532,837 matches
-
taxe, chiar eram curios ce mârșăvie vor inventa pesedeii. Și cred c-am descoperit-o. E vorba de legea asigurării obligatorii a locuințelor. în principiu, n-ai cum să nu fii de acord ca omul să-și asigure apartamentul ori casa. în lumea civilizată, e de neimaginat ca un proprietar să nu alerge la prima firmă de asigurări deîndată ce-a intrat în posesia unei locuințe. între altele, și pentru că acolo există proprietari adevă- rați, și nu surogate de proprietari, așa cum
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
posibilitățile, dar nu te obligă să fii fericit împotriva propriei dorințe. �Pedagogia" exercitată față de popor de către guvernul Năstase are, după cum vom vedea, cu totul alte resorturi. îl vedeți pe George Bush obligându-l pe fermierul din Dakota să-și asigure casa și grajdurile? Sau pe Chirac sfătuindu-l părintește pe viticultorul din Burgundia să aibă grijă de butoaiele cu vin? Să presupunem că într-o țară înapoiată precum România guvernarea trebuie să-și asume și astfel de inițiative didactice. Să presupunem
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
această fază, nu era nimic de zis. Din contră, dl Năstase s-ar fi dovedit un adevărat social-democrat, chinuit de insomnii de grija celor mulți și săraci. Dar alta e durerea premierului. în cot îl doare pe posesorul de multiple case de cocioabele luate de viitură prin Moldova, în Sălaj ori în Oltenia. Nu acoperișul de deasupra capetelor nefericite ale votanților săi îl obsedează pe dl Năstase, ci amărâtele de sute de mii de lei ce-or fi rămas prin buzunarele
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
Sârbu. Aș nota, mai întâi, ambigua folosire a expresiei, �fără rezerve". Gura păcătosului adevăr grăiește! De unde atâtea rezerve, când miliardarii de sub pulpana puterii au supt ultima firimitură din măduva bugetului? Or, strălucita inițiativă de a-i obliga pe proprietarii de case să devină depunători la C.E.C. ar putea fi chiar răspunsul dorit la esopica propoziție a protectorului-șef al nației defavorizate. Această nouă escrocherie cu final previzibil va fi o încununare a politicii de hoții supervizate de la centru a P.S.D.-ului
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
la esopica propoziție a protectorului-șef al nației defavorizate. Această nouă escrocherie cu final previzibil va fi o încununare a politicii de hoții supervizate de la centru a P.S.D.-ului. Probabil dl Năstase a socotit că românii posesori de apartamente sau case sunt suficinet de înstăriți pentru a mai suporta un tun pus la cale în Palatul Victoria. Asta dovedește cât de bine își cunoaște supușii. Incapacitatea de-a plăti întreținerea la bloc a majorității locuitorilor prosperei Românii ar fi trebuit măcar să
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
afla uneori! Contele își renegase fiica vitregă, iar eroul, care ar fi trebuit să se însoare cu ea, auzise la timp cum plănuiau să-l otrăvească." Ușa apare aici ca instrument de cunoaștere: favorizează spionajul și activitățile clandestine dintr-o casă. Eseul lui Musil evocă o panoramă istorică a vieții de zi cu zi, în care anumite lucruri sunt secrete, altele, publice, unde unii își permit luxul intimității, pe când alții sunt excluși, și unde cei excluși se pot amesteca, totuși, în
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
asigură Musil. Noile metode de construcție fac inutil trasul cu urechea pe la uși. Acum când pereții nu sunt mai groși sau mai izolatori fonic decât ușile, oricine poate sta oriunde, auzind astfel tot ce se spune în orice colț al casei. Micul text al lui Musil este, pe rând, istorie a arhitecturii, critică socială și pură zeflemea. Tocmai datorită ideilor sale neobișnuite, argumentația sa rezonează mai limpede: noile metode de construcție produc corpuri noi precum și noi moduri de a percepe lucrurile
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
instrument prin care se culeg informații, cât ideea, foarte răspândită, potrivit căreia locuința este expresia personalității proprietarului; sau, așa cum afirma Musil: "Fie că era stăpânul unui conac, fie că era simplu orășean, omul din trecut trăia în pro-pria-i casă și poziția sa socială era oglindită de aceasta [...]. Astăzi, însă, există alte lucruri care joacă același rol: călătoriile, mașinile, sporturile, vacanțele de iarnă, apartamentele din hotelurile de lux." Există, așadar, o diferență calitativă între o societate în care construcțiile erau
