golde).
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
scriu sau interpretează muzică anti-proletară. În anii următori a compus muzică în trei genuri: muzică de film pentru a-și plăti chiria, lucrări oficiale pentru a-și asigura reabilitarea oficială și lucrări serioase. Din ultima categorie fac parte Concertul pentru vioară nr. 1 și ciclul de cântece "Din poezia folclorică evreiască". Ciclul a fost compus când campania antisemită postbelică a început deja. Restricțiile asupra muzicii lui Șostakovici au fost eliminate în 1949 când Stalin a decis că sovieticii erau nevoiți să
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
lucrări se numără Simfoniile nr. 5 și 7 și Cvartetele nr. 8 și 15. Alte lucrări includ operele "Doamna Macbeth din Mțensk", "Nasul" și neterminata "Jucătorii" bazată pe o comedie scrisă de Nikolai Gogol; șase concerte (câte două pentru pian, vioară și violoncel), două triouri de pian și o cantitate mare de muzică de film. Muzica lui Șostakovici prezintă influența multor compozitori pe care el îi admira: Bach în fugi și passacaglii, Beethoven în cvartetele sale târzii, Mahler în simfoniile sale
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
1950 Șostakovici a demonstrat un interes pentru temele evreiești. Era intrigat de abilitatea muzicii evreiești „de a crea o melodie veselă pe intonații triste”. Exemple de teme evreiești pot fi observate în Cvartetul de coarde nr. 4 (1949), Concertul pentru vioară nr. 1 (1948) și "Patru monologuri pe poezii Pușkin" (1952), precum și în Trioul de pian în Mi minor (1944). A fost și mai mult inspirat să compună cu teme evreiești după ce a citit teza lui Moisei Beregovski despre muzica folclorică
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
dar gândește-te la contextul simfoniei.” O astfel de atitudine nu face bine nimănui. Totuși, Salonen a făcut un compromis și a înregistrat mai multe dintre lucrările lui Șostakovici, printre care Concert pentru pian nr. 1 și 2, Concert pentru vioară nr. 1 (2010), prologul la „Orango” și Simfonia nr. 4 (2012). Șostakovici a împrumutat din stilurile compozitorilor clasici și populari care au trăit înaintea sa; vulgaritatea muzicii populare are o influență importantă asupra „celui mai mare dintre eclectici”. McBurney urmărește
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
ulterior remasterizate digital și lansate pe CD. Șostakovici a înregistrat cele două concerte în Moscova în sunet stereo pentru Melodiya. De asemenea, Șostakovici a interpretat părțile de pian din înregistrarea Sonatei pentru violoncel, Op. 40, cu Mstislav Rostropovici; Sonata pentru vioară, Op. 134, împreună cu David Oistrah și Trioul de pian, Op. 67, cu Oistrah și violoncelistul Miloš Sádlo. Există și un film sonor din anii 1930 în care Șostakovici interpretează primul său concert pentru pian (deși doar finalul există înregistrat). De
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
(n. 27 septembrie 1880, Bordeaux — d. 1 septembrie 1953, Mt. Cemet, în Alpii francezi) a fost un mare violonist francez. Thibaud s-a născut în Bordeaux și a studiat vioara cu tatăl său înainte de a intra la Conservatorul din Paris la vârsta de 13 ani. A fost rănit în timpul luptelor din primul rărboi mondial, nevoit fiind apoi să-și readapteze tehnica violonistică. În 1943 a înfințat împreună cu Marguerite Long "Concursul
Jacques Thibaud () [Corola-website/Science/304049_a_305378]
-
intra la Conservatorul din Paris la vârsta de 13 ani. A fost rănit în timpul luptelor din primul rărboi mondial, nevoit fiind apoi să-și readapteze tehnica violonistică. În 1943 a înfințat împreună cu Marguerite Long "Concursul Internațional Marguerite Long - ", concurs pentru vioară și pian. Pe lângă activitatea solistică, Thibaud a fost un foarte cunoscut interpret de muzică de cameră, în special ca și component al unui trio cu pian alături de pianistul Alfred Cortot și violoncelistul Pablo Casals. A susținut turnee de concerte împreuna
Jacques Thibaud () [Corola-website/Science/304049_a_305378]
-
unui trio cu pian alături de pianistul Alfred Cortot și violoncelistul Pablo Casals. A susținut turnee de concerte împreuna cu pianiștii Yves Nat și George Enescu. A fost prieten bun cu Eugène Ysaÿe care i-a dedicat a doua sonată pentru vioară. A murit în 1953 când avionul cu care călătorea s-a prăbușit în Alpii francezi, accident fără supraviețuitori. Al său Stradivarius 1720 a dispărut odată cu el.
Jacques Thibaud () [Corola-website/Science/304049_a_305378]
-
La momentul morții sale în 2015 proiectele la care Horner lucra includ filmele "The 33" și "Lovitură de stânga", ambele filme programate pentru lansare în 2015. În 2014 Horner a compus piesa comandată "Pas de Deux", un dublu concert pentru vioară și violoncel, care a avut premiera pe 12 noiembrie 2014 în interpretarea lui Mari și Hakon Samuelsen împreună cu Orchestra Filarmonică Regală din Liverpool sub bagheta lui Vasili Petrenko. Această lucrare a fost comandată pentru a marca a 175-a stagiune
James Horner () [Corola-website/Science/304147_a_305476]
-
i-ar face din lut și ar sufla peste ei, dându-le viață. Viața lor de o clipă. Îl vedem pe Livadaru, care făcea păpuși și "stele", pe Ratz-tapițerul, pe Zwenger-cherestegiul și pe mulți, mulți alții. Reconstituie minunea cu facerea viorii de către Brâncuși; încercarea ei de către vestitul lăutar Mihalache, dând glas poemei Călugărul din vechiul schit a lui Traian, fiul lui Demetrescu Gambeta, de față fiind toate "obrazele" puterii. Consilierul județean Grecescu și "Dom’ Badea", slujbașul Prefecturii, care-i rostuiește clasele
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
la Galați, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general, doctor în medicină de la Paris. Studiile secundare le-a început la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din București. Aici a frecventat în paralel „Conservatorul” de muzică, la secția de vioară. După ce a absolvit Conservatorul, a fost angajat ca violonist în orchestra „Ministerului Instrucțiunii Publice”, urmându-și pasiunea pentru muzică. Cariera tânărului a luat însă o puternică întorsătură deoarece tatăl său s-a opus deciziei fiului de a se consacra muzicii
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
a urmat studiile liceale la Craiova și București. Între anii 1910 și 1916 a fost student al Facultății de Medicină din București, unde i-a avut profesori pe Paul Petrini și Dimitrie Gerota. În același timp, a urmat clasa de vioară la Conservator, fapt care explică înființarea de către el în colaborare cu G. Vîlsan și Zeno Vancea a Filarmonicii din Cluj; de asemenea a deținut și funcția de director al Teatrului și Operei din Cluj și Sibiu. În anul 1919, la
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
dedicat școlii și muzicii. Dan Spataru era student când a început să cânte la "Casa Studenților" în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară. <br> Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit
Dan Spătaru () [Corola-website/Science/303974_a_305303]