KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2131 2132 2133 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

unșpe. Era o zi splendidă: rece, friguroasă, da’ cu un soare strălucitor. Am ieșit afară, m-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, foarte puțină lume umbla pe stradă... și-am luat-o spre casă. Mă gândeam: Ce-oi găsi acasă? Dom’le, parcă tot îmi venea să întârzii momentul întâlnirii cu familia. Tot tergiversam, încetineam pasul... da’ tot am ajuns, că eram la vreo patru sute de metri de Securitate. Am ajuns în fața porții, am intrat și bat la ușă. Vine

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Am rămas trăznit. Dom’ne, eu aveam un pistol... 7,65, Bayerische era scris pe el, din timpul războiului. Tata a avut o armă Geko, de 9 mm. Și în ’45, când o trebuit să le predai toate, eu de-acasă am mers la tata la birou cu arma pe umăr, ca să se ducă s-o predea. El n-a predat-o și de la Alba Iulia a adus-o la Târgu Mureș. Eu când am ascuns pistolu’, am avut o cutie

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
să mănânc, și după ora șapte nu m-o mai scos... Și trei zile am tot desenat și tot aranjat acolo. Când am fost gata, zic: Mai am o rugăminte. Dacă se poate, așa cum sunt, trimiteți-le cumva la mama acasă. Bine, bine... Să vadă ce desenez eu... Vecinul de celulă mi-a spus dup-aia: Domnule, eu am crezut că ai înnebunit. De dimineața până seara, ai stat și fixai un punct și tot te gândeai... Când a avut loc

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
una și zice: Ce mai faceți, dom’ doctor? Zic: Bine, mersi. Da’ de unde mă știi? Zice: Nu vă amintiți că sora lu’ Nuța... A, zic, cum îi? Bine, m-am măritat, totu-i în ordine. Dom’ne, cumpărăm perdeaua, venim acasă... Asta nu are ce face și se vede că le-a spus la prietene: ăsta-i doctoru’ care m-o ajutat și mi-a întrerupt sarcina. Cineva care nu era competent să audă o auzit, au luat-o pe asta

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
poet și compozitor... A fost un om deosebit. El a trecut și prin Pitești... L-a distrus mult Piteștiul... Mai țineți minte cum s-a desfășurat prima arestare? Da, sigur. A fost pe 21 august 1948. M-au arestat de-acasă, din Șieu, Maramureș, din casa părintească. Au apărut 3 jandarmi, au făcut o percheziție sumară în casă, au găsit câteva almanahuri cu Regele Mihai, și-au spus că asta-i o crimă, cum de păstrăm almanahuri cu Regele Mihai, că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
articol. L-am citit de 10 ori, că eram în schimb de noapte. Era într-un ziar adus de civili. Au zis: Na, bă, citiți și voi ce se-ntâmplă. Noi ne culcam și cu civilii... Și când am ajuns acasă, târziu, în libertate, mi-a’ adus aminte... Măi, vreau să văd ziarul acela la o bibliotecă. Nu era acel articol care l-am învățat aproape pe de rost și din care le explicam la deținuți: Bă, uite, ce-a spus

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în 1954, pedepsele administrative au fost abrogate, că a fost anulată legea care ne dădea aceste pedepse... Dar, noi fiind în cercetări, nu am fost eliberați. Și după această abrogare aproape tot lagărul Peninsula s-a eliberat și a plecat acasă. Erau aproape vreo 1000 de oameni cu pedepse administrative... Cu dumneavoastră ce s-a întâmplat? Eu voi fi dus de la închisoarea Constanța la închisoarea Jilava, unde voi sta vreo 2 luni, până în martie, când mă duce la Securitate la Oradea

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și semnătura mea aicea însemnează că oricând îmi puteți găsiți orice să mă condamnați din nou... Că acolo scria că în caz că voi călca această obligație să mă poată aresta din nou... Cred că o găsesc eu undeva, c-o am acasă, că mi-am luat-o de la CNSAS. Ei, și până la urmă o semnez și mă eliberez... Și zice: maiorul ăla: Mâine o să fiu acolo, la mașină când pleci... Și într-adevăr, acel maior, Samoilă îl cheamă, a murit între timp

