54,815 matches
-
tehnică cu caracter consultativ. Biroul este sprijinit de guvernul Austriei. Oficiul UN-SPIDER din Bonn a fost înființat în octombrie 2007, cu sprijinul Ministerului Federal German al Economiei și Tehnologiei (BMWi - German Federal Ministry of Economics and Technology) și Centrul Aerospatial German (DLR-German Aerospace Center). Sediul UN-SPIDER din Bonn este responsabil pentru managementul informațiilor din programul UN-SPIDER. Scopul este asigurarea că toate informațiile relevante sunt accesibile și comunicate tuturor părților interesate din domeniul managementului dezastrelor, al intervențiilor de urgență și umanitare. Acest
UN-SPIDER () [Corola-website/Science/333939_a_335268]
-
ducelui. După o dispută deosebit de gravă în 1736, Karl Alexander a obținut promisiunea ei în scris că va sta departe de afacerile guvernamentale. Deși povestea Ducelui Karl Alexander și Joseph Süß Oppenheimer a constituit un episod relativ obscur în istoria germană, a devenit subiectul unui număr de lucrări literare și dramatice de-a lungul a mai mult de un secol; cea mai veche dintre acestea fiind nuvelă din 1827 a lui Wilhelm Hauff, intitulată "Jud Süß". Adaptarea literară cea mai de
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
respingă orice propunere de negociere a păcii cu germanii și au continuat lupta. Hitler a emis pe 16 iulie Directiva nr. 16, prin care cerea "Wehrmachtului" și "Luftwaffe" organizarea unui asalt amfibiu de proporții pentru „pacificarea” Regatului Unit. Invazia militară germană a primit numele de cod Operațiunea Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte ca să înceapă invazia terestră, germanii trebuiau să obțină superioritatea sau supremația aeriană. "Luftwaffe" trebuia să distrugă RAF pentru ca să împiedice atacarea flotei de invazie sau asigurarea de protecție
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
după invadarea Poloniei, au urmat nouă luni de inactivitate pe frontul de vest (așa-numitul „Război ciudat”). După încheierea victorioasă a campaniei din Polonia, "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-au concentrat atenția asupra atacarea Europei Occidentale. Ofensiva germană, cunoscută ca "Unternehmen Gelb" - Planul Galben, sau ca Planul Manstein, a fost declanșată în vestul Europei pe 10 mai 1940. Campania centrală reprezentată de luptele din Franța s-a încheiat cu înfrângerea forțelor aliate și distrugerea principalelor forțe terestre franceze
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
iunie 1940. După ce puterile Europei Occidentale continentale au fost neutralizate, OKL și OKW ș-au îndrepta atenția spre Regatul Unit, care devenise baza operațiunilor aliate în Europa. Hitler a sperat ca Londra să negocieze un armistițiu, pentru semnarea căruia dictatorul german era dispus să ofere condiții generoase. Ofertele făcute de Hitler au fost respinse de guvernul de coaliție condus Winston Churchill. Ca urmare, Hitler a ordonat "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" să se pregătească pentru debarcarea forțelor terestre germane în Anglia - Unternehmen Seelöwe
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
pentru semnarea căruia dictatorul german era dispus să ofere condiții generoase. Ofertele făcute de Hitler au fost respinse de guvernul de coaliție condus Winston Churchill. Ca urmare, Hitler a ordonat "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" să se pregătească pentru debarcarea forțelor terestre germane în Anglia - Unternehmen Seelöwe. "Luftwaffe" trebuia să distrugă RAF, iar "Kriegsmarine" a primit ordinul să facă toate pregătirile necesare pentru transportarea forțelor armatei terestre ("Heer") peste Canalul Mânecii. "Luftwaffe" trebuia să își finalizeze prima obiectivele. Odată ce RAF avea să fie distrusă
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
cedeze, iar operațiunea amfibie să nu mai fie necesară. Dacă, în ciuda distrugerii forțelor lor aeriene, britanicii ar fi continuat să refuze să capituleze, "Luftwaffe" trebuia să sprijine debarcarea forțelor terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile din primăvara anului 1940 slăbiseră capacitatea de luptă "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Anglei. Planificatorii germani au fost obligați să aștepte până când forțele aeriene au reușit
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
fie necesară. Dacă, în ciuda distrugerii forțelor lor aeriene, britanicii ar fi continuat să refuze să capituleze, "Luftwaffe" trebuia să sprijine debarcarea forțelor terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile din primăvara anului 1940 slăbiseră capacitatea de luptă "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Anglei. Planificatorii germani au fost obligați să aștepte până când forțele aeriene au reușit să ajungă la niveluri acceptabile de dotare
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Anglei. Planificatorii germani au fost obligați să aștepte până când forțele aeriene au reușit să ajungă la niveluri acceptabile de dotare și pregătire mai înainte de declanșarea atacului împotriva RAF. De aceea, prima fază a ofensivei aeriene germane a avut loc deasupra Canalului Mânecii. În această fază, germanii au atac foarte rar bazele aeriene ale RAF din interiorul teritoriului englez, dar au încercat să atragă escadrilele britanice în luptă prin atacarea convoaielor navale care străbăteau Canalul. Această fază avea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au încercat să atragă escadrilele britanice în luptă prin atacarea convoaielor navale care străbăteau Canalul. Această fază avea să dureze de la 10 iulie până pe 8 august 1940. Atacurile împotriva convoaielor navale nu au avut succesul scontat. În această perioadă, aviația germană a reușit să scufunde vase de doar 25.000 t. Minarea apelor din avioane s-a dovedit mai profitabilă. Minele marine au scufundat vase britanice de 39.000 t. Impactul asupra Comandamentului Aviației de Vânătoare a fost neînsemnat. RAF a
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
unitățile active a doar 124 de piloți. În a doua fază a atacurilor au fost atacate în perioada 8 - 18 august transporturile navale, aeroporturile din zona litorală, stațiile radar la sud de Londra. "Luftwaffe" a crescut neîncetat frecvența atacurilor. Bombardierele germane au efectuat raiduri nocturne împotriva unor obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important în adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost executat pe 12 august. Aeroporturile RAF Hawkinge, Lympne, Manston și stațiile radar de la Pevensey, Rye
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important în adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost executat pe 12 august. Aeroporturile RAF Hawkinge, Lympne, Manston și stațiile radar de la Pevensey, Rye și Dover au fost ținta atacurilor germane. Au fost bombardate de asemenea docurile portului Portsmouth. Rezultatele raidurilor au variat de la caz la caz. Stația radar de la Ventnor a fost puternic avariată. Alte ținte au fost de asemenea avariate, dar nu distruse. Toate acestea din urmă au fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
fost puse în funcțiune a doua zi după atac. Atacurile împotriva portului și a bazelor aeriene RAF nu și-au atins scopul. Toate erau funcționale la sfârșitul zilei și activitatea se desfășura normal a doua zi dimineața. Serviciile de informații germane s-au înșelat în privința aeroportului Lympne, care nu fusese dat încă în funcțiune. Astfel de greșeli ale serviciilor de informații au contribuit în final la eșecul "Adlertag". Germanii nu au reușit să obțină un succes proporțional cu amploarea eforturilor depuse
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
nu au reușit să obțină un succes proporțional cu amploarea eforturilor depuse. Cu toate aceste, crezând că vor reuși distrugerea Fighter Command, germanii s-au pregătit să lanseze a doua zi atacul global împotriva RAF. Până pe 12 august, forțele aeriene germane atinseseră o capacitate de luptă caracterizată ca acceptabilă. "Luftwaffe" a început "Adlertag" cu 71% dintre bombardiere, 85% dintre avioanele de vânătoare Bf 109 și 83% dintre avioanele grele de vânătoare Bf 110 în stare de funcționare. Informațiile eronate au fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Angliei este încă un subiect de dispute, istoricii oficiali ai războiului negând impactul direct asupra luptelor. Indiferent dacă este adevărat sau nu, Ultra și, în particular, Stațiile Y le-a oferit britanicilor o imagine tot mai precisă asupra amplasării forțelor germane. Joseph „Beppo” Schmid a fost ofițerul responsabil cu obținerea informațiilor în cadrul "Luftwaffe". În toată această perioadă, Schmid a făcut o serie de erori. În iulie 1940, Schmid a supraestimat în mod grotesc capacitatea de luptă a "Luftwaffe", subestimând-o în
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
o bătălie aeriană de scurtă durată. Lipsa unor atacuri susținute și concentrate asupra radarelor le-a permis acestora din urmă să sprijine fără probleme desfășurarea unităților RAF la timp și la momentul potrivit. Avertismentele primite din partea stațiilor radar cu privire la forțele germane care se apropiau de Anglia au fost un atu crucial în folosul Fighter Command. "Luftwaffe" nu fusese capabilă să identifice corect tipurile aerodromurilor RAF. Analiștii germani au făcut erori repetate, considerând în mod greșit că unele aeroporturi sunt ale Fighter
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
