53,927 matches
-
aliata Moscovei, Brejnev și colegii lui aveau să-i lase În pace. Dar În 1968, Uniunii Sovietice Îi păsa mai puțin de securitatea militară și mai mult de faptul că partidul Își pierdea monopolul. Încă de pe 21 martie, la o Întâlnire a Biroului Politic sovietic, șeful Partidului Comunist din RSS Ucraineană, Petro șelest, se plângea că exemplul cehoslovac e molipsitor: zvonurile de la Praga afectau negativ starea tineretului ucrainean, raporta el. Liderii polonez și est-german le-au făcut reproșuri similare colegilor sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Biroului Politic sovietic, șeful Partidului Comunist din RSS Ucraineană, Petro șelest, se plângea că exemplul cehoslovac e molipsitor: zvonurile de la Praga afectau negativ starea tineretului ucrainean, raporta el. Liderii polonez și est-german le-au făcut reproșuri similare colegilor sovietici la Întâlnirea din Dresda În aceeași lună (confruntându-se cu tulburări la el acasă, Gomu³ka era foarte enervat de criticile formulate public În Praga la adresa antisemitismului polonez). Fără știrea Pragăi, șeful KGB Iuri Andropov afirma deja că ar putea fi nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Praga citeau și auzeau oameni și opinii interzise de mult acasă. Praga devenea o fereastră către Occident. În iulie 1968, Moscova a ajuns la concluzia că evenimentele din Praga scăpaseră de sub controlul partidului - și poate că așa era. Într-o Întâlnire a șefilor de partid din URSS, Polonia, RDG, Bulgaria și Ungaria (dar nu și Cehoslovacia), desfășurată la Moscova pe 14 iulie, s-a hotărât ca o scrisoare amicală să fie trimisă Partidului Comunist Cehoslovac, avertizând asupra riscului unei contrarevoluții și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai că liderul sovietic nu a fost convins; el a plecat și mai sceptic În privința viitorului lui Dubček. Pactul de la Varșovia a anunțat manevre iminente lângă frontiera cehă. Când Pactul de la Varșovia s-a reunit la Bratislava pe 3 august (Întâlnire la care Ceaușescu a refuzat să participe), Brejnev a propus doctrina care Îi va purta pe viitor numele: „Fiecare partid comunist e liber să aplice principiile marxism-leninismului și socialismului În țara sa, dar nu trebuie să se abată de la aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi și câte un soldat s-a postat În spatele fiecărui membru al Biroului Politic, Mlynáø relata cum, „În acel moment, concepția despre socialism ți se estompează. Dar În același timp ești conștient că ea are legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din străinătate) ca o alternativă la guvernare 6. Noua abordare a Partidului Comunist Italian și eforturile mai puțin convingătoare ale comuniștilor francezi de a imita succesul, dacă nu ideile lor au devenit cunoscute sub numele eurocomunism: termen lansat la o Întâlnire din noiembrie 1975 a comuniștilor francezi, italieni și spanioli și acreditat de Santiago Carrillo, secretarul general al comuniștilor spanioli, Într-un eseu intitulat Eurocomunismul și statul (1977). Partidul Comunist Spaniol abia intrase pe scena politică după decenii de clandestinitate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fapt, aliniată - cu cea a NATO și a statelor CEE. Instituțiile Războiului Rece, ca să nu mai vorbim de pozițiile anticomuniste similare, facilitaseră o comunicare și o colaborare crescânde Între democrațiile pluraliste și dictaturile militare sau clericale. După atâția ani de Întâlniri, negocieri, planuri sau simple schimburi economice cu omologii lor nealeși, nord-americanii și vest-europenii nu mai erau de mult scandalizați de realitățile locale din Madrid, Atena sau Lisabona. Astfel, pentru cei mai mulți observatori - inclusiv pentru opoziția locală -, regimurile ingrate din sudul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apelor minerale a zăcut 11 ani În camerele Consiliului. Trebuia găsită o soluție. De mult exista un consens că „proiectul” european necesită o infuzie de fermitate și energie - Conferința de la Haga din 1969 a fost prima dintr-o serie de Întâlniri nesistematice cu scopul de a „relansa Europa” -, iar Între 1975 și 1981, prietenia dintre președintele francez Valéry Giscard d’Estaing și cancelarul german Helmut Schmidt a favorizat acest obiectiv. Progresul prin integrare economică negativă - Înlăturarea tarifelor și restricțiilor comerciale, subvenționarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au lovit de refuzul partidului de a ceda vreun dram de autoritate sau autonomie reală. Între timp, economia continua să se surpe din interior. Productivitatea industrială s-a prăbușit În decursul anului 1981, deoarece muncitorii polonezi recent sindicalizați organizau Întâlniri, greve și proteste pentru a-și susține revendicările. Văzută din Varșovia, și mai ales de la Moscova, țara plutea În