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
maior, Samoilă îl cheamă, a murit între timp, a venit acolo și mi-a urat drum bun, și cu mașina m-a dus din Baia Mare până la Sighetu Marmației, și de-acolo altă mașină a doua zi trebuia să mă ducă acasă. Asta când se petrecea? Pe 13 august 1955 am ajuns acasă. Am stat 3 ani și 3 luni liber, mi-am terminat liceul, am dat examene la facultate, la Filologie, am reușit, în anul următor, ’56, în ’57 mă dă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și mi-a urat drum bun, și cu mașina m-a dus din Baia Mare până la Sighetu Marmației, și de-acolo altă mașină a doua zi trebuia să mă ducă acasă. Asta când se petrecea? Pe 13 august 1955 am ajuns acasă. Am stat 3 ani și 3 luni liber, mi-am terminat liceul, am dat examene la facultate, la Filologie, am reușit, în anul următor, ’56, în ’57 mă dă afară; toamna iar dau examen, iar reușesc, și ’nainte de-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
prefect, pentru ce am fost condamnat 22 de ani, că scrie în procesul verbal... Uite pentru ce mi-a dat... Procesul verbal al lui Filip Teodorescu are 200 de pagini, al meu două rânduri... Nu-l am aicea, îl am acasă, că l-am luat de la CNSAS. Și alți trei colegi de-ai mei, prieteni, nu recunosc nici ei nimic. Am fost bătut și-am semnat, da’ nu recunosc nimic. N-am nicio vină, nici față de mine, nici față de țara mea

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Salcia... Apoi Stoienești, înapoi la Salcia, și în 1 august, de ziua mea de naștere în 1964, cu decretul... am fost eliberat. Pe parcursul anilor de detenție, ați avut ocazia să trimiteți carte poștală sau să țineți legătura cu cei de-acasă? Am avut... În a doua pușcărie am avut posibilitatea să scriu scrisoare și să primesc pachet, când ei ne pregăteau pentru eliberare. Deci în 1964, cam în iunie a apărut decretul, care spunea așa: „Vor fi eliberați toți deținuții politici

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
eliberare. Deci în 1964, cam în iunie a apărut decretul, care spunea așa: „Vor fi eliberați toți deținuții politici până la 23 august în acest an.” Și-atunci ne-a dat la toți scrisoare, și am primit și-un pachet de-acasă... încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din închisoare? Existau îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, în viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
an.” Și-atunci ne-a dat la toți scrisoare, și am primit și-un pachet de-acasă... încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din închisoare? Existau îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, în viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit, dar i-am lăsat foarte rău... Deci la a două arestare, când a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă... el, un

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un pachet de-acasă... încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din închisoare? Existau îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, în viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit, dar i-am lăsat foarte rău... Deci la a două arestare, când a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă... el, un țăran care n-a plâns niciodată și nu era impresionabil, un om foarte

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
arestare, când a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă... el, un țăran care n-a plâns niciodată și nu era impresionabil, un om foarte sever, a plâns... Mi-o spus mama că în ziua aia când o venit acasă o plâns și o zis: Gata, n-o să-l mai vedem. Familia a fost șicanată, a avut de suferit cât timp ați fost închis? A fost. Frații mei au fost șicanați... Au fost șicanați și urmăriți până-n ultima clipă... Și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
din prima clipă: Da, am semnat, că așa mi-o cerut. Nu știam că se poate refuza. Daaa, dac-ai recunoscut, ești vindecat în clipa aceea. Așa am zis întotdeauna... După eliberare cum vi s-a schimbat viața? Am venit acasă după 6 ani, și-a fost foarte greu... Știți de ce? Pentru că nu știam nicio meserie, nu știam ce să fac... Și mă trezesc aproape la 35 de ani... și nu știu să fac nimic, dom’le. Și-atunci m-am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Ionică, Fetke, Mira Vasile... și alții. Era mare aglomerație... Penitenciaru’ ăla a fost plin. Oameni peste oameni. Și prin noiembrie 1950 a fost procesul... Au fost arestați 17 oameni și 12 au fost condamnați. La cinci a fost dat drumul acasă. Eu am primit trei ani temniță grea, și am stat trei ani și două luni. Cea mai mare pedeapsă a primit... Vă inchipuiți cine a primit cea mai mare pedeapsă? Nu Drohobeczky, ci Leiz György. Mai întâi 20 de ani