RAF la timp și la momentul potrivit. Avertismentele primite din partea stațiilor radar cu privire la forțele germane care se apropiau de Anglia au fost un atu crucial în folosul Fighter Command. "Luftwaffe" nu fusese capabilă să identifice corect tipurile aerodromurilor RAF. Analiștii germani au făcut erori repetate, considerând în mod greșit că unele aeroporturi sunt ale Fighter Command, când de fapte ele erau ale Pazei de Coastă sau ale Comandamentului Bombardierelor. În timpul "Adlertag", cele mai multe obiective distruse de "Luftwaffe" nu au dus la nicio
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
raidului. Ca urmare, RAF nu a reușit să împiedice bombardierele să ajungă la țintă. Pentru o oră după răsăritul soarelui în dimineața zilei de 13 august, pe hărțile din camerele de operațiuni nu erau plasate decât câteva indicatoare ale avioanelor germane, niciunul dintre acestea nefiind plasat în zona centrală sau de est a Canalului. Primele semne ale concentrărilor de avioane au venit mai devreme decât de obicei. Era vorba de două formații de 30 sau mai multe avioane localizate în regiunea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
151 apăra un convoi care naviga pe Tamisa, Escadrila nr. 111 apăra aerodromul RAF Hawkinge, iar Escadrila nr. 74 acoperea aeroportul RAF Manston. Elemente ale escadrilelor 85, 43 și 238 au decolat de pe aeroporturi de lângă Londra. La 06:25, formațiile germane erau deasupra Canalului. Escadrila nr. 238 a fost direcționată să își apere baza proprie RAF Warmwell. Escadrila nr. 257 a primit la 06:20 ordinul să patruleze în zona Canterbury. Dat fiind faptul că a considerat aceste forțe deja aflate
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a revendicat distrugerea la sol a 10 avioane de vânătoare Spitfire. De fapt, britanicii nu au pierdut în acest bombardament niciun avion al RAF Fighter Command. Pentru o anume perioadă de timp, această revendicare greșită a convins serviciile de informații germane că Eastchurch aparținea aviației de vânătoare și "Luftwaffe" avea să lanseze încă șapte raiduri inutile în săptămânile care au urmat. În afară de erorile serviciilor de informații, "Luftwaffe" nu a reușit să mențină o presiune continuă asupra britanicilor. Raidurile aveau perioade lungi
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de la sol au făcut ca RAF Eastchurch să fie operațional până la ora 16:00. Până la urmă, bombardierele au fost totuși interceptate. KG 2 a pierdut cinci bombardiere Do 17. Alte șase bombardiere au fost grav avariate. În schimb, focul mitraliorilor germani au dus la distrugerea a două Hurricane. Alte surse sugerează distrugerea a cinci bombardiere Do 17, cu șapte avariate. Germanii au pierdut 11 membri ai echipajelor morți și 9 prizonieri. Cele mai multe unități ale "Luftflotte" 2 au primit ordinul de anulare
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
KG 54 a continuat să zboare către obiectiv. Avioanele de vânătoare RAF de la bazele Northolt, Tangmere și Middle Wallop au interceptat raidul. Patru bombardiere Ju 88 și un avion de vânătoare Bf 109 din cadrul JG 2 au fost doborâte. Vânătorii germani au pretins că au doborât șase avioane RAF, iar mitraliorii de pe bombardiere au revendicat doborârea altor 14. În realitate, focul bombardierelor a avariat doar cinci avioane de vânătoare RAF. Piloții de vânătoare germani de pe Bf 109 au distrus doar un
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
110 au fost distruse, iar trei avariate. Doar un singur Hurricane britanic a fost doborât, iar un al doilea avariat. O altă sursă afirmă că doar patru avioane Bf 110 au fost distruse, în vreme ce o a treia dă cinci avioane germane distruse și cinci avariate. "Zerstörergeschwader" a revendicat o cifră ridicată de 30 de avioane de vânătoare RAF distruse, (în realitate, RAF a pierdut în acea zi, în toate luptele aeriene, doar 13 aparate de zbor), pentru o pierdere de 13
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ca să încerce să momească avioanele de vânătoare britanice să intre în lupte aeriene, îndepărtându-le astfel bombardiere. I./JG 53 a ajuns deasupra teritoriului britanic la 16:00. Misiunea de ademenire a avioanelor RAF a eșuat. În schimb, elementele avansate germane au alarmat defensiva RAF cu cinci minute mai devreme. Când valul principal de atac al LG 1 și StG 2 au ajuns în spațiul aerian britanic, el a fost întâmpinat de 77 de avioane de vânătoare RAF. II./JG 53
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
inițiale datorită stratului gros de nori și s-au îndreptat spre Portland. I./LG 1 a abandonat ținta inițială, Boscombe Down, și a bombardat în schimb orașul Southampton. Escadrila RAF 238 a fost trimisă să intercepteze aceste bombardiere, dar escorta germană a fost prea puternică și eficientă, iar raidul nu a putut fi oprit. Au fost distruse mai multe magazii, inclusiv o hală frigorifică. Toate incendiile provocate de bombardamente au fost puse sub control până la apus. Unul dintre bombardierele din III
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]