derivă, iar regimul se clătina. Era și un exemplu negativ pentru vecini. Cu toată precauția liderilor săi, Solidaritatea era condamnată să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre obligațiile militare. La o lună după preluarea puterii, el a sistat desfășurarea de rachete sovietice și a oferit negocieri necondiționate asupra forțelor nucleare, pornind de la propunerea ca ambele superputeri să-și Înjumătățească arsenalele strategice. În mai 1986, după o Întâlnire surprinzător de fructuoasă „la nivel Înalt” cu Reagan la Geneva (prima dintr-o serie fără precedent de cinci asemenea Întrevederi), Gorbaciov a acceptat ca „sistemele cu poziție avansată” ale Statelor Unite să fie excluse din convorbirile asupra armelor strategice În schimbul Începerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rece, un eșec pentru Moscova. Dar pentru Gorbaciov, a cărui prioritate era politica internă, crearea unui climat internațional mai stabil reprezenta o victorie În sine. Aceasta i-a permis să câștige timp și susținere pentru reformele de acasă. Succesiunea de Întâlniri și acorduri echivala cu recunoașterea de către sovietici a faptului că o confruntare militară externă ar fi fost nu numai costisitoare, ci și inadecvată: așa cum explicase Gorbaciov În octombrie 1986, În cursul unei vizite În Franța, „ideologia” nu era o bază
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Varșovia se pregăteau public să se dezică de participarea la invazia din 1968. Discreditați și descalificați chiar de cei În solda cărora se aflaseră, ultimii membri ai grupului Husák, printre care și prim-ministrul Adamec, au demisionat. După o Întâlnire la „masa rotundă” de două zile (cea mai scurtă dintre mesele rotunde ale anului 1989), liderii Forumului Cetățenesc au căzut de acord să intre la guvernare. Prim-ministrul - slovacul Marián Čalfa - era tot membru de partid, dar majoritatea miniștrilor, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Afacerilor Externe), reflectând la sfârșitul iminent al Războiului Rece: a fost „un sistem (...) În care am trăit destul de fericiți timp de 40 de ani.” Prim-ministrul britanic nu și-a ascuns temerile. În memoriile ei, Margaret Thatcher evocă o Întâlnire convocată În grabă cu președintele francez François Mitterrand: „Am scos din geantă o hartă cu diferitele configurații ale Germaniei În trecut, nu tocmai liniștitoare pentru viitor... șMitterrandț a spus că, În momentele de mare pericol din trecut, Franța stabilise Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost Însă nevoiți să apară În presa audiovizuală pentru a-și justifica acțiunile - iar publicul a avut ocazia să observe Îndeaproape fizionomia socialismului oficial decăzut. Boris Elțîn nu putea rata ocazia. Prestigiul lui crescuse și mai mult după o Întâlnire personală cu George Bush, În timpul vizitei președintelui american În URSS, cu numai trei săptămâni Înainte. Pe 19 august, el a denunțat public lovitura de la Kremlin, declarând-o ilegală, și și-a asumat poziția de șef al rezistenței, dirijând operațiunile din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru o republică slovacă practic suverană, un moratoriu pe privatizare, restaurarea subvențiilor din perioada comunistă și o mulțime de alte măsuri - toate curate blasfemii În ochii lui Klaus, care ținea morțiș la marșul forțat spre o piață liberă. De fapt, Întâlnirile lor din iunie și iulie 1992 nu erau negocieri: Klaus pretindea că e surprins și supărat de cererile interlocutorului, Însă ele nu erau un secret pentru nimeni, după nenumăratele discursuri ținute de Mečiar pe această temă. De fapt, Klaus Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei majorități -, conferința a degenerat Într-o târguială acerbă, extrem de jenantă. Francezii țineau morțiș să Își mențină paritatea cu germanii (În ciuda unei disparități a populației de 20 de milioane), În timp ce țări ca Spania și Polonia (cea din urmă prezentă la Întâlnire cu statut de observator) au Încercat să Își maximizeze viitoarea pondere În Consiliu vânzându-și sprijinul În funcție de cele mai bune oferte. Gâlceava rușinoasă de la Nisa, unde șefi de stat influenți precum Tony Blair, Jacques Chirac și Gerhard Schroeder au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu au renunțat la atribuția vitală a oricărui stat modern. Uniunea Europeană nu are armată. Este În parte un accident istoric. La Începutul anilor ’50, mulți considerau că În viitor vest-europenii pot și trebuie să-și organizeze treburile militare: la o Întâlnire a Adunării Consultative a Consiliului Europei din august 1950, francezul Paul Reynaud a propus chiar un Minister European de Război. Dar proiectul eșuat al unei Forțe de Apărare Europene (vezi capitolul VIII) și includerea Germaniei de Vest În NATO au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aibă monopolul În interiorul lor. O petiție semnată În iulie 1992 de 250 de personalități (printre care Régis Debray, Alain Finkielkraut, Jean Dutourd, Max Gallo și Philippe Sollers) solicita ca guvernul să legifereze utilizarea exclusivă a limbii franceze În conferințele și Întâlnirile organizate pe teritoriul francez, filmele realizate cu fonduri franceze etc. Altfel, avertizau ei, „«anglogloții» ne vor face pe toți să vorbim engleza sau, mai bine zis, americana”. Guvernele franceze, indiferent de culoarea politică, s-au conformat cu plăcere, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
