64,222 matches
-
noastre. În anul următor (1889), o dispută pe tema rolului vital al pancreasului pentru digestia și absorbția lipidelor, purtată între Joseph von Mering (1845-1908) și Oskar Minkowski (1859-1931), conduce nu la lămurirea disputei dintre ei, ci la confirmarea experimentală a teoriei lui Lancereaux. Înlăturarea completă a pancreasului induce diabetul experimental, care se dovedește a fi identic cu diabetul pancreatic al lui Lancereaux. Câinii pancreatectomizați prezentau simptomele clinice (poliurie și polidipsie) și biochimice (glucozurie, hiperglicemie) ale diabetului zaharat. În acest fel, acești
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
lenea? Sau, poate, greșelile se perpetuează în spiritul unor simpatii sau antipatii apriorice? Să nu aibă Franța suficienți susținători ai uneia dintre cele mai importante descoperiri diabetologice? M-am întrebat adeseori de ce, după publicarea lucrărilor convingătoare ale lui Lancereaux despre teoria originii pancreatice a diabetului, a existat o inexplicabilă reținere în acceptarea explicației oferite de el. Câteva motive pot fi luate în calcul. (a) Nimeni înainte de el nu susținuse ferm această localizare. După cum am menționat mai înainte, elvețianul Johann Konrad Brunner
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
De ce Bouchardat nu a revenit asupra acestui subiect în 1877, când Lancereaux a comunicat și apoi publicat lucrarea sa, este mai greu de înțeles. De ce alți autori, care au suspectat pancreasul ca organ implicat în diabet, nu au reacționat la teoria „originii pancreatice” a diabetului lansată de Lancereaux, iar este greu de explicat. (b) Îndărătnica reținere a anatomohistologilor și a experimentaliștilor în acceptarea unui punct de vedere al unui clinician într-o problemă ce le aparținea de drept, ar putea fi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
acestuia (1878). Am mai spus că ilustrul fiziolog francez, printr-o interpretare greșită a unuia dintre experimentele sale din anii 1850, exclusese pancreasul ca organ implicat în apariția diabetului. Autoritatea lui trebuie să fi jucat un rol important în respingerea teoriei lui Lancereaux privind originea pancreatică a diabetului. Totuși, acceptarea de către Claude Bernard a efectuării unor experimente care vizau, de fapt, infirmarea teoriei lui privind ne-implicarea pancreasului în apariția diabetului și, în consecință, confirmarea teoriei lui Lancereaux, face parte din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
pancreasul ca organ implicat în apariția diabetului. Autoritatea lui trebuie să fi jucat un rol important în respingerea teoriei lui Lancereaux privind originea pancreatică a diabetului. Totuși, acceptarea de către Claude Bernard a efectuării unor experimente care vizau, de fapt, infirmarea teoriei lui privind ne-implicarea pancreasului în apariția diabetului și, în consecință, confirmarea teoriei lui Lancereaux, face parte din statura morală înaltă a unui mare om de știință. Încheiem capitolul dedicat lui Lancereaux menționând că într-o lucrare a lui Alexandru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
un rol important în respingerea teoriei lui Lancereaux privind originea pancreatică a diabetului. Totuși, acceptarea de către Claude Bernard a efectuării unor experimente care vizau, de fapt, infirmarea teoriei lui privind ne-implicarea pancreasului în apariția diabetului și, în consecință, confirmarea teoriei lui Lancereaux, face parte din statura morală înaltă a unui mare om de știință. Încheiem capitolul dedicat lui Lancereaux menționând că într-o lucrare a lui Alexandru N. Vitzu (1853-1902), acesta menționează dificultatea impunerii de către Lancereaux a originii pancreatice a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
lui Claude Bernard), anatomistul german Rudolf Heidenhain (1834-1897) observă efectul stimulării unor nervi asupra secreției glandelor salivare. Abia în 1904, englezii William Maddack Bayliss (1860-1924) și Ernest Henry Starling (1866-1927), cu ocazia descoperirii în 1902 a secreției duodenale („secretină”), avansează teoria „reglării chimice” a proceselor secretorii. În fine, în 1905 Starling folosește pentru prima dată termenul de „hormon”, noțiune fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a endocrinologiei. Într-adevăr, monografia lui Constantin I. Parhon și M. Goldstein, intitulată „Les sécretions internes” și publicată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
hormon pancreatic (termenul de hormon fusese deja introdus în 1902 de Ernest Henry Starling, 1866-1927) era foarte posibilă, deși natura acestui hormon și sediul exact al secreției lui erau total necunoscute. Paulescu a citat frecvent contribuțiile lui Hédon în fundamentarea teoriei pancreatice a diabetului zaharat, considerându-le confirmatoare pentru descoperirea făcută de Lancereaux. În 1899, Paulescu era puternic convins despre existența în pancreas a unei secreții interne, așa cum rezulta din Memoriul lucrărilor sale, publicat în acest an la Paris, în care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
