KorAP: Find »[drukola/base=zăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...226 >

5,630 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

obicei nici nu le bagi În seamă. Nu mori dacă nu te dai tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te gândești la altcineva. — Dumnezeule mare, zise el. Păi asta am făcut mereu. Apoi zăcu o vreme liniștit, privind la aerul care vibra de a căldură deasupra tufișurilor din câmpie. Câteva gazele se profilau micuțe și albe În lumina galbenă și departe de tot se zărea o turmă de zebre, contururi albe pe fondul verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o cărare, și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu ele, și el zicea că nu. Vezi tu, erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În vitrina căreia atârnau carcasele aurii și roșcate, și cooperativa vopsită-n verde de unde-și cumpărau vinul - un vin bun și ieftin. În rest nu se vedeau decât zidurile tencuite și ferestrele vecinilor. Vecini care, În nopțile În care cineva zăcea beat În stradă, gemând și mormăind, pradă acelei ivresse franțuzești despre care propaganda Încerca să te convingă că nu există, deschideau ferestrele și Începeau să murmure: Unde-i sergentul? Când n-ai nevoie de el e mereu pe aici, javra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
răbdare până să-l vadă și i se părea că totul va fi bine când el va ajunge. Căruța s-a oprit sub ulmul mare și Liz a ieșit Împreună cu doamna Smith. Tuturor bărbaților le crescuseră bărbile, și În spatele căruței zăceau trei căprioare, cu picioarele subțiri atârnând În afară. Doamna Smith Îl sărută pe D.J. și el o Îmbrățișă. Jim spuse „Bună, Liz“ și Îi zâmbi larg. Liz nu știa ce-o să se-ntâmple când o să se-ntoarcă Jim, dar era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
trebuie să-i iei cu forța. Și ce zici de bătrâna aia, n-ai mai văzut așa ceva. I-am povestit tot unui doctor și mi-a zis că mint. Îi evacuam de pe chei, trebuia să evacuăm morții, și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin, domnule?“, mi-au zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră picioarele și trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea peste burta ei. Își ținea capul Întors Într-o parte. Pe patul de deasupra era bărbatul ei. Își tăiase rău piciorul cu un topor, cu trei zie În urmă. Trăgea dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să recunosc că a fost destul de calm. Dădu la o parte pătura de pe capul indianului. Când Își trase mâna Înapoi, era umedă. Se urcă pe marginea patului de jos, cu lampa-n mână, ca să vadă ce s-a Întâmplat. Indianul zăcea cu fața la perete. Își tăiase beregata dintr-o parte-n cealaltă. Sângele se strânsese Într-o băltoacă, acolo unde greutatea trupului său Îndoise scândurile patului. Capul i se odihnea pe brațul stâng. Briciul deschis căzuse pe pătură. — George, scoate-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă din găleata aia, domnu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
deja. Negrul zâmbi. — Da’ chiar dumneata l-ai lovit. — Eu știu cum să-l lovesc. N-o să-și mai amintească nimic. Tre’ să-l lovesc când Îl apucă nebunia, ca să-l potolesc. Nick Îl privea În continuare pe bărbatul care zăcea cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
c-a câștigat mulți bani. — Te cred. Da’ i-a cheltuit pe toți. Sau i s-au luat. Ea-i trimite bani. Ațâță focul. E o femeie tare de treabă. Parcă sunt gemeni. Negrul Îl privi pe bărbatul micuț, care zăcea respirând greu. Părul blond Îi căzuse pe frunte. Fața lui multilată avea un aer copilăros atunci când dormea. — Păi, de-acum l-aș putea trezi, domnu’ Adams. Dacă nu vă supărați, acum ar fi bine, cum să vă zic, s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
care trăgea În stradă. Ambele picioare Îi stăteau Într-o poziție ciudată. Fusese lovit În coloană. Fața Îi era murdară și transpirată, și soarele Îi strălucea pe față. Era o zi fierbinte. Rinaldi, supraâncărcat, cu echipamentul revărsându-se din sac, zăcea cu fața către zid. Nick privea senin Înainte. Zidul roz al casei din față se desprinsese de acoperiș și scheletul de fier al unui pat atârna contorsionat deasupra străzii. Doi austrieci morți zăceau În moloz, la umbra casei. Se avansa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