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
dobândită să prindă rădăcini în el și, astfel, inima să i se strângă cu o rezistență de instinct primar împotriva acestei lumi încremenite în milioane de tone de piatră, împotriva acestei înghețate selenarități afective în mijlocul căreia ajunsese fără să vrea. Casele de lângă biserică, cerul de deasupra, indescriptibila armonie a liniilor și spațiilor, atrăgând privirea și călăuzind-o, înfățișarea și expresia trecătorilor, cărțile lor, morala lor, copacii de pe stradă - toate păreau, la răstimpuri, țepene ca niște paravane pliante, dure ca matrița unui
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
Arătarea a dispărut în clipa următoare, iar domnul von Matthisson, buimăcit de această vizită, a avut nevoie de ceva timp ca să-și revină. Ajuns la Nürtingen, la mama lui, Hölderlin, cuprins de o furie nebună, o alungă pe aceasta din casă și pe toți cei care se aflau acolo. Rămase o vreme la ea, avînd și momente de liniște și de luciditate, deși mereu cuprins de cea mai neagră melancolie. încă o dată, pentru ultima oară, inima sa nefericită, tînjind după dragoste
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
de furie. Niciodată în viața lui nu a mai vrut să recunoască acea persoană, deși ea îi era adesea în preajmă. Hölderlin se încăpățîna să spună că nu avusese niciodată cinstea să o cunoască pe Maiestatea Sa[...]. Cînd intri în casa acestui nefericit, nu-ți vine să crezi că este locuința unui poet care hoinărea cu atîta plăcere împreună cu Platon de-a lungul Ilyssusului; dar casa nu e deloc urîtă, e locuința unui tîmplar înstărit, un om uimitor de învățat pentru
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
spună că nu avusese niciodată cinstea să o cunoască pe Maiestatea Sa[...]. Cînd intri în casa acestui nefericit, nu-ți vine să crezi că este locuința unui poet care hoinărea cu atîta plăcere împreună cu Platon de-a lungul Ilyssusului; dar casa nu e deloc urîtă, e locuința unui tîmplar înstărit, un om uimitor de învățat pentru starea lui, care poate să vorbească chiar despre Kant, Fichte, Schelling, Novalis, Tieck și alții. întrebi de camera Domnului Bibliotecar - așa îi place să fie
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
adresate scumpei Diotima, sau și mai des, ode în versuri alcaice. își însușise un stil cu totul neobișnuit. Conținutul privea evocarea trecutului, lupta cu Dumnezeu, preamărirea grecilor. Nu vom spune încă nimic despre înlănțuirea ideilor. La începutul șederii sale în casa tîmplarului avea încă foarte multe accese de nebunie și de furie, așa încît gazda sa era nevoită să-și folosească forța pumnului pentru a se impune, lovind în plin. într-o zi, Hölderlin i-a alungat toate calfele din casă
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
casa tîmplarului avea încă foarte multe accese de nebunie și de furie, așa încît gazda sa era nevoită să-și folosească forța pumnului pentru a se impune, lovind în plin. într-o zi, Hölderlin i-a alungat toate calfele din casă și s-a închis înăuntru. Se înfuria și intra în convulsii de îndată ce zărea pe cineva de la clinică. Se plimba adesea prin împrejurimi și era luat în rîs de oamenii necugetați care există peste tot și a căror bestialitate mergea pînă
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
liniștit, zicîndu-și în sinea lor: "Ah, cît de ager și de învățat a fost acest domn și acum cît e de smintit!" Nu i se mai îngăduie însă să iasă singur; de plimbat, se plimbă singur doar în curtea din fața casei. La început se ducea uneori la minunatul domn Conz, care s-a stins din viață nu demult. Acest iubitor al literaturii antice, om vrednic și devotat, avea o grădină în fața Porții Hirschau din Tübingen unde, decenii de-a rîndul, în
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci ore, pînă cînd obosește. îi place să-și treacă vremea lovind cu o batistă în ulucile gardului sau smulgînd iarba. Orice îi cade în mînă, fie și o bucată de fier sau de
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
bucată de fier sau de piele, vîră în buzunar. în tot acest timp, vorbește singur, își pune întrebări și-și răspunde, cînd da, cînd nu, uneori și da, și nu. Mai degrabă îi place să se contrazică. Apoi intră în casă și umblă de colo-colo. I se servește masa în cameră; mănîncă cu poftă, îi place și vinul, și bea cît i se dă. Cînd termină de mîncat, nu mai poate suferi nici o clipă vesela în cameră și o pune imediat
