KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2132 2133 2134 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

-ntre timp apăruse hidrazida, și nu știu cum îi mai zicea la medicament, și o’ salvat-o. Aia care murise era singură la părinți, și astalaltă așa plângea... că în brațele ei murise la spital. Și zicea: Mă-ngrozesc când o să ajung acasă, că ce-o să le zic părinților? Cum să le spun cum o murit? N-o să am toată viața liniște c-am văzut-o cum o murit. Erau niște fete așa frumoase... Și de-aia îmi spusese șefa de cameră să

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că au zis ceva de comunism... Deci alea erau pedepse mai mici, și au fost amnistiate. Și studentele acele’, fetele alea din București, cu care tare bine m-am înțeles, au avut trei ani de zile pedeapsa, și o’ plecat acasă. Am rămas din trei sute o sută cinzeci acolo... Noi eram cu pedepse mai mari... Și atunci am făcut o grevă, că-ntre timp noi n-aveam dreptul la pachete de-acasă. Știți? Atuncea s-o schimbat conducerea, doamna aceea locotenent

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
avut trei ani de zile pedeapsa, și o’ plecat acasă. Am rămas din trei sute o sută cinzeci acolo... Noi eram cu pedepse mai mari... Și atunci am făcut o grevă, că-ntre timp noi n-aveam dreptul la pachete de-acasă. Știți? Atuncea s-o schimbat conducerea, doamna aceea locotenent major o fost înlocuită c-un maior care-o venit cu niște idei de represiune asupra noastră. Și ce credeți, ne-o înlocuit rația de pâine cu mămăligă. Deci nu mai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care o ținut două săptămâni... pentru o bucată de mămăligă. Și cum s-a rezolvat până la urmă problema? O venit întâi procurorul din Ploiești că țineam de ei. O-nceput: Noi suntem mămăligari, românii, de ce? Nu mai putem, pachete de-acasă n-avem, mâncăm numai mămăligă, lucrăm zece ore la zi, nu mai avem putere, ne-am îmbolnăvit, suntem bolnave, nu primim nici un tratament medical. Și atunci procurorul n-o putut să ia măsuri, da’ o anunțat Bucureștiul... Și până acolo

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
nu numa’ c-avem voie să ne ducem la ora zece dacă avem ceva de mâncare, dar o să ni se dea o pauză de-un sfert de oră, ca să putem mânca liniștite. Ne-o dat și cărți poștale, am scris acasă imediat după îmbrăcăminte și alimente, și bolnavele o’ fost toate internate la tratament... Și cu maiorul ce s-a-ntâmplat, l-au schimbat? Ha, ha! O primit treizeci de zile de carceră. Și ofițerul de servici o fost mutat din

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
acolo am colindat... Nu vă spun că acolo îs temperaturi foarte scăzute, și de-aia eram totdeauna îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână, și toată lumea stătea cu alea peste cap, și se gândea că-i ajunul Crăciunului, se gândea acasă la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică, și la un moment n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea, și am spus cum se spune aici, la noi: Slobod

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
camere... Eram libere acolo... Povesteam una cu alta, ne duceam cu lucru de la una la alta, aveam voie să lucrăm și-n comun două-trei dacă voiam, numa’ să ne facem norma... Și cine-și făcea norma primea dreptul să scrie acasă scrisoare și să primească un pachet de cinci kilograme. Atunci o-nceput și pentru mine viața mai bună, pentru că slăbisem între timp de la 90-95 de kilograme cât am avut când m-a’ arestat, de ajunsesem numa’ la șaizeci și ceva

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o’ fost pedepse, acolo unde lucram la atelierele acelea aveam WC-uri, spălătoare, toată dimineața ne puteam spăla pe corp și, na, o fost o viață mai bună... Și mâncare ardelenească, mai bună, mai consistentă. Am primit și pachete de-acasă... Acolo-am stat aproape un an jumate. Tare fain o fost. Bine, însă acolo știți ce-o fost baiul? Erau tare multe muște, și ne-am îmbolnăvit de dezinterie. Vi s-a administrat un tratament? Deci toate ne-am îmbolnăvit