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o să-i găsiți cu bine? Nu pot să vă spun prin ce momente am trecut... Când am venit de la Ciceu, de-aicea, pe la Reghin, s-o suit în compartiment un căpitan de miliție, și mi-am zis: „Nu mai ajung acasă, că ăsta o venit după mine iară...” (râde - n.n.). ăla era în treaba lui, n-avea nimic cu mine... Și-am coborât în gară, am stat până la trenul care mergea încolo și-am mers acasă, la Iernut. Și noaptea pe la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am zis: „Nu mai ajung acasă, că ăsta o venit după mine iară...” (râde - n.n.). ăla era în treaba lui, n-avea nimic cu mine... Și-am coborât în gară, am stat până la trenul care mergea încolo și-am mers acasă, la Iernut. Și noaptea pe la 2 am ajuns. Nici nu știam unde stau, că între timp tata fusese dat afară din serviciu... Și-am văzut lumină la o fereastră și erau chiar ai mei acolo și-am mers acasă... Tata

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mers acasă, la Iernut. Și noaptea pe la 2 am ajuns. Nici nu știam unde stau, că între timp tata fusese dat afară din serviciu... Și-am văzut lumină la o fereastră și erau chiar ai mei acolo și-am mers acasă... Tata era să moară de inimă când m-a văzut. M-a întrebat: Cine ești? Am spus cine sunt... Cum ați încercat să vă refaceți viața? Păi, asta era ianuarie, când am venit. În martie sau aprilie, m-am dus

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
apoi nenorocirea mea și mai ales a soțului meu, că el nu știa de venirea lor. Abia când o venit a doua oara fratele meu o știut. Și bineînțeles că el o stat cu el în pod, că la noi acasă se pregătea pomana, și erau fel de fel de femei străine, și n-a vrut să fie cumva observat. Soțul meu s-a ocupat de el atât noaptea cât și în ziua cât a stat... Ce-au discutat... și de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la Pir... Însă la Pir, cineva de la Primărie care era prieten cu băiatul familiei unde stăteau ei, le-o spus: Vezi, măi, ai grijă, că-i Securitatea-n sat, și la noapte vor merge la voi. Băiatu o fujit imediat acasă și le-o spus fratelui meu și lui Rada. ăștia repede, numa’ cât și-o luat în picioare ceva, o armă, și-o’ fugit. Securitatea o și venit nu peste mult, și aflând c-o’ fujit i-o urmărit. Acuma

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am ajuns a-nceput Weiss să mă-ntrebe: Pe cine-ai văzut? Ți-ai văzut fratele? N-am văzut pe nime’! Prima dată am negat. Mi-a’ spus: Atunci o venit, atunci te-ai întâlnit, atunci a fost la tine acasă... Mi-am dat seama că știau totul și nu mai avea rost... Apoi în Satu Mare era numai raion, că noi țineam de Baia Mare, că era regiunea Baia Mare. Și nu ne-au ținut la Satu Mare numa’ o săptămână, până ne-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... nu știu cum au putut să o condamne. De fapt au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită cu-n român din ’36. Ea era secretară la ambasada americană, mare catolică, deși englejii de fapt îs anglicani, dar printre ei sunt și mulți catolici care nu și-au părăsit

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]