53,552 matches
-
roman science fiction pentru copii al autorului român George Anania. Volumul a fost reeditat în 1991 la aceeași editură. Deși la prima vedere acesta se dorește a fi o carte pentru copii, romanul revine la două teme prezentate în lucrările publicate anterior de Anania alături de Romulus Bărbulescu. De altfel, cei doi autori au recunoscut că s-au ajutat reciproc în proiectele individuale. Prima dintre aceste două teme, care se regăsește și în romanul "Doando", este aceea a unei civilizații extraterestre foarte
Acțiunea Lebăda () [Corola-website/Science/328346_a_329675]
-
Sopocko îi cere Faustinei indicații în privința , despre care Faustina spune că le-a primit de la Iisus în Vinerea Mare 1937. De-a lungul anului 1937 s-au făcut progrese în promovarea mesajului Divinei Milostiviri iar în noiembrie 1937 o broșură este publicată ce are titlul "Hristos, Regele Milostivirii". Broșură include rugăciunea ce se spune pe rozariu, novena și litania către Milostivirea Divină iar imaginea Divinei Milostiviri apare pe coperta cu emblemă “Iisuse, mă încred în tine”. Pe 10 niembrie 1937, măicuța Irene
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
Postpatristică și Limba Elina (2008-2011) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Albă Iulia. Recalibrează viziunea și practica pedagogic-universitară prin inserții personale și calde în calitate de profesor și prieten nedisimulat al Patristicii și al studenților din Facultatea de Teologie din Albă Iulia. Studiile publicate și cercetările întreprinse de Preasfinția Să îl recomandă că pasionat al Teologiei patristice a secolului al XIV-lea, Teologiei persoanei - antecedente patristice și reverberații contemporane, Raportului dintre Teologie și Filosofie în lumea răsăriteana, Tradiției isihasta în varianta bizantina și românească
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
zboare noaptea din cauza unui accident, unchiul Einar își găsește în sfârșit libertatea când copiii săi îi solicită ajutorul pentru a confecționa niște zmeie. Luând unul dintre ele în spate, el poate zbura fără teama că ar mai atrage atenția cuiva. Publicată inițial în numărul din 2 iunie 1955 al publicației "The Reporter" sub titlul The Last, the Very Last, această povestire a fost ulterior inclusă în romanul "Dandelion Wine" apărut în 1957. În ea este vorba despre copiii dintr-un orășel
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
cu citate amuzante selectate parțial din O serie de evenimente nefericite a fost publicată sub denumirea "Hreanul: adevăruri amare pe care nu le poți evita". O alta poveste de „Crăciun”, "Latke ce nu se putea opri din țipat", a fost publicata în octombrie 2007. "Haiduci gălăgioși, picături neprietenoase și alte câteva lucruri care nu sunt la fel de înfricoșătoare, poate, depinzând de cum te simți în legătură cu ținuturi pierdute, telefoane mobile pierdute, creaturi din cer, părinți care au dispărut în Peru, un bărbat pe nume
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
Glagow a primit medalia de argint și compatrioata rusoaicei, Albina Akhatova, a câștigat bronzul. Clasamentul pe medalii este bazat pe informațiile primite de la Comitetul Olimpic Internațional (COI) și este în concordanță cu Convenția de la CIO în clasamentele sale pe medalii publicate. În mod implicit, clasamentul este ordonat după numărul de medalii de aur câștigate de sportivii națiunii pe care o reprezintă (în acest context, o națiune este o etnitate reprezentată de un Comitet Olimpic Național). În cazul în care numărul de
Clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice de iarnă din 2006 () [Corola-website/Science/327284_a_328613]
-
de geniu ('), trupele motorizate (' - NSKK) și Crucea Roșie (' - DRK). La aceștia se adăugau cei 100-120 traducători angajați la Berlin pentru traducerea din germană în peste 25 de alte limbi, între care și româna. Fiecare număr încerca, prin articolele și fotografiile publicate, să prezinte Germania într-o lumină cât mai favorabilă. În articole erau prezentate realizările culturale, tehnologice sau științifice germane, fără însă a atinge subiecte controversate precum situația evreilor sau a popoarelor slave. Războiul era arătat într-o versiune edulcorată, fie
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
instituției, se desfășoară o activități publicistice și editoriale care completează oferta culturală și științifică. Astfel a fost inițiată în 1999 publicarea unei serii de cărți reunite sub titlul de "„Biblioteca Mousaios”", până la jumătatea anului 2013 publicându-se 11 titluri. Sunt publicate periodic (actual anual) 2 buletine științifice: "„Mousaios”" și "„Analele Buzăului”". Deasemeni activitatea editorială este completată de publicarea unor cataloage și monografii. Activitatea științifică de cercetare este dusă atât independent, cât și în colaborare cu alte instituții muzeale. Bazele primei colecții
