53,552 matches
-
cuvinte au apărut într-o publicație proprie „Zikhronot Vaad Halashon” (Procesele verbale ale Comitetului limbii). Comitetul a dezbătut asupra pronunțării limbii și a principiilor de stabilire a termenilor ebraici ce urmau să înlocuiască pe cei străini. Prima lista de cuvinte publicată a cuprins nume de plante, articole de îmbrăcăminte, alimente, piese de mobilă, si geografie. Primul război mondial care a afectat Palestina ca parte a Imperiului Otoman beligerant a dus la întreruperea activității Comitetului, aceasta fiind reluată odată cu cucerirea Palestinei de către
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
a fost publicată. Cealaltă, intitulată « Cea de-a doua pată», a fost publicată în 1904 de Arthur Conan Doyle. Watson afirmă că această aventură implică familii de primă mână din Regatul Unit al Marii Britanii, precum și poliția pariziană, ceea ce corespunde povestirii publicată ulterior. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 22-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Povestirea "Tratatul naval" a fost adaptată în 1968 pentru un episod (episodul
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
în care o altă persoană îi produce detectivului o reacție emoțională. Atunci când Lestrade îl asigură că cei de la Scotland Yard sunt mândri de Holmes și nu geloși pe succesul lui, calmul său proverbial este atins. Deși el apare în lucrările publicate mai târziu, aceasta este una dintre ultimele apariții ale lui Lestrade în cadrul canonului. După aceasta, el mai este menționat de Holmes sau Watson în "Cum a dispărut lady Frances Carfax" și în "Aventura celor trei Garrideb", ca un membru al
Cei șase Napoleoni () [Corola-website/Science/323865_a_325194]
-
autorizată de deținătorii legali ai drepturilor literare Piper, titlul provizoriu fiind "Fuzzy Nation". Proiectul a fost achiziționat de Tor Books, urmând a fi lansat în cursul anului 2011. Scalzi nu a scris multe povestiri, dar "After the Coup" (prima povestire publicată inițial pe Tor.com) a fost finalista premiului Locus pentru "Cea mai bună povestire" din 2009. Tor a lansat ediția tipărită în 2009. Pe 6 iulie 2012, Tor a anunțat ca al cincilea roman al seriei "Războiul bătrânilor", "The Human
John Scalzi () [Corola-website/Science/323182_a_324511]
-
și național, conferințe care au ca scop educarea persoanelor implicate în punerea în aplicare a convențiilor, inclusiv a judecătorilor, a personalului din autoritatea centrală și membri ai profesiei juridice. Un buletin informativ judiciar internațional privind protecția copilului este de asemenea publicat. Biroul Permanent este vizitat cu regularitate de grupuri de persoane interesate, cum ar fi parlamentari și studenți. Un număr tot mai mare de stagiari, precum și funcționarii publici detașați de către guvernele lor, petrec timpul de lucru în cadrul Secretariatului. Membrii Biroului Permanent
Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat () [Corola-website/Science/323210_a_324539]
-
genialul profesor Krausse, care l-a impresionat mult. Dickson l-a întâlnit din nou Krausse, zece ani mai târziu, și anume: în 1929, când era deja stabilit ca detectiv la adresa 221B Baker Street. Acest lucru susține ipoteza că acele cazuri publicate ale lui Dickson au avut loc de la mijlocul anilor '20 până la jumătatea anilor '30 sau mai târziu, când el avea vârsta de 30-40 ani, în concordanță cu descrierea fizică și cu abilitățile sale. Numerele 81, 93 și 163 au fost
Harry Dickson () [Corola-website/Science/323276_a_324605]
-
reveni la tribunal ... După hotărârea CNCD, Ministerul Educației și Cercetării a răspuns că "datorită caracterului special al deciziilor care trebuie luate", se va trimite hotărârea Comisiei de educație a Parlamentului român pentru dezbatere. După decizia CNCD a fost pe deplin publicată, Ministerul a emis un comunicat declarând că nu va pune în aplicare decizia CNCD. Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a emis un comunicat de presă pe 23 noiembrie 2006 a criticat decizia CNCD că un atac la "libertatea de religie". Comunicatul
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
altă parte, Watson se referă acolo la "Monsieur Dubuque de la poliția din Paris și Fritz von Waldbaum, bine-cunoscutul specialist din Danzig, și-au irosit ambii energiile cu ceea ce s-au dovedit a fi probleme neînsemnate", care nu apar în versiunea publicată a povestirii. În "My Dear Holmes", o biografie a lui Holmes scrisă de Gavin Brend, Brend afirmă că menționarea lor sugerează că ar putea fi o a doua aventură cu o "a doua pată". O referință în aceeași povestire clarifică
Cea de-a doua pată () [Corola-website/Science/324044_a_325373]
-
