KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2134 2135 2136 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

meseria. Și mâncarea era foarte puțină... De-abia ne țineam pe picioare de foame... După circa patru-cinci luni de zile au început să citească câte o listă și, treptat-treptat, câte 15-20, am fost eliberați și ni s-a dat drumu’ acasă. Dar nu ni s-a spus absolut nimic... Ce ați făcut după eliberare? Am încercat să mă reînscriu în Barou’ Vâlcea ca avocat, în ’48, însă am funcționat numai câteva luni de zile, deoarece mi s-a spus că nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Băbeni, unde fusesem mai înainte judecător... Și am funcționat acolo întâi ca funcționar, iar după aceea ca jurist și șef al serviciului administrativ până în 31 ianuarie 1954. Atunci v-au arestat a doua oară? Da. În seara acelei zilei eram acasă cu soția și cu copiii, o fetiță de 7 ani și un copil de 3-4 luni. Pe la orele 10-11 au intrat intempestiv în casă peste noi niște ofițeri de Securitate care au început să facă percheziție, arătându-mi un ordin

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
noi ce se întâmplase în Ungaria. Io știam ce s-a petrecut acolo în perioada aceea, cum ofițerii de Securitate din Budapesta... au fost spânzurați de crăcile copacilor și arși de vii... Să comunica la posturile străine, și io ascultam acasă, că aveam un mic aparat... E, asta a fost cauza, sau motivul, pentru care s-au produs acele arestări masive în perioada ’59-’60... Iar motivele de condamnare au fost toate înscenate... Ce puteți să-mi spuneți despre asistența medicală

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
detenții ați avut vreun contact cu familie? Corespondență, pachet? În toată această perioadă cât a durat ultima mea detenție, aproape cinci ani, n-am avut nici un fel de corespondență cu familia... N-am știut nimic nimic din ce se petrece acasă sau în exterior... Un singur pachet am primit, cu câteva luni înainte de a fi eliberat. Atunci ni s-a dat voie să scriem o carte poștală acasă și să cerem să ne trimită un pachet. Asta s-a întâmplat în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de corespondență cu familia... N-am știut nimic nimic din ce se petrece acasă sau în exterior... Un singur pachet am primit, cu câteva luni înainte de a fi eliberat. Atunci ni s-a dat voie să scriem o carte poștală acasă și să cerem să ne trimită un pachet. Asta s-a întâmplat în vara anului 1964... Deci în toată această perioadă cât am fost în Balta Brăilei, ani și ani de zile n-am avut vorbitor, n-am avut scrisori

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că vedeai soarele prin ea, iar în loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam în cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum de puteați să munciți atâta? Domne, te specializezi acolo. Vezi, aveam aicea în palmă, în punctul de sprijin al lopeții... era tare ca piatra. Trebuia

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta. I-am iertat atunci lu’ Costache tot, și, când toată lumea ședea cu burta la pământ, eu am primit 6 kile de slănină de acasă... Asta a fost formidabilă chestia, dacă l-am înduplecat eu pe ăsta... De multe ori o lua după mine când mergeam pe unde mergeam, și îi spuneam: Mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, eu tot te omor pe tine! Ies

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mai aveam suflet. Zic: Băi, leșin, nu mai pot să mai vorbesc... Și vorbeam altă dată. Și mergând mereu cu roaba unu’ după altu’ încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul, și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost întoarcerea acasă? Am venit până la București îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă, și în loc de nasturi avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și în cap cu un ciorap... La București m-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și în loc de nasturi avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și în cap cu un ciorap... La București m-a îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și îți dai seama... Și când am ajuns acasă a zis tata către mine: Mă, ce-ai făcut, mă? Ce au avut, mă, cu tine? N-am făcut nimic! N-am făcut nimic, da’ ăștia sunt comuniștii matale, niște nenorociți! Păi nu sunt nici ai mei, fir-ar ai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
puteam să fiu profesor... Și zice: Îți trebuie acceptul Securității. Păi am, dom’le, acceptul Securității. Da? Bine. Și mi-am susținut lucrarea de stat abia în 1967, după aprobarea unei comisii guvernamentale... Ați fost angajat undeva după ce ați venit acasă? Da, mă duc la o întreprindere să mă angajez. Mă duc la cadre și spun: Dom’le, am acceptul Securității să mă angajez aici. Și mă angajează contabil. Într-o zi mă vede directorul, unu’ Seghe Manu, care era cumnat