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Acolo m-am îmbolnăvit de lombosciatică un timp, pe-ormă am fost scutită de muncă și am stat la cameră. După aceea m-am refăcut puțin și așa s-o terminat închisoarea. Povestiți-mi vă rog momentul eliberării... Am ajuns acasă... nu vă spun ce surpriză am avut. Cei de-acasă s-o-nțeles, două surori de-a mele cu-n cumnat și cu fratele meu medic, care ajunsese la Oradea între timp. Și toți m-o-așteptat la poarta închisorii... dar nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am fost scutită de muncă și am stat la cameră. După aceea m-am refăcut puțin și așa s-o terminat închisoarea. Povestiți-mi vă rog momentul eliberării... Am ajuns acasă... nu vă spun ce surpriză am avut. Cei de-acasă s-o-nțeles, două surori de-a mele cu-n cumnat și cu fratele meu medic, care ajunsese la Oradea între timp. Și toți m-o-așteptat la poarta închisorii... dar nu chiar în față, da’ acolo era un parc , și-acolo

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
nu-i vorba de domiciliu obligatoriu... Că multe săracele au avut domiciliu obligatoriu. Și-atuncea frate-miu s-o și dus în gară la sora aceea a mea și-o anunțat-o și ne-am adunat cu toții la fratele meu acasă. Și-acolo mama trimisese săraca o gâscă mare, prăjituri, aranjase totul și surorile mele gătiseră de dimineață, și m-așteptau cu-o masă-mbelșugată. O’ știut de la fratele meu medicu’ ce foamete se duce-n închisorile comuniste. Și-apoi am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
m-așteptau cu-o masă-mbelșugată. O’ știut de la fratele meu medicu’ ce foamete se duce-n închisorile comuniste. Și-apoi am dormit acolo la ei și-a doua zi am plecat spre Satu Mare cu trenul, și-am anunțat și-acasă prin telefon de la Satu Mare că venim toți, că să știe că vin, că nu mă duc în domiciliu obligatoriu. Apăi am ajuns la părinți... Săracii... Tata așa mi s-o părut că încă se ținea bine, da’ mama tare îmbătrânise

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cu ele m-o’ ajutat în continuare și sora și fratele meu. Și așa au trecut anii... Ați mai fost urmărită de Securitate? Bineînțeles, așa cum mi-o promis, am fost urmărită tot timpul... Tot veneau și-acolo la fratele meu acasă, cereau condica cu persoanele care eram în casa respectivă, și-apoi mie îmi cereau întotdeauna buletinul, se uitau, și îmi spunea: Mai aveți atâta până trebuie să vi-l schimbați. Și ce mai faceți? Cum o duceți? N-ați mai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Și uitați, așa a trecut vremea... Pe urmă tot o venit aici la mine un tip la ora opt seara. Dar eu niciodată nu deschid când se-ntunecă dacă nu cunosc. Și într-o duminică seară, când m-am întors acasă, că am fost plecată, locatarul de jos m-o întâmpinat cu un bilețel, și zice: Domnu’ căpitan, nu știu cum l-o chemat, o fost pe-aici și-o zis că tot v-o căutat și niciodată nu v-o găsit acasă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
acasă, că am fost plecată, locatarul de jos m-o întâmpinat cu un bilețel, și zice: Domnu’ căpitan, nu știu cum l-o chemat, o fost pe-aici și-o zis că tot v-o căutat și niciodată nu v-o găsit acasă. Să mergeți la camera numărul 2, mâine la ora zece. M-am dus... Da’m-am gândit: Ce-are Miliția cu mine? Că n-am furat, n-am făcut nici un rău. Mă duc, arăt biletul acolo, că era o ușă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mă întâlnesc cu ei pe scări vorbesc, îi salut, îi respect, dar n-am vrut să nu se facă minciuni, c-am știut că-s urmărită. Și așa vă spun că m-o urmărit, și la locul de muncă, și acasă, pân-o venit Revoluția... După ’89 s-a schimbat viața dumneavoastră? Când am auzit c-o fost prins Ceaușescu și că s-o schimbat regimul, am căzut în genunchi, vă spun sincer, și m-am rugat lui Dumnezeu și i-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
împuște și pe urmă, sau să mă rupă în bătaie... Ai de mine, măi, ăștia îs puși... de aici nu scapi, numa’ mort. Mi-o spus, scurt pe doi. Și m-am gândit: Măi tată mă, ce fac? Mă duc acasă, n-o să fiu capabil să-mi câștig existența. ăștia mă nenorocesc pe viață... Atunci la ce să mai trăiesc? Și am zâs: Dați-mi vă rog hârtie să semnez în alb, și complectați dumneavoastră cum vreți și cum doriți. Și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
el... Și acuma vreo 10 ani m-am dus la rază aici la spital și găsește doctoru’ Poenaru că mi-e stomacu’ deplasat... Vă dați seama? Din ’57! Și am mai făcut rază la stomac nu o dată după ce am venit acasă... Că nici până în ziua de azi nu pot să mănânc orice: nu pot să mănânc fructe, nu pot să mănânc ciorbe, nu pot să mănânc roșii, nu pot să mănânc ardei... Știți numele celor care v-au bătut așa la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mă! Acuma să vă spun de ce-am avut eu noroc cu gardianul. Cum am fost eu cu stomacul, am crezut că pă celularul ăla la Securitate, toți mâncăm aceeași mâncare. Da’ de unde! El îmi aduce o supă ca de acasă... Dacă o mănânci tu pe asta să știi că e bine. Mănâncă încet, nu te grăbi. Încet o mănânci, deocamdată nu facem abuz, îi bine că poți să mănânci supă. Când îi vine’ iară tura, el avea grijă de mine