dintre T1DM și T2DM. Astfel, Jörn Nerup (după numeroase studii publicate în anii ’60 privind tulburările imune din diabetul zaharat de tip 1) descrie relația dintre grupele majore de histocompatibilitate (HLA) și această formă de boală, contribuind major la fundamentarea teoriei imunogenetice a bolii. În același an, italianul Gian Franco Bottazzo și Deborah Doniach (Marea Britanie) pun în evidență anticorpii antiinsulari (ICA - Islet Cell Antibodies). „Insulita” (inflamație a insulelor de tip neinfecțios) fusese descrisă în 1953 de P. M. Le Compte (Arch. Pathol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și acum, ci în continuitatea vieții, în generațiile care vin. Schimbările macrosociale, de-a lungul istoriei, au schimbat oare potențialul de violență al omului? Susanne Karstedt și Manuel Eisner (2009) își pun problema dacă este cu putință și utilă o teorie generală a violenței umane. Violența pare omniprezentă și de o varietate atât de largă, încât fiecare manifestare pare unică și greu de plasat în categoriile unui sistem de clasificare. Cu toate acestea, într-o omucidere, într-un război, jaf pe
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
categoriile unui sistem de clasificare. Cu toate acestea, într-o omucidere, într-un război, jaf pe stradă, răscoală, recunoaștem trăsătura comună: violența. Autorii subliniază existența unor reguli generale de manifestare, în anumite condiții, ceea ce face cu putință, susțin autorii, o teorie a violenței. Ei menționează faptul că în timpul și după un război, violența interpersonală în societate scade. Această regulă de manifestare a violenței are o aplicație generală. Altă regulă generală este suprapunerea violenței statale cu aceea interpersonală. Această suprapunere este legată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tuturor tipurilor de violență, iar în rândurile populațiilor sărace din țările bogate se înregistrează mai multe victime ale violenței. Aceste regularități în manifestare violenței îi determină pe autori să susțină posibilitatea depistării unor mecanisme comune și deci a structurării unei teorii generale asupra violenței. Căutând diferitele forme ale violenței, din perspectiva psihologică, suntem obligați să investigăm manifestările violenței în relația, în interacțiunea, cu celălalt. întreaga dezvoltare a ființei umane, din momentul conceperii și până în cel al morții este condiționată de relația
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și de a ataca. Din aceeași familie de cuvinte fac parte re-gressere, cu semnificația de a se retrage și pro-gressere, a merge înainte, a avansa. Agresivitatea generează comportamente violente larg răspândite la animale, definind chiar categoria prădătorilor. La om, o teorie recentă și controversată, dezvoltată de Wrangham și Peterson (1996), susține că agresivitatea reprezintă apanajul atavic ereditar al bărbaților, moștenit de la rudeniile noastre primate. Această teorie afirmă condiția biologică violentă a omului, deși nu susține imposibilitatea prevenirii conduitelor violente ale ființei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Agresivitatea generează comportamente violente larg răspândite la animale, definind chiar categoria prădătorilor. La om, o teorie recentă și controversată, dezvoltată de Wrangham și Peterson (1996), susține că agresivitatea reprezintă apanajul atavic ereditar al bărbaților, moștenit de la rudeniile noastre primate. Această teorie afirmă condiția biologică violentă a omului, deși nu susține imposibilitatea prevenirii conduitelor violente ale ființei umane, care este în același timp și socială. Teoria, larg discutată, are un contraargument puternic în cercetări care arată că și cooperarea reprezintă un mecanism
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
1996), susține că agresivitatea reprezintă apanajul atavic ereditar al bărbaților, moștenit de la rudeniile noastre primate. Această teorie afirmă condiția biologică violentă a omului, deși nu susține imposibilitatea prevenirii conduitelor violente ale ființei umane, care este în același timp și socială. Teoria, larg discutată, are un contraargument puternic în cercetări care arată că și cooperarea reprezintă un mecanism înnăscut al omului și că acesta din urmă poate genera și susține conduite de negociere în situații conflictuale, evitându-se manifestările violente. Violența și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
omului și că acesta din urmă poate genera și susține conduite de negociere în situații conflictuale, evitându-se manifestările violente. Violența și gingășia interpersonală caracterizează în aceeași măsură omul de azi ca și pe cel din lumea veche (Walker, 2001). Teoria „masculului agresiv”își găsește un argument în statisticile privind reprezentarea genurilor în populația din închisori. Astfel, în 2004, în închisorile din întreaga lume, femeile reprezentau doar un procent de 7,1%, iar în 2006, din totalul persoanelor arestate 76,2
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
diferită. El susține că violența, fiind periculoasă, trebuie să existe o puternică motivație determinată de recompensă intrinsecă și extrinsecă ce-l așteaptă pe atacator. Violența e doar instrumentul pentru a ajunge la recompensă. Eisner (2009) își bazează paradigma explicativă pe teoria evoluționismului care evidențiază faptul că violența reprezintă o strategie de adaptare cu succes. Și acest autor își aplică teoria explicativă la cele mai variate tipuri de violență, de la violența domestică, la bătăi între diferite bande, lupte sângeroase sau la genocid