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
maltratat. La închisoare gardienii lucrau în trei ture... Erau unii mai severi, da’, eu cel puțin, n-am suferit ceva deosebit, în afară dă regimul de celulă... Și după eliberare... După un an jumate am ieșit de-acolo, am venit acasă, m-am angajat la o cooperativă meșteșugărească, în ’51 m-am însurat, și mi-am continuat viața. Asta însă până în 29 ianuarie 1959, atunci când, tot așa, într-o noapte, au venit acasă și m-au ridicat iar. De această dată

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
an jumate am ieșit de-acolo, am venit acasă, m-am angajat la o cooperativă meșteșugărească, în ’51 m-am însurat, și mi-am continuat viața. Asta însă până în 29 ianuarie 1959, atunci când, tot așa, într-o noapte, au venit acasă și m-au ridicat iar. De această dată am fost mai mulți arestați. V-au spus motivul pentru care vă arestează? Păi cum să ne spuie motivele? Toți făceam parte din partide de opoziție. Ce să ne mai spună de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
n-a fost pentru nimeni în pușcărie. Nu pot să spun însă că am trecut pântr-o situație excepțional dă grea în raport cu majoritatea deținuților. Dar despre viața personală cel mai mult m-a afectat arestarea din ’59, când eram însurat... Lăsasem acasă soția cu un copil... Noroc că aveam domiciliul în casa părinților mei și a stat lângă mama mea până când a decedat... Vă mulțumesc. CONSTANTIN VELEANU S-a născut în 22.10.1931 în comuna Giurgița, județul Dolj. Naționalitatea: română; Religia

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la izolare: Neagra. Condiții... inumane... nu să pot descrie: într-o celulă de unu jumătate pe unu, fără pat, fără nimic, hârdău’, numai de-ți făceai nevoile, care și-ăla era supra plin, jos apă, șobolanii circula’ ca la ei acasă... Sunt probleme care nu sunt de crezut... Că și mie dacă mi-ați fi spus dumneavoastră prin ce-am trecut sau prin ce-am să trec eu... nu v-aș fi crezut. Da’ am trecut șî peste astea, c-am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în când, chiar dacă era păzită de gardieni, ne-a mai adus și câte un pachet de țigări acolo... Dup-aia am venit iar în colonie. Iar muncă de exterminare... Ce să mai zic? Ați putut lua legătura cu cei de acasă cât ați fost închis? Eee... Aici e un fapt petrecut în colonie, care zic eu c-ar trebui să-l evidențiez. Când ne scotea la muncă, la punctu’ de lucru, pe lângă noi trecea un domn, D.O.-ist. Așa-i

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ce-i scrisăsăm în scrisoare? Să-mi trimită un pachet mai mare așa, cu lucruri, ca să nu mor. (râde - n.n.) Mi-a trimis după aia ciorapi de lână, cizme de cauciuc, cojoc îmblănit, mai multe... Și, culmea, cân’ am ajuns acasă mi-a spus: Bă, io nu mi-am dat seama că e de la tine... A ținut-o pe birou vreo cinci-șase zile scrisoarea. Dacă dădea cineva de ea... era nenorocire. Când au început eliberările vă mai amintiți? În decembrie ’63

