53,951 matches
-
aflate în altar, cu reprezentarea Sfântului Ioan și respectiv a Sfântului Nicolae, își mărturisesc data și zugravul, în zapisul platnicului, de pe ultima menționată: "prin evlavia și cheltuiala robului lui Dumnezeu Racoviceanu Apostol, 1838 decembrie 4, Ghermano, ierom(onah)zograf". Foarte valoroase sunt și icoanele din friza prăznicarelor, cu pictură pe ambele fețe, friză delimitată prin chenare, pe motiv floral, sculptate și pictate. Tematica lor este cea tradițională, exemplificând prin "Cina din Mamvri". Pe praznicul Sfinții Apostoli, este următoarea însemnare: "plătită prin
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
este o instituție publică de cultură subordonată Consiliului Județean Arad și are drept misiune fundamentală perpetuarea și promovarea valorilor culturale și civice arădene în context regional, național și internațional. Promotor cultural și susținător al tuturor inițiativelor valoroase, furnizează autorității tutelare expertiză în domeniul politicilor culturale. Activitatea Centrului Cultural are trei dimensiuni precise. Organizat pe compartimente specializate, Centrul Cultural acoperă toate domeniile culturii tradiționale și contemporane. Centrul Cultural este o instituție publică cu acoperire județeană, preocupată de păstrarea
Centrul Cultural Județean Arad () [Corola-website/Science/315506_a_316835]
-
noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost recent renovată și prin strădaniile părintelui Iustin Marchiș, originar din satul Calna. Prima mențiune documentară a satului: 1325, cu numele Kalna. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, valoros monument istoric, datează din anul 1671. Pe portalul ușii de la intrare a fost incizată inscripția: "„văleat 1671 i cra[li]e Arde[a]lu c[r]aiu Mihai Apafi”". Păstrează urme din pictura murală, realizată la o dată necunoscută. A fost
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
o au făcut și cănd, iar acum cu ajutorul lui Dumnezeu ridicatu-s-au din temelie cu osîrdia cