KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2130 2131 2132 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

practic de un singur gardian: moș Dumitrache. Se primeau pachete... Am avut voie în fiecare lună la un pachet de 3 kilograme... La început a fost de 5 kilograme, da’ l-au redus la 3 kilograme... La cei mai mulți venea de-acasă pachet, dar au fost și copii care n-aveau de la cine să primească. De exemplu, Coman, ăsta care-a fost copil de trupă... Cine să-i fi trimis lui pachet? Și mai erau și alții de care familia nu știau

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-a fost copil de trupă... Cine să-i fi trimis lui pachet? Și mai erau și alții de care familia nu știau încă unde erau. Dar niciunul dintre maramureșeni nu și-o consumat mâncarea aia ce-o primit-o de-acasă de unul singur sau izolat! Toți împreună: s-au făcut porțioare, așa, mici, cât o cutie de chibrituri, poate-o bucățică de slănină sau o juma’ de lingură de untură dintr-un recipient... era pus pe tavă, și când se

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în reeducare, fie că vor face detenție mai scurtă - că erau bine pecetluiți, pentru că erau cu condamnări între 8 și 10 ani, în timp ce noi, ardelenii, în general am fost cam sub 5 ani - fie vor lua funcții după ce se duc acasă. Atât de naivi au fost... De unde-a plecat totul? Că, practic, reeducarea a plecat de la alții, nu de la acești Stoian și Levinschi și care-o mai fost la Târgșor, ci de la Suceava, de la Bogdanovici. Cum se purtau, practic, Stoian și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am rămas desculț că mi s-a desprins talpa la gheată. Am legat-o cu o sârmă și așa am umblat... Și trebuia să mă duc la lucru. E, și-atuncea, prin Gherman, am primit o carte poștală să scriu acasă, să-mi trimită încălțări... Da’ a zis: Vezi, nu scrie numai 5 rânduri, nu faci din ea... Și atâta am scris numai: Sunt în viață, sunt la muncă, am nevoie de încălțăminte. Atunci au aflat părinții mei unde sunt... că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
studenții ieșeau primii sau ultimii. Și l-au ținut câteva zile acolo... n-aș putea să spun cât, însă a doua zi sau a treia zi era încă acolo. Și militarul care-a făcut asta a plecat vreo cinșpe zile acasă... Gherman cum a reacționat după moartea lui Simionescu? Nu o luat în seamă, n-o zis nimica. Parcă nu s-ar fi petrecut nimic... Dar ceilalți colegi din baracă? Au existat discuții? Colegii mei spuneau: Măi, oare cum s-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
s-a întors înapoi. Adică el, practic, o putut să evadeze, dac-ar fi vrut, da’ nu s-a-ntâmplat asta. Cum să se întâmple, când știai că ești deja cu pedeapsă făcută? Da’ totuși nu ți-o dat drumu’ acasă, că ai mai stat 2-3 luni de zile, altul 4 luni de zile... Aproape fiecare o stat ceva în plus, n-o fost la termen. Dintre toate lipsurile pe care le-ați îndurat în închisori, ce era cel mai greu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
răutate că îs distrus sau că mă distruge sau treburi de genul acesta... De exemplu, lotul maramureșenilor a avut și a doua condamnare, și aia a fost cu mult mai greu de suportat, pentru că cei mai mulți erau căsătoriți deja, o lăsat acasă soții, o lăsat copii... Deja altfel simțeai închisoarea, nu mai era aceea care am trăit-o glumind. O fost colosal! O’ fost condamnați dintre colegii mei, dintre prietenii mei, la 20 de ani, 15 ani... Păi, pă ce? Pentru ce

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
spre cimitir, în cealaltă direcție, da’ io pă șosea am plecat... Și unde v-ați ascuns? Atunci am dispărut și am stat ascuns în comună, pe la rude, plecam dintr-un loc în altul... De la serbare n-am mai mers p-acasă niciodată, până ce n-am venit din închisoare. O singură dată mi-o venit dor, da’ asta mai târziu... Am stat unde aveam noi vite, în pădure, dar mai mult și în casă, dar aveam câini buni, și nu se apropia

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
viață am avut trei vise care s-au împlinit exact, fără tălmăciri, cum se spune. În ’52, toamna, eram în partea cealaltă a comunei, în pădure și atunci am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să vad casa... Am coborât în comună, și numa’ m-am uitat... lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor... parcă presimțeam că o să fiu arestat și am stat în colțul casei și m-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
partea cealaltă a comunei, în pădure și atunci am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să vad casa... Am coborât în comună, și numa’ m-am uitat... lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor... parcă presimțeam că o să fiu arestat și am stat în colțul casei și m-am uitat un timp... pe urmă am traversat și am trecut în cealaltă parte a comunei. Deci am visat atunci

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
lui îi era frică că-l bate... da’ nu l-o bătut nici pe el, numa’ pe mine m-o bătut. Mai țineți minte cum îl chema pe acel comandant? Nu. L-am căutat pe urmă, după ce-am venit acasă, și aș fi vrut să beau o cafea cu el, da’ nici Rusu n-o știut... Da’ țin minte c-avea un semn, o cicatrice... Era sergent-major sau plutioner, nu știu ce grad avea. L-am bănuit pe unu’, da’cred că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cancer la plămâni și l-au interna la spital, la Oradea, cu pază. Și mi-a spus că nu scapă, moare oricum, și acolo o și murit, la spital... Ș-apăi el îmi mai șoptea când putea că avocatul o trimis acasă să vină tata cu pachet... Noi încă nu eram condamnați... Și m-o adus la consultație, și cred că o jumătate de oră sau o oră m-a ținut la geam ca să-l văd pe tata... El făcea tratament la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o dus până la Piatra Olt (Piatra Frecăței - n.n.)... Și o mers un delegat, un sergent sau ce-o fost, cu șoferu’. Și acolo am stat până s-o făcut formele de eliberare... Și unde v-ați dus, v-ați întors acasă? Da. Am venit cu un coleg. Am luat bilet până acasă, m-am dat jos în Luncă, și peste pădure am trecut direct în comună, că doar cunoșteam terenul. M-am întors prin aceeași pădure prin care am stat înainte

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un delegat, un sergent sau ce-o fost, cu șoferu’. Și acolo am stat până s-o făcut formele de eliberare... Și unde v-ați dus, v-ați întors acasă? Da. Am venit cu un coleg. Am luat bilet până acasă, m-am dat jos în Luncă, și peste pădure am trecut direct în comună, că doar cunoșteam terenul. M-am întors prin aceeași pădure prin care am stat înainte, că altfel trebuia să vin prin Sighet și era mai departe

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a mers în continuare... Pentru mine, cea mai mare tragedie a fost în ziua de 30 decembrie, când a abdicat regele Mihai. Eu pentru monarhie am o simpatie aparte... Când s-a întâmplat că a abdicat regele, tata nu era acasă, era la birou că trebuia să fie încheierea anului, și când a spus asta, eu m-am îmbrăcat și-am fugit la birou la tata, da’ am plâns până acolo... Ticu! Ticu! Da’ ce e, mă? Zic: O abdicat regele

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a treia persoană, un oarecare Miholcea, care, la fel, l-a citit, dar nu știu dacă l-a tradus sau nu, dar iar i-o dat-o înapoi lu’ Faliboga manifestu. Și marți seară mă pomenesc cu tata, că vine acasă și zice: Vreau să stau cu tine de vorbă. Mama nu era acasă. Și îmi spune: Mă, uite, o fost iar Faliboga la mine și m-o rugat ca să încerc pe mâine să fac traducerea asta. După ce se culcă maică

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
nu știu dacă l-a tradus sau nu, dar iar i-o dat-o înapoi lu’ Faliboga manifestu. Și marți seară mă pomenesc cu tata, că vine acasă și zice: Vreau să stau cu tine de vorbă. Mama nu era acasă. Și îmi spune: Mă, uite, o fost iar Faliboga la mine și m-o rugat ca să încerc pe mâine să fac traducerea asta. După ce se culcă maică-ta, tradu și pe urmă mi-l dai, bine? Zic: Bine. După ce s-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
manifestul! Mă uit în celălalt, nici acolo! Unde-o fi? Cum eram în dreptul poștei, intru și dau telefon: Ticu, ai luat tu manifestul? Zice: Nu, nu l-am luat. Unde-o fi? N-am mai avut răbdare, m-am întors acasă. Cum ajung acasă, mama mă întreabă: Ce cauți puiule? Zic: Am avut ceva hârtii și nu știu, nu le găsesc. Zice: Ascultă, de unde ai tu hârtiile alea? Eu n-am mințit-o pe mama în viața mea, n-am avut

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în celălalt, nici acolo! Unde-o fi? Cum eram în dreptul poștei, intru și dau telefon: Ticu, ai luat tu manifestul? Zice: Nu, nu l-am luat. Unde-o fi? N-am mai avut răbdare, m-am întors acasă. Cum ajung acasă, mama mă întreabă: Ce cauți puiule? Zic: Am avut ceva hârtii și nu știu, nu le găsesc. Zice: Ascultă, de unde ai tu hârtiile alea? Eu n-am mințit-o pe mama în viața mea, n-am avut niciodată secrete față de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mi înapoi originalul cel puțin, ca să-l dau ’napoi la Faliboga să se spele pe cap cu el. Dom’le, părinții mei nu s-au certat și nu i-am văzut certându-se în viața lor. Când a venit tata acasă s-au certat foarte tare și mama a zis: Acum să pleci, să-l duci înapoi lu’ Faliboga. Și tata i l-a dus înapoi lu’ Faliboga... și cu asta parcă lucrurile s-au mai aranjat. A trecut, mă rog

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
oraș mașina de scris, Doamne iartă-mă? M-am dus la întâlnire, da’ doamna n-a venit. Aveam un loc de întâlnire la o cosmeticiană și aia mi-a spus: Nu știu ce-i cu ea, n-a venit. Și-am plecat acasă cu gândul să mă duc seara la facultate. Noi, studenții, trebuia să facem de pază la facultate să nu cumva să o atace dușmanu’ de clasă... Eram o grupă de vreo 30 de studenți, băieți numai, care făceam paza facultății

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care făceam paza facultății... Am mers la facultate și-a trecut toată noaptea fără niciun eveniment. Era un rond care se făcea din când în când prin jurul și în perimetrul facultății și cu-asta basta. Dom’le, dimineața când ajung acasă, mama spune: Mă puiule, fii atent că ceva nu e în regulă. Zic: De ce? Uite-acolo, vis-à-vis, peste drum, sub poarta aceea stau trei inși și tot aici se uită, la poartă și la geamul nostru. Oare ce vor? Zic

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o spus: Ascultă, mă copile, dacă tu ai făcut ceva, ăia așa operat cum ești, te iau și te duc. Dacă n-ai făcut nimic, te urmăresc câteva zile și te lasă în pace. Asta este părerea mea. Du-te acasă și așteaptă, că n-ai ce să faci. I-am mulțumit și-am plecat. Normal, mi-a dat un răspuns logic. M-am dus acasă. Și a trecut ziua de vineri, însă a apărut al patrulea personaj care avea și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
te urmăresc câteva zile și te lasă în pace. Asta este părerea mea. Du-te acasă și așteaptă, că n-ai ce să faci. I-am mulțumit și-am plecat. Normal, mi-a dat un răspuns logic. M-am dus acasă. Și a trecut ziua de vineri, însă a apărut al patrulea personaj care avea și bicicletă și tot acolo stătea. Sâmbăta, dumineca, la fel... N-am mai avut răbdare și la un moment dat zic: Mamă, eu nu-s amator

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
pe ăștia care erau ofițeri de Securitate, mai ales dacă erau în relații... Și-l văd pe ăsta și m-am bucurat: Uite, dom’le, un om pe care-l știu. Și zice: No, domnu’ Maier, să știi că pleci acasă... Tovarășii așa au hotărât. Te rog să vezi ce vorbești! Aici nu te-ai întâlnit cu nimeni, n-ai văzut pe nimeni, că în caz contrar, dacă divulgi... nu știu ce vei suferi. Era o hârtie bătută la mașină, și zice: Asta

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]