genocid ale forțelor sârbe. Dar nici măcar chestiunea iugoslavă, oricât de imperioasă, nu a izbutit să readucă intelectualii În centrul vieții publice. La Paris, Bernard-Henri Lévy era invitat la Palatul Elysée pentru consultări cu președintele, așa cum și Tony Blair organiza periodic Întâlniri selecte cu jurnaliștii britanici preferați și cu alți curteni literari. Dar aceste exerciții atent regizate de consolidare a imaginii publice nu aveau impact asupra politicii: nici Franța, nici Marea Britanie și nici vreo altă țară aliată nu și-au modificat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În a doua parte a anilor ’60: dinspre o stângă militantă spre dezamăgire, respingere și, finalmente, o necruțătoare analiză a dezastruoasei moșteniri a utopiei comuniste. Tony Judt le e bine cunoscut intelectualilor români atât din prezența directă (a avut câteva Întâlniri memorabile cu publicul din Timișoara, apoi la Colegiul Noua Europă al lui Andrei Pleșu și, ulterior, la Chișinău), cât și din publicarea În România a cărților sale. Povara responsabilității și Europa iluziilor (aceasta din urmă rezultatul convorbirilor cu membrii grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
687-688; căderea comunismului 573-574; colaboraționiști 637; colectivizarea agriculturii 165; eliberarea 573-574; Frontul Patriei 53; influența sovietică 134; minoritatea turcă 574; Tratatul de Pace 133-134; venitul lunar 675 Burke, Edmund 634 Bush, George H.W. 558, 567, 579, 586, 602, 615; Întâlnirea cu Elțîn 599 Bush, George W. 715; atitudinea față de Europa În politica lui Î 716-718; reacția la atacul terorist din 11 septembrie 716 Butlin, Billy 318 Byrnes, James 110, 112-113 C Cabral, Amílcar 470 CAER (Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Eisenhower, Dwight D. 40, 107, 110, 149, 226, 228, 234, 252, 261, 269, 273-274; noua strategie 231-232; reacția la revoluția maghiară 296 Eliade, Mircea 193 Eliot, T.S. 195 Elțîn, Boris 299, 553, 592, 597-602, 626, 628; alegerea ca președinte 598; Întâlnirea cu Bush 599; lovitura de stat 598; președinte 601; puterea 601 Éluard, Paul 201 Elveția; evrei 740-741; Legea Federală pentru Asigurarea Vârsticilor și Urmașilor 82; simpatizanți ai nazismului 90; trafic cu aur jefuit de la evrei 741 embargo arab al petrolului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Enver 134, 535 Hrușciov, Nikita 229-231, 287, 357, 389, 585, 593; atacul asupra lui Stalin 287-288; controlarea destalinizării 287-288; criza cubaneză 236-237; cuvântarea secretă 288, 298; detestarea României 396; „dezbaterea din bucătărie” 532; eliberarea prizonierilor din Gulag 287; imprevizibilitatea 391; Întâlnirea cu Tito 296; lovitura de stat de la Kremlin (octombrie 1964) 391; manipularea revoluției din Ungaria 291-295; ofensiva Berlinului 233-236; reformele din timpul lui 390; strategia pentru Uniunea Sovietică 287 Hume, David 644 Hurd, Douglas 585 Husák, Gustáv 409, 452, 519-520
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marian 183 stagflație 420 Stalin, Iosif 22, 94, 104, 109, 117-118, 124, 129; acțiuni care au condus la Războiul Rece 129-150; admiratori 204; antisemit 175-180; atacul lui Hrușciov 287; blocada Berlinului 144; cultul personalității 169; deportări 35-36; divizarea Europei 50; Întâlnirea de la Szklarska Porêba 141-142; lupta pentru putere 286-287; membru al Celor Trei 105-106; Mișcarea pentru pace 209, 253; moartea 286; planuri/decizii postbelice 119-123; procese-spectacol - vezi procese-spectacol; propunerea pentru unificarea Germaniei 227; reacția la violurile comise de soldații ruși 33
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitului Războiului Rece 651; eforturile după primul război mondial 150-151; euro 485-486, 662-663; extinderea 657-659, 667; Forța de Reacție Rapidă 717; forțe armate 670, 717; harta (1957-2003) 652; harta (2004) 661; interese de securitate 669; interesele În anii ’90 656-657; Întâlnirea de la Nisa 664; militară 670; negocieri bilaterale de aderare 658; neputința În războiul iugoslav 620, 623, 669; politică externă 669-670; politici comerciale 669-670; prețul admiterii În Î 731-732; prețul admiterii țărilor din centrul și estul Europei În Î 655-656; privatizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]