se conformau. Din discuțiile cu celelalte paciente, Bly s-a convins că unele din ele erau perfect sănătoase. Ea scria despre efectele experienței sale: După zece zile, Bly a fost externată din ospiciu, la cererea ziarului "The World". Relatarea ei, publicată ulterior sub forma unei cărți intitulată "Zece zile în casa de nebuni", au produs senzație și au făcut-o celebră. În timp ce medicii puși în lumina reflectoarelor se străduiau să explice cum de au putut fi păcăliți atâția profesioniști, un juriu
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
avertismente legate de traiul alături de fată. ABia când pleacă înapoi spre casă, tânărul înțelege că fata se hrănea cu viața celor care se îndrăgosteau de ea, furându-le timpul. El se trezește într-un viitor în care a fost deja publicată cartea scrisă de el despre aventura respectivă. Un tânăr este chinuit de remușcări pentru comportamentul avut în copilărie față de un prieten cu handicap. Pentru a-și liniști conștiința încărcată, el acceptă să-și lege soarta de a unei pisici urâte
Moara de apă () [Corola-website/Science/324180_a_325509]
-
25 de ani Tuttle a scris o serie de romane SF și fantasy, printre care se numără "Lost Futures" (1992), nominalizat la premiul Arthur C. Clarke și premiul James Tiptree, Jr.. Ea a scris și ficțiune pentru tineret, printre titlurile publicate numărându-se "Catwitch" (ilustrat de Una Woodruff) (1983), "Panther in Argyll" (1996) și "Love-on-Line" (1998). "Virgo: Snake Inside", a fost o carte scrisă sub pseudonimul Maria Palmer pentru seria de 12 cărți pentru tineret intitulată "Horrorscopes" (1995), Tuttle colaborând și
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
titlu original "The Gods Themselves") este un roman science fiction scris de Isaac Asimov. A câștigat premiul Nebula pentru cel mai bun roman în 1972, și premiul Hugo la aceeași secțiune în 1973. Cartea este împărțită în trei secțiuni principale, publicate inițial în Galaxy Magazine sub forma a trei povestiri conecutive. Primul capitol al primei părți a cărții începe cu Capitolul 6, deoarece începutul acestui capitol reprezintă un fel de introducere a adevăratului Capitol 1, ale cărui prime rânduri sunt: Totul
Zeii înșiși () [Corola-website/Science/324227_a_325556]
-
(cu sensul "Dacă te voi uita, Pământule") este o povestire științifico-fantastică scrisa de Arthur C. Clarke și publicată pentru prima oară în 1951 în revista "Future". Povestirea a fost ulterior publicată ca parte a colecției de povestiri "Expedition to Earth" din 1953. Titlul este preluat din Psalmul 137:5 - "Daca te voi uita, Ierusalime" - în care autorul textului biblic se plânge pentru îndepărtarea sa din Israel de către Dumnezeu. Temele din povestire
If I Forget Thee, Oh Earth () [Corola-website/Science/324261_a_325590]
-
al cotidianului belgian "Le Vingtieme Siecle". Ultima apariție în acest ziar a fost pe data de 9 mai 1940. Pe data de 10 mai 1940, trupele germane au intrat în Belgia. Începând cu 26 octombrie 1930, seria este, de asemenea publicată în "Cœurs vaillants". Din data de 17 octombrie 1940, Aventurile lui Tintin sunt reluate în "Le Soir Jeunesse", supliment al ziarului "Le Soir". În ziarul acesta Hergé debuteaza cu "Le Crabe aux pinces d’or". Începând cu 23 septembrie 1941
Aventurile lui Tintin () [Corola-website/Science/324307_a_325636]
-
Povestirile prezintă colonizarea planetei Marte de către oamenii care fug de pe planeta Pământ plină cu probleme și în cele din urmă devastată de un război atomic și conflictul dintre marțienii autohtoni și noii coloniști. Cartea conține povești scrise de Bradbury și publicate inițial la sfârșitul anilor 1940 în reviste de science-fiction. Bradbury a afirmat că structura cărții a fost influențată de romanele "Winesburg, Ohio" a lui Sherwood Anderson și "The Grapes of Wrath" a lui John Steinbeck. El a numit-o un
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
aparent neagă realitatea acestor vise, soțul ei devine gelos sesizând sentimentele romantice nutrite de ea pentru unul dintre astronauți. Luându-și pușca pentru a merge la o pretinsă vânătoare, îi ucide pe astronauții Nathaniel York și "Bert" în momentul sosirii. Publicată inițial sub titlul "The Spring Night" în iarna anului 1948 în "The Arkham Sampler". Această schiță povestește despre marțienii de pe întreaga planetă Marte care, asemenea Yllei, încep să culeagă în subconștient crâmpeie din gândurile oamenilor aflați la bordul navei celei
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
ei îl precede pe celălalt în timp. Aceasta este singura povestire lungă a cronicilor care nu a apărut anterior într-o altă publicație. Povestirea descie continuarea colonizării, primului val de pionieri urmându-i americanii din demisolurile și subsolurile New York-ului. Publicată inițial în numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales", povestirea descrie construirea unui oraș marțian de către coloniști, în dorința de a imita cât mai bine un oraș american. A fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Câțiva băieți se aventurează printre
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
William Morrow/Harper Collins. Apărută doar în "Cronicile marțiene", povestirea relatează despre ultimele valuri de imigranți și despre denumirea diferitelor locuri de pe Marte cu nume ale astronauților din primele patru expediții (Spender Hill, Driscoll Forest). Titlul original al acestei povestiri publicate în numărul din aprilie 1950 al revistei 'Thrilling Wonder Stories" este "Carnival of Madness". Stendahl este un iubitor de carte care s-a retras pe Marte după ce guvernul său i-a confiscat și distrus vasta sa colecție. Pe Marte, el
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Universitatea din Pavia. Papa i-a solicitat să efectueze un studiu privind consolidarea cupolei Bazilicii Sfântul Petru din Roma. A efectuat observații, constatări și calcule împreună cu matematicienii Thoma le Sueur și François Jacquier, care au fost consemnate într-o lucrarea publicată la Roma. În 1750, împreună cu astronomul Christophe Maire, a întocmit harta trigonometrică a posesiunii bazilicii Sf. Petru. În 1761 a însoțit pe ambasadorul Veneției la Constantinopol, de unde a plecat în Polonia cu ambasadorul Angliei, cu care ocazie Boscovich a trecut
Rudjer Josip Boscovich () [Corola-website/Science/326538_a_327867]
-
Giovanni Aurispa este cunoscut și ca poet. A publicat scrisori, epigrame și o elegie. Giovanni Aurispa a realizat traducerea în latină a comentariului lui Hierocles la versurile lui Pitagora (1474), precum și traducerea lucrării "Philisci Consolatoria ad Ciceronem" de Dio Cassius (publicată abia în 1510). Gesner afirmă că a făcut și o traducere a lucrărilor lui Arhimede.
Giovanni Aurispa () [Corola-website/Science/326561_a_327890]
-
('Misterele lui Asimov), publicată în 1968, este o colecție de 14 povestiri scrise de Isaac Asimov, toate fiind mistere științifico-fantastice (deși Asimov admite în prefață că unele sunt doar la limită). Povestirile sunt toate publicate inițial în reviste în perioada 1954 - 1967. Patru povestiri ale colecției prezintă personajul Wendell Urth, care este un lider extra-terrologist (un expert în lumi extraterestre și a vieții originare de pe ele). Urth este excentric, având o fobie față de toate formele
Asimov's Mysteries () [Corola-website/Science/326746_a_328075]
-
și a evita cel mai mic risc ca un agent dublu să fie fiind accidental demascat. Conan Doyle, totuși, a lucrat fără cunoașterea intimă a activității de spionaj, pe care scriitorii de mai târziu o vor avea fie din memoriile publicate sau din vasta experiență personală de spionaj a unor scriitori precum Ian Fleming și John le Carré. Povestirile de spionaj erau abia la început. Într-o poveste cu detectivi, cititorul se așteaptă ca personajul negativ să fie în final arestat
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
modificări semnificative, cărora Heinlein li s-a opus cu îndârjire, fără un succes prea mare. În 1990, la doi ani după moartea lui Heinlein, văduva lui, Virginia Heinlein, a aprobat publicarea unei versiuni extinse care conținea materialul exclus din versiunea publicată inițial. Tăieturile au fost făcute pentru că românul era prea lung și controversat pentru piața anului 1951. De exemplul în versiunea completă, cartea începe cu Șam trezindu-se alături de o blondă pe care o agățase în seara precedentă - episod eliminat complet
Mânuitorii de zombi () [Corola-website/Science/325522_a_326851]
-
Conspirația iudeo-masonică este o teorie conspirativă care implică o presupusă coaliție secretă a câtorva evrei cu masonii. Aceste teorii au fost populare în rândul extremismului de dreapta, mai ales cel din Franța, acuzațiile care au fost aduse fiind încă publicate. îmbină două teorii mai vechi: afirmațiile conspirative împotriva masonilor și cele anti-semite. Acestea au fost puternic influențate de publicarea "Protocoalele înțelepților Sionului" un document inventat care a apărut în Rusia țaristă și care pretindea că demască o conspirație evreiască împotriva
Teoria conspirației iudeo-masonice () [Corola-website/Science/325590_a_326919]
-
Romînia muncitoare", anul III (1908), seria II, nr. 47, p. 2; nr. 48, p. 2), „Hop-Frog (Broasca țopăitoare)” (în "Gazeta Transilvaniei", anul LXXII (1909), nr. 277, pp. 1-2; nr. 278, pp. 1-2), „Cei opt Orangutani” (tradusă de Axelrad Luca și publicată, alături de „Moartea Roșie” și „Corbul”, într-o broșură de 32 de pagini tipărită în 1909 de Tip. M. Kalber din București, în Biblioteca Lumen, nr. 24) și „Cei opt orangutani” (în "Gazeta Transilvaniei", anul LXXVIII (1915), nr. 263, p. 1
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]