54,815 matches
-
de lângă Southend. Grupul a decolat la 15:15, fiind escortat de vânătorii din ZG 76. Grupul nu a putut să identifice țintele, Essex fiind acoperit cu un strat gros de nori. Escadrila nr. 56 RAF a încercat să intercepteze bombardierele germane, care între timp și-au lansat bombele asupra orașului Canterbury. II./StG 1 a fost trimis să bombardeze aeroportule de lângă Rochester. Bombardierele nu au reușit să identifice ținta și s-au întors la baze fără incidente. Bombardierele în picaj ale
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au provocat distrugeri mari fabricii care producea bombardierul greu "Short Stirling". Escadrilele RAF nr. 3, 64, 111, 151, 234, 249, 601 și 609 au executat manevrele de interceptare. În conformitate cu înregistrările jurnalului JG 26, atacul britanic nu a produs pierderi bombardierelor germane. Doar trei avioane Bf 109 de escortă au fost doborâte în luptele aeriene cu vânătorii RAF. RAF Bomber Command a participat la rândul lui la luptele din acea zi. Deși comandantul Charles Portal a protestat față de ordinul de atac a
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Norwich, Edinburgh și Aberdeen. Bombardamentele au produs aproximativ 100 de victime, mai multe căi ferate au fost distruse dar, per total, rezultatele bombardamentelor au fost nesemnificative față de eforturile depuse. Nu există date cu privire la pierderile germanilor. Un membru al unui echipaj german a fost găsit rătăcind în zona rurală din Balcombe, (Somerset). Nu au fost găsite urmele unui bombardier prăbușit și nu au fost descoperiți alți membri ai unui echipaj german. Germanii au continuat o campanie de bombardamente asupra aeroporturilor din sud-vestul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Nu există date cu privire la pierderile germanilor. Un membru al unui echipaj german a fost găsit rătăcind în zona rurală din Balcombe, (Somerset). Nu au fost găsite urmele unui bombardier prăbușit și nu au fost descoperiți alți membri ai unui echipaj german. Germanii au continuat o campanie de bombardamente asupra aeroporturilor din sud-vestul Angliei, care începuse cu o zi în urmă. Pe 12 august, fuseseră atacate cele mai multe aeroporturi din Kent. Pe 13 august, germanii și-au concentrat atacurile asupra unei a doua
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
luptelor aeriene din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, ambele tabere au pretins că au doborât și au distrus la sol mai multe avioane inamice decât reușiseră în realitate. RAF Fighter Command a revendicat doborârea a 78 de avioane germane pe 13 august 1940. Altă sursă afirmă că RAF a revendicat în mod oficial doar 64 de avioane inamice. În realitate, germanii au pierdut doar 47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav avariate. În cealaltă tabără, "Luftwaffe" a
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în 1959, Ion Popescu - Lac se reîntâlnește cu fostul său coleg de facultate și serviciu militar Liviu Ciulei, care îi oferă două mici roluri în „Valurile Dunării”, cel al lui Ovidiu Manolescu, „pungaș... de buzunare”, și cel al unui ofițer german. Ion Popescu - Lac profită de cel de-al doilea rol și pune de-o șotie, ce putea să se sfârșească rău, dacă nu ar fi intervenit Liviu Ciulei. Formează un pluton de figuranți îmbrăcați în uniforme germane și defilează cu
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
al unui ofițer german. Ion Popescu - Lac profită de cel de-al doilea rol și pune de-o șotie, ce putea să se sfârșească rău, dacă nu ar fi intervenit Liviu Ciulei. Formează un pluton de figuranți îmbrăcați în uniforme germane și defilează cu ei, în pas de gâscă, prin fața Comitetului Regional de Partid. În 1960 urmează filmul lui Gopo „O Poveste ca-n Basme”, în care interpretează rolul unui prinț, candidat la mâna prințesei. Apogeul carierei sale cinematografice îl atinge
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
suferise numeroase intervenții chirurgicale, astfel încât, la data decesului, cântărea puțin peste 45 kg. la o înălțime de 1,82. O Muscă cu Bani, 1958, Majordomul. Telegrame, 1959, Șeful de cabinet al ministrului. Valurile Dunării, 1959, Ovidiu Manolescu și un ofițer german. O Poveste ca-n Basme, 1960, Un prinț candidat la mâna prințesei. S-a Furat o Bombă, 1961, Șeful Poliției. Pași spre Lună, 1964, Cyrano de Bergerac.
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
la copii: Scapă tata țara!”". Chiar și tânărul Ion Sântu descoperă printre rudele bunicilor săi de prin mahalalele Bucureștilor "„vicleșuguri, răutăți, caraghiozlâcuri și ridicole ifose ca la personajele din piesele lui Caragiale”". Romanul "Ion Sântu" a fost tradus în limba germană ("Jahre der Entscheidung", Verlag der Morgen, Berlin, 1961; traducere de Jakob Paul Molin; reeditată în 1962).