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
pare că 25 era tramvaiu’, să aibă de telefoane și de tramvai... Și eu am intrat într-o cabină telefonică cu unu’ Titus Sima, care era coleg cu mine, un băiat tot de vârsta mea... Și el a dat telefon acasă. I-a răspuns mama lui și a zis: Cine e? Și el a început să plângă și-a zâs: Cum? Nu mai mă cunoști, mamă? Și-odată am auzit și eu în telefon... Au! Și maică-sa a căzut și-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
telefon... Au! Și maică-sa a căzut și-a murit... (lăcrimează - n.n.) Am dat și eu telefon la vară-mea asta, și a venit George Serafim, nepotu’ meu, și m-a luat din Gara de Nord, și m-a dus la ei acasă, pe dr. Manolescu, nr. 10, unde de seara până dimineața n-am adormit. I-am povestit prin ce-am trecut, io am aflat ce s-a întâmplat pe-acas’ pe la mine pe-aci... ce face fata... că în pușcărie eu am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
muncă? Acuma ce să vă spun? Când m-a’ arestat, v-am spus, am avut 27 de ani și ceva, și fosta soție 26. Io n-am zis să fie cuminte... Era tânără, sunt necesitățile ăștea, așa... Da’ am revenit acasă, chiar dacă primisăm divorț... că am vrut să refac căsnicia... dar nu s-a mai putut... E, după care câteva zile am încercat să-mi iau servici... Nu voiau să mă primească în servici pentru că am fost deținut politic. Directorii sau

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și m-a chemat comandantu’ Miliției, colonelu’ Șerban: Bă, uite! Te reclamă nebuna! Chiar așa a zis... (râde - n.n.) Domne, ce mai e? Că furi, c-ai furat de la armată! Păi domne, dacă am furat nu i-am dus ei acasă? Cui i-am dus? Zic: Da’ mi s-a făcut verificarea gestiunii și n-am avut nici o problemă. Mă cheamă Andreescu, comandantu’ Securității: Bă, tovarășe’! Vezi că ai nește reclamații la mine! (vorbește îngroșat - n.n.) Domne, zâc, io sunt ăsta

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
nu-l bătusem numa’ eu, că au sărit mai mulți și am intrat eu să-i dau. Când a avut loc această revoltă? În ’50, în noiembrie, cu o lună până în Crăciun... Și pe 8 decembrie dimineața a venit poliția acasă, m-a luat, am fost arestat și m-a tremes la Galați. Și am avut 3-4 martori care m-au arătat, că au văzut că am dat... Ei s-au restras... Cine erau martorii? Vă aduceți aminte? Da, Sandu Luca

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
vedeam o bucățică de ziar, păi ne omora, că: De unde îl ai? Trebuia să spui tot, cine ți l-a dat, vroiau să nu știi nimic... Cum a fost eliberarea? Eliberarea? Au fost niște anunțuri: Bă, voi aveți să plecați acasă! Parcă am fost mai liber în suflet. Parcă te umflai când se auzea așa, ba de la unu’, ba de la altu’... Și atuncia parcă erai mai relexat... Da’ când te videai a doua zi iar cu bataie... ziceai: „Bă, aicea ne

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
da’ voi la ce mai stați? Păi poate că ne mai ia cineva... Hai, bă, luați-o! Primarul Vultureanu fusese anunțat că în seara asta ne dă drumul și au venit niște oameni înaintea noastră, vreo doi inși: Hai, mă, acasă că puneau muzică... Noi fricoși de bătaie: Ce, muzică vă trebe?! Noi, dacă am fost 7-8 inși din Suraia, am venit pe jos, da’ aveți cuvântul meu, că drumul ăla a fost ca și cum ai merge cu mașina... Da’ cu mașina

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
fost nimic. Da’ era deja Securitatea la Vidra! Dacă am văzut asta... cum am avut armamentul... am fugit în munte. În munte toți ciobanii care au fost cu oile la târle le-a’ adus în sat... și au văzut că acasă bătea’ părinții, pe alde frate-meu, pe ăștia... Și am stat în munte din 23 iulie ’50 până-n 5 septembrie. Dumneavoastră când ați fost arestat? În 5 septembrie 1950 am venit și m-am predat la ei. Era un locotenent

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dat seama că de asta m-a băgat acolo în celula aceea, că am fost să fiu condamnat la moarte pentru arestarea șefului de post... Da’ și acolo, eu aceeași declarație care am spus-o de când m-a luat de acasă, și ceea ce am ținut până la urmă, nu am schimbat-o. Și îi întrebau și pe alții: Mă, da’ ce ai făcut cu arma și unde ai pus arma că ceilalți n-a’ luat-o. Și a’ spus: Una a luat

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]