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
n-am vrut să le întreb. Era așa un gol, da’ gândeai că era special făcut. Mă uitam la ele și mă gândeam: Măi, nu e bine. Eu de scris am avut voie să scriu, da’ ca să-mi scrie de acasă înapoi nu, numa’ pachet să-mi trimită, fără scrisoare. Și mă uitam și mă gândeam cum s-o schimbat lumea în 7 ani și trei luni... Și văd că vine unu’ și stă față în față cu mine. Da’ când

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
l-o fulgerat... Și zice: Fii atent aci, eu ție îți spun un lucru, da’ dacă n-aș avea încredere în tine nu ți-aș spune. Anul viitor pe timpul ăsta cu asta mașină eu te duc la Țăndărei, că pleci acasă. Domn major, să știți că eu o primesc, sau e dulce sau e acră. Dacă n-o fi cum spun io, vin la tine să mă scuipi în gură și să-mi spui că-s mincinos. Hopa! Asta o fost

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
te duci, măi? Trecem Dunărea, nu? Da’ oare rezistăm? După aia vine Dunărea Veche, și unde merem, la ruși? Nu, tu fă ce vrei, du-te, da’ ține cont de-un singur lucru, eu anul viitor pe timpul ăsta mă duc acasă... Și în primăvara aia, în ziua de 8 martie, având problema cu pleurita la plămânul stâng, ne-o căutat doctorul civil la colonie la Țăndărei, la raze. Și mă trece pentru trimitere la Gherla, în spital, la TBC-iști, cu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la colonie la Țăndărei, la raze. Și mă trece pentru trimitere la Gherla, în spital, la TBC-iști, cu boală de plămâni. Pretinul ăsta, ierte-l Dumnezeu, vine la mine. Ce faci mă? Mă duc în Gherla, în spital. Și acasă când te duci? Acuma mă duc. Nu-ți pot spune luna, mai, iunie, iulie, da’ acuma mă duc, primăvara asta, anul ăsta. Hai că o fi vară, n-o fi primăvară. Tu nu ești normal la cap... Zice: Dacă te

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în noptieră, care vreți veniți și vă luați. Haideți și vă serviți, și când o’ trece n-om mai fuma și gata. Da’ de unde! Ne-o trimes din fabrică țigări de ne-o’ ajuns și pe drum când am vinit acasă, cu Cimpoca Iacob. Cum a fost eliberarea, vă mai amintiți? Toată noaptea am jucat table cu Cimpoca. Și îi zic: Mă Iacob, acuma dacă ne culcăm vine masa, ne stricăm somnul, mai bine ne culcăm după ce mâncăm. Zis și făcut

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Iacob, acuma dacă ne culcăm vine masa, ne stricăm somnul, mai bine ne culcăm după ce mâncăm. Zis și făcut. Și el din vârful patului zice către mine: Auzi, măi Pop! Ce-i mă, Iacob? Fă-ți bagajul, că te duci acasă. Măi, zic, tu ai mâncat ceapa ciorii. Auzi, se deschid ușile... fă-ți bagajul, că te duci acasă! Am avut lângă mine pe unu’ Suciu Ioan... nu avea decât un riniche, și ăla era afectat, un plămân, jumate stomacul, și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]