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ce-l așteaptă pe atacator. Violența e doar instrumentul pentru a ajunge la recompensă. Eisner (2009) își bazează paradigma explicativă pe teoria evoluționismului care evidențiază faptul că violența reprezintă o strategie de adaptare cu succes. Și acest autor își aplică teoria explicativă la cele mai variate tipuri de violență, de la violența domestică, la bătăi între diferite bande, lupte sângeroase sau la genocid. Este important însă și contextul sociocultural al producerii violenței, iar din context face parte mereu un „gardian”care nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
bătăi între diferite bande, lupte sângeroase sau la genocid. Este important însă și contextul sociocultural al producerii violenței, iar din context face parte mereu un „gardian”care nu este suficient de abil sau de motivat pentru a stopa manifestarea violentă. Teoria subculturii violente, lansată de Wolfgang și Ferracutti (1967), și-a găsit numeroși adepți în rândurile sociologilor. Teoria susține că apariția comportamentelor violente se petrece ca urmare a aderării la anumite valori și atitudini ce devin „un sistem normativ ce se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
violenței, iar din context face parte mereu un „gardian”care nu este suficient de abil sau de motivat pentru a stopa manifestarea violentă. Teoria subculturii violente, lansată de Wolfgang și Ferracutti (1967), și-a găsit numeroși adepți în rândurile sociologilor. Teoria susține că apariția comportamentelor violente se petrece ca urmare a aderării la anumite valori și atitudini ce devin „un sistem normativ ce se va reflecta în trăsăturile psihologice ale participanților subculturali”(p. 158). A fi membru sau participant la o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ca agresive și amenințătoare și deci provoacă o abordare defensivă agresivă. Anumiți stimuli sunt percepuți preferențial și interpretați în registrul amenințării stârnind lupta fizică. Aceasta din urmă dă măsura curajului, a îndrăznelii a capacității de autoapărare în cultura dată. Autorii teoriei subculturii leagă aceste manifestări de statutul socioeconomic scăzut al bărbaților ce devin astfel atrași și participanți la subculturi. Ei se înarmează cu cuțite sau alte instrumente de apărare și atac, ca și când acestea ar fi niște însemne sau simboluri ale subculturii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau alte instrumente de apărare și atac, ca și când acestea ar fi niște însemne sau simboluri ale subculturii și, în același timp, un semnal al disponibilității de a lua parte la violență, a așteptării violenței și a promptitudinii în a reacționa. Teoria subculturii violente își găsește acoperire în statisticile care indică incidența crescută a violenței în rândul bărbaților cu statut socioeconomic scăzut. Autorii teoriei subculturii consideră că sexul, vârsta, rasa, statutul socioeconomic, atitudinea favorabilă violenței și purtarea de arme sunt semnale predictive
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
semnal al disponibilității de a lua parte la violență, a așteptării violenței și a promptitudinii în a reacționa. Teoria subculturii violente își găsește acoperire în statisticile care indică incidența crescută a violenței în rândul bărbaților cu statut socioeconomic scăzut. Autorii teoriei subculturii consideră că sexul, vârsta, rasa, statutul socioeconomic, atitudinea favorabilă violenței și purtarea de arme sunt semnale predictive ale violenței. Teoria și-a găsit confirmări parțiale în cercetări ulterioară, dar și critici și ajustări consecutive cercetării unor elemente componente ale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
își găsește acoperire în statisticile care indică incidența crescută a violenței în rândul bărbaților cu statut socioeconomic scăzut. Autorii teoriei subculturii consideră că sexul, vârsta, rasa, statutul socioeconomic, atitudinea favorabilă violenței și purtarea de arme sunt semnale predictive ale violenței. Teoria și-a găsit confirmări parțiale în cercetări ulterioară, dar și critici și ajustări consecutive cercetării unor elemente componente ale teoriei. Astfel diferențele privind rasa nu s-au confirmat (Flynn, 1990). Teoria nu poate fi aplicată predictiv și nu pot fi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
subculturii consideră că sexul, vârsta, rasa, statutul socioeconomic, atitudinea favorabilă violenței și purtarea de arme sunt semnale predictive ale violenței. Teoria și-a găsit confirmări parțiale în cercetări ulterioară, dar și critici și ajustări consecutive cercetării unor elemente componente ale teoriei. Astfel diferențele privind rasa nu s-au confirmat (Flynn, 1990). Teoria nu poate fi aplicată predictiv și nu pot fi identificate în baza ei anumite grupuri care ar alcătui subculturi violente, chiar dacă în cadrul anumitor categorii demografice factorii predictivi identificați pot
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]