supraâncărcat, cu echipamentul revărsându-se din sac, zăcea cu fața către zid. Nick privea senin Înainte. Zidul roz al casei din față se desprinsese de acoperiș și scheletul de fier al unui pat atârna contorsionat deasupra străzii. Doi austrieci morți zăceau În moloz, la umbra casei. Se avansa În oraș. Lucrurile mergeau bine. Brancardierii trebuiau să sosească curând. Nick Își Întoarse capul cu grijă și-l privi pe Rinaldi: — Senta, Rinaldi. Senta. Tu și cu mine am făcut Într-un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
casei. Se avansa În oraș. Lucrurile mergeau bine. Brancardierii trebuiau să sosească curând. Nick Își Întoarse capul cu grijă și-l privi pe Rinaldi: — Senta, Rinaldi. Senta. Tu și cu mine am făcut Într-un fel pace cu ăștia. Rinaldi zăcea nemișcat În soare, respirând greu. Nu suntem patrioți. Nick Își Întoarse atent capul Înapoi zâmbind transpirat. Rinaldi era un public dezamăgitor. O poveste foarte scurtă Într-o seară călduroasă, În Padova, l-au cărat până pe acoperiș, de unde putea să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a alunecat și taurul l-a Împuns În burtă, iar el s-a agățat cu o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar a leșinat. Atunci a ieșit puștiul și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața-n sus și cu capul plin de sânge. Am coborât În fugă din tribună, mi-am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns pe pistă, unde un polițist m-a prins și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-mi zise: Nu-i asculta pe golanii ăia, Joe. Taică-tu a fost un tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
marginea ibricului. Îl luă de pe grătar. Hopkins triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu Încruntat, serios doar. Dar asta se Întâmpla cu mult timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase dureri În umeri. Acum totul era bine. Nick luă lanseta care zăcea pe bușteni și-i prinse un cârlig nou, legând guta strâns. Puse altă momeală și, luând undița, se duse spre capătul celălalt al buștenilor, ca să intre pe unde era apa mai mică. Sub bușteni, și imediat după ei, se formase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se formase un bazin adânc. Merse pe fâșia pietroasă de lângă malul cu mlaștina, până ajunse În locul cu apă mică. În stânga sa, unde se termina pajiștea și Începea pădurea, văzu un ulm mare, scos din rădăcini. Smuls de vreo futună, acum zăcea răsturnat În pădure, cu rădăcinile pline de praf și noroi, cu iarba crescând printre ele, ținând malul deasupra râului. De unde stătea acum, putea să vadă canalele adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ridică pe vârfuri, ținti și atacă. Din nou, același șoc, și simți cum este purtat În spate prin aer și căzu tare pe nisip. Acum nu mai avea cum să-l lovească cu picioarele. Taurul era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
momentul când sări În spate și, după ce se-mpiedică de-o pernă, simți cum i-a Înfipt cornul Într-o parte. Apucă cornul cu ambele mâini și merse cu spatele, ținându-se bine. Taurul Îl zvârli și cornul ieși afară. Zăcea nemișcat. Era-n regulă. Taurul plecase. Se ridică tușind și simțindu-se terminat. Jigodiile dracu’! — Dă-mi sabia, țipă. Dă-mi lucrurile. Fuentes Îi aduse sabia și muleta. Hernandez Își puse brațul pe umărul său. — Du-te la infirmerie, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Încă. Mai jos, În vale, se vedeau dealurile acoperite cu stejari și castani, și Încă și mai jos, departe, era marea. De cealaltă parte se vedeau munții Înzăpeziți. Ieșind din trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mă simt așa, Înseamnă că mi-a frânt inima“, se gândi. După un timp, auzi cum taică-su stinge lampa și se duce-n camera lui. Auzi vântul șuierând printre copaci și simți un curent rece care intra pe sub ușă. Zăcu un timp cu fața-n pernă și, după o vreme, uită să se mai gândească la Prudence și adormi În sfârșit. Când se trezi În mijlocul nopții, auzi vântul șuierând printre arborii de cucută din fața casei și valurile lacului izbindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt scaun, lângă pat, și pe cineva zăcând În pat, cu pătura trasă peste cap. — Domnule Campbell, spuse domnul Turner. — Nu mă puteți concedia, spuse William Campbell de sub pături. Sub pături era cald și alb și se simțea protejat. — Nu mă puteți concedia pentru că m-am dat jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]