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
grandioase și durabile. Romanul " Sfârșit de veac în București" a fost tradus în mai multe limbi străine: franceză ("Fin de siècle à Bucarest", Editions de Nef, Paris, Editions en langues étrangeres, București, 1958; traducere de I. Dobrogeanu-Gherea; reeditată în 1961), germană ("Jahrhundertwende in Bukarest", Buchverlag der Morgen, Berlin, 1964; traducere de Elga Oprescu), maghiară ("Századvég Bukarestben", Editura Kriterion, București, 1976; traducere de György Fáskerthy; reeditată în 1988), poloneză ("W swietle gazowych lamp", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1976; traducere de Danuta Bieńkowska
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
croirea unui drum spre nord-vest spre Canalul Mânecii, pentru prinderea în încercuire a forțelor aliate care înaintau spre răsărit în Belgia, conform strategiei franceze cunoscute ca „Planul Dyle”. Sedan era situat pe malul râului Meuse. Cucerirea lui le-ar fi oferit germanilor controlul asupra unei baze pentru capturarea podurilor de peste Meuse și traversarea unor importante forțe mecanizate. Dacă ar fi reușit să cucerească Sedanul și podurile din regiune, diviziile germane ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
era situat pe malul râului Meuse. Cucerirea lui le-ar fi oferit germanilor controlul asupra unei baze pentru capturarea podurilor de peste Meuse și traversarea unor importante forțe mecanizate. Dacă ar fi reușit să cucerească Sedanul și podurile din regiune, diviziile germane ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut al trupelor francize a făcut ca apărarea să se prăbușească, francezii nefiind capabili să organizeze o defensive coerentă. Germanii au cucerit podurile de peste Meuse, ceea ce le-a permis să transporte cantități mari de provizii și să mute
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
germanilor să pătrundă în zona interioară a Franței, zonă în care nu fusese organizată nicio structură defensivă, și să înainteze spre Canalul Mânecii fără să întâlnească o rezistență notabilă. Tentativele de lansare a unor contraatacuri de către francezi împotriva capetelor de pod germane din zilele de 15-17 mai au eșuat datorită necoordonării și confuziei. După cinci zile de la cucerirea podurilor, germanii au atins malurile Canalului Mâncii. Victoria de la Sedan a asigurat atingerea obiectivului operațional al "Fall Gelb" - încercuirea celor mai puternice armate aliate
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat forțele britanice de pe continent, care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia. Înaintarea germană în Olanda a fost constantă, chiar dacă nu întotdauna conform planului. Până pe 12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle, la
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat Grupului de Armată A cea mai puternică concentrare de forțe motorizate și blindate. Deși Grupului de Armată B îi fuseseră alocate 808 tancuri, peste un sfert dintre acestea erau tipuri ușoare - Panzer I
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
avea nevoie de cele mai bune mașini de luptă, pentru obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu că terenul accidentat din regiune nu poate fi traversat de tancuri. Mareșalul Philippe Pétain a descris Ardenii ca fiind „impenetrabili”. Maurice Gamelin described the geographical feature as "Europe's best tank obstacle
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
the geographical feature as "Europe's best tank obstacle". „Bariera” râului Meuse și a Ardenilor părea francezilor să fie un obstacol natural foarte greu se străbătut sau de ocolit. Concluzia francezilor era că, în cel mai fericit caz, un asalt german prin Ardeni spre Sedan va atinge aliniamentul Meuse doar la două săptămâni de la declanșarea ofensivei, din care doar traversarea Ardenilor de către coloanele mecanizate urma să dureze între cinci și nouă zile. Aprecierile strategilor francezi au fost contrazise de aplicația militară
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mecanizate urma să dureze între cinci și nouă zile. Aprecierile strategilor francezi au fost contrazise de aplicația militară organizată în 1938. În acel an, generalul André-Gaston Prételat a condus manevrele care s-au desfășurat conformu unui scenariu în care armata germană lansa un atac cu șapte divizii, din care patru de infanterie motorizate și două brigăzi de tancuri. Aplicația a demonstrat că apărarea franceză urma să cedeze. Rezultatul a fost o înfrângere de o așa natură, încât s-a pus problema
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
lucrări defensive sau obstabole naturale. Mai mulți generali francezi au insistat pentru întărirea acestui sector, fără să se ia în considerație și fortificarea Sedanului. În timp ce francezii construiau fortificațiile, avioanele de recunoaștere ale "Luftwaffe" au urmărit continuu lucrările, serviciile de informații germane fiind ținute la curent cu stadiul operațiunilor. Pantele terasate ale malurilor râului Meuse, la care se adăugau ceea ce părea în fotografiile de recunoaștere drept un lanț formidabil de buncăre și linii defensive, l-au făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în fotografie au înclinat definitiv balanța în favoarea planului de atac conceput de Guderian. Generalul Huntziger era convis că fortificațiile din beton îi vor asigura siguranță în zona Sedanului, de vreme ce el respingea din capul locului orice posibilitate de declanșarea a atacului german prin Ardeni. Armata a II-a a construit fortificații turnând aproximativ 52.000m3 de beton de-a lungul frontului, dar foarte puțin în sectorul Sedan. În septembrie 1939, la începutul războiului, existau doar 42 de buncăre care să protejeze capetele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
frontului, dar foarte puțin în sectorul Sedan. În septembrie 1939, la începutul războiului, existau doar 42 de buncăre care să protejeze capetele de pod de la Sedan. Până pe 10 mai au mai fost construite 61 de buncăre. Până la data declanșării atacului german, cele mai multe buncăre noi erau neterminate, nefiind montate tunurile din cazemate, iar unele dintre ele nu aveau încă montate ușile de acces, ceea ce le făcea vulnerabile la atacul infanteriei. La nord de Sedan, orașul Glaire se afla în dreptul mai multor puncte
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]