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
căsătorie. Acuzațiile au fost retrase atunci când s-a descoperit că femeia fusese deja căsătorită." Internetul a dat naștere la discuții în ultima vreme mai deschise despre seducție și cum să o stăpânească, simptomatic. În acest sens sunt populare anumite cărți publicate, cum ar fi "The Rules" pentru femei și "The Game" pentru bărbați. In România, seducția a fost definită ca infracțiune până la intrarea în vigoare a noului cod penal, în 2014, ca fiind, conform Art. 199 al Codului penal 1969, ""Fapta
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
Transilvania, iar prezența afișelor sale a devenit o raritate pe străzi. A lucrat pentru publicația "‘Helikon’" din Timișoara, al cărei director artistic a devenit în 1921. În 1924 a realizat o serie de desene în cretă care au fost apoi publicate ca mapă erotică cu titlul "„Eros omnipotens”". În 1935 s-a mutat la București. Creația artistică este caracterizată de perfecțiunea formei, decorativism, tinzând spre un limbaj pictural bogat în culoare. Personajele sunt prezentate într-un mod grațios reprezentativ pentru Art
Imre Földes Feld () [Corola-website/Science/330251_a_331580]
-
de violonist care a organizat tehnica și pedagogia viorii - dar și în muzica instrumentală, în special pentru contribuția sa în dezvoltarea genului concerto grosso. În vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă muzica publicată și interpretată în întreaga Europă. Concerto grosso este construit pe contraste puternice - secțiuni alternante între pasajele interpretate de întreaga orchestră și cele interpretate de un grup mai restrâns. Printre elevii săi s-au numărat Antonio Vivaldi, care mai târziu a
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
un institut pentru fete orfane cu care a menținut o relație profesională până aproape de sfârșitul vieții sale. Reputația lui Vivaldi nu venea din faptul că avea o orchestră proprie sau că era un angajat la curte, ci prin lucrările sale publicate, inclusiv sonate trio, sonate pentru vioară și concerte. Acestea au fost publicate la Amsterdam și au fost distribuite prin toată Europa. Muzica sa a fost în mare parte ignorată până la începutul secolului al XX-lea când a trecut printr-o
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
că „"" este, în cele din urmă, un debut bun pentru Bujold (și) o space opera bună”. La rândul său, scriitorul român Michael Haulică a apreciat faptul că „personajele romanului sunt vii, nu doar niște gadgeturi dintr-un roman științifico-fantastic.” Versiunea publicată inițial din "Cioburi de onoare" a fost o versiune trunchiată a unei opere mai complexe, al cărei titlu de lucru era "Mirrors". Pasajele omise au apărut în cele din urmă în povestirea "Urmări" și în romanul câștigător al premiului Hugo
Cioburi de onoare () [Corola-website/Science/330370_a_331699]
-
secolul al XX-lea poeții nu și-au pierdut locul și stima în mințile oamenilor din lumea arabă. În zilele noastre, poeții au un impact mai mare în cultura populară decât romancierii. Astăzi în țările arabe poeții sunt mai mult publicați decât autorii de proză; iar citirile publice ale poeților atrag audiențe mari atât în mediul rural cât și în marile capitale. Poezia arabă modernă a evoluat în ciuda evoluției zbuciumate a lumii arabe. În anii de după cel de-Al Doilea Război
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
sugerate nu au fost niciodată aplicate și, în același timp, au fost efectuate modificări neautorizate, posibil de unul dintre dirijorii primelor două interpretări, Franz Schalk și Alexander von Zemlinsky. Krenek a renunțat la modificările versiunii sale care a fost ulterior publicată. În 1923 Alma a trimis o copie a partiturii și lui Willem Mengelberg în Amsterdam cu indicația că cele două părți ("Adagio" și "Purgatorio") erau "complet interpretabile". La puțin timp după ce Schalk a interpretat partitura lui Krenek (cu modificările sale
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
s-a publicat nimic în nicio revistă până la Revoluția Română din 1989. În anul 1990 a pleacat în Olanda, la Nijmegen, unde și-a revăzut soția după cinci ani de despărțire. Avea 50 de ani, 7 expoziții, 4 cărți cărți publicate, numeroase articole și interviuri. În Olanda, a vizitat multe galerii, Muzeul Van Gogh, Muzeul Regal din Amsterdam și a încheiat un contract pentru două expoziții cu „Leon ArtGalery”. A lucrat cu asiduitate pânze mari expresionist-abstracte. Prima expoziție de la „Leon ArtGalery
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