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și din Iași. A considerat că este datoria sa patriotică să ajute Crucea Roșie (a fost voluntar, înscris cu acte în regulă) și a mers în spitale de campanie, în spatele frontului, cântând la vioară pentru răniți.A urmat guvernul și casa regală în refugiul de la Iași, unde a înființat Orchestra Simfonică ce i-a purtat numele, care a dat numeroase concerte în condiții de război. Dacă în cariera sa de violonist concertist s-a cantonat pe un repertoriu cerut de impresari
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
Indiferent de acest ultim aspect, Enescu nu a fost parlamentar, nu a participat niciodată la vreo ședință și nici măcar nu și-a accesat mandatul, ceea ce a condus la nulitatea acestuia prin invalidare. După plecarea din țară, soții Enescu au donat casele ce le aparțineau Ministerului Artelor, evitând confiscarea acestora și reușind, pe această cale, să condiționeze donația de destinația viitoare a acestor clădiri: case ale muzicii și muzicienilor, loc de odihnă și creație (vila „Luminiș” de la Sinaia) sau sediu al compozitorilor
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
mandatul, ceea ce a condus la nulitatea acestuia prin invalidare. După plecarea din țară, soții Enescu au donat casele ce le aparțineau Ministerului Artelor, evitând confiscarea acestora și reușind, pe această cale, să condiționeze donația de destinația viitoare a acestor clădiri: case ale muzicii și muzicienilor, loc de odihnă și creație (vila „Luminiș” de la Sinaia) sau sediu al compozitorilor și (după cum a adăugat Maruca Cantacuzino) al Muzeului dedicat lui George Enescu (Palatul de pe Calea Victoriei). Era de o demnitate extraordinară. Este binecunoscută modestia
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
pus în muzee pipa, pălăria, bastonul cu măciulie de aur, lavaliera lui Lincoln al lor, care și-au sculptat în văile din Munții Stâncoși chipurile primilor președinți, oamenii libertății americane? E oare urât că ridică steagul înstelat pe catargul de lângă casă, la toate micile și marile sărbători din scurta istorie a SUA? Coroana britanică a făcut locuri memoriale din toate casele în care s-a oprit, fie și pentru puțin timp, marele Will, umilul actor Shakespeare, irlandezii au la Dublin, pe lângă
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
văile din Munții Stâncoși chipurile primilor președinți, oamenii libertății americane? E oare urât că ridică steagul înstelat pe catargul de lângă casă, la toate micile și marile sărbători din scurta istorie a SUA? Coroana britanică a făcut locuri memoriale din toate casele în care s-a oprit, fie și pentru puțin timp, marele Will, umilul actor Shakespeare, irlandezii au la Dublin, pe lângă muzee și case memoriale, un pub din centrul orașului, „Pub-ul lui Joyce”, unde e o masă specială, înconjurată cu
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
micile și marile sărbători din scurta istorie a SUA? Coroana britanică a făcut locuri memoriale din toate casele în care s-a oprit, fie și pentru puțin timp, marele Will, umilul actor Shakespeare, irlandezii au la Dublin, pe lângă muzee și case memoriale, un pub din centrul orașului, „Pub-ul lui Joyce”, unde e o masă specială, înconjurată cu un cordon roșu, lângă care sunt, pe perete, desene ale scriitorului, pe masă, sub sticlă, alte desene semnate de mâna magicului autor al
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
semnate de mâna magicului autor al lui „Ulysses”. Dar rușii, slăviți ori huliți, care-și cinstesc deopotrivă și istoria bună și istoria rea, și pe ultimul Romanov, și pe Ulianov, și pe Stalin, dar gruzinii care păstrează la Gorâi o casă și o statuie, „Maica Rusia”, mama lui Stalin, călăul Gruziei și al tuturor popoarelor prigonite de marele imperiu? Prin toată lumea aș putea umbla cu sentimentul că luminează același soare, aceeași credință în istoria care a născut și a ținut în
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
îmi povestea întâmplarea simbolică a unei călătorii în Apuseni, când, întrebându-l pe un copil de țăran: „Tu știi cine e președintele României?”, acela i-a răspuns firesc: „Avram Iancu, domnule!”.Avram Iancu, domnilor, eroul care a murit pe prispa casei unui țăran din Apuseni, a fost îngropat la Țebea, aproape de gorunul unchiului său, Horea, care a lăsat un steag de luptă pe care organele statului nostru democrat, tehnocrat și intelectual până-n prăsele, n-au avut bani să-l cumpere. Nici
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]