datorate activității sale de blogger. În același an, 1995, Gheorghe Erizanu fondează "Editura Cartier" care, în peste 18 ani de activitate, a devenit una din editurile prestigioase atât din Republica Moldova, cât și din România. Succesul editurii se datorește calității operelor publicate, respectiv a unei selecții riguroase a autorilor și/sau ale lucrărilor pe care editurile din România "i-au uitat" și "le-au uitat." Până în prezent, editura a publicat aproape 1.300 de titluri, care au apărut în seriile/colecțiile "Cartier
Gheorghe Erizanu () [Corola-website/Science/328853_a_330182]
-
criticată de Wolfgang Pauli, care a arătat că viteza de rotație necesară pentru a obține valori acceptabile ale momentului cinetic ar fi în contradicție cu teoria relativității. În consecință, Kronig nu a publicat ideea, care însă a fost regăsită și publicată, independent, de George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, câteva luni mai târziu. În anii următori, existența spinului electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
în care visele avute în starea REM a somnului ajung să producă legături la nivel fizic între persoane, fiind republicată în 2015 în revista "Ficțiuni.ro" și "CPSF", în cea din urmă sub titlul "Ultimul vis al lui Mart Senson". Publicată inițial în nr. 568 din "CPSF Anticipația"', povestirea arată cum, cu ajutorul umbrelor, un copil reușește să readucă la viață diverse ființe, cu consecințe tragice pentru cei din jur. Textul a fost recompensat cu Premiul Juriului - Pozitronic 1995. Povestirea a primit
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
soldat cu moartea tuturor. Tarantino descria felul în care vede personajul Daisy Domergue ca o „Susan Atkins a Vestului Sălbatic”. La 19 aprilie 2014, Tarantino a regizat la United Artists Theater din Ace Hotel Los Angeles o lecturare a scenariului publicat. Evenimentul a fost organizat de Film Independent de la Los Angeles County Museum of Art (LACMA) ca parte a serialului "Live Read" fiind introdus de Elvis Mitchell. Tarantino a explicat că se va lectura prima variantă a scenariului și a adăugat
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
Gench Atsîzi (), formațiune al cărei nume este luat după numele lui Husein Nihal Atsîz, unul din personalitățile importante ale Turcismului, este o mișcare de tineret Turcistă-Turanică. Organul editorial al grupului este revista Ötüken publicată lunar. Grupul, a continuat să se organizeze în mod oficial, prin înființarea în anul 2014 a Asociației Turciștilor-Turaniștilor. Moștenirea pe care o avem (Sahiplendiği miras) Pe data de 11 Decembrie 1975, după moartea lui Husein Nihal Atsîz, care a fost
Genç Atsızlar () [Corola-website/Science/335478_a_336807]
-
revista în care se regăsesc diverși scriitori din lumea Turcă a fost publicat și un discurs al lui Gabor Vona, Președintele Partidului Jobbik din Ungaria. Revista Ötüken este ultima revistă publicată de organizația Atsîz și cu cele 143 de numere publicate ale sale este cea mai longevivă revistă a organizației. Noua revistă Ötüken ale cărei eforturi sunt de a proteja moștenirea lăsată de Atsîz, care are pe coperta ultimului său număr trecut în partea de jos numărul 143 al apariției, continuă
Genç Atsızlar () [Corola-website/Science/335478_a_336807]
-
misionara, înfruntând multe greutăți. Robert și Mary Moffat au avut 10 copii: Mary (care s-a căsătorit cu David Livingston), Ann, Robert ( care a murit când era mic), Robert ( care a murit la vârsta de 36 , lăsând o incompletă , dar publicată, lucrare în limba Setswana), Helen, Elizabeth ( care lafel a murit când era mică), James, John, Elizabeth și Jean. Fiul lor John Smith Moffat devine un misionar LMS și a preluat conducerea misiunii în Kuruman înainte de introducerea de serviciu colonial. Nepotul
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
în evul mediu. Spre exemplu, ea a fost tradusă în secolul XIII în limba persana de către Abu Bahrom ib Alu Al-Kasani. Informații despre această lucrare se regăsesc în dicționarul medical din secolul XIII. În secolul XX, în Europa au fost publicate traduceri ale câtorva părți din lucrarea "Saydana", unele articole publicate fiindu-i dedicate. O traducere științifică completă a lucrării a fost efectuată în limba rusă și publicată în anul 1974 în Tashkent.
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
secolul XIII în limba persana de către Abu Bahrom ib Alu Al-Kasani. Informații despre această lucrare se regăsesc în dicționarul medical din secolul XIII. În secolul XX, în Europa au fost publicate traduceri ale câtorva părți din lucrarea "Saydana", unele articole publicate fiindu-i dedicate. O traducere științifică completă a lucrării a fost efectuată în limba rusă și publicată în anul 1974 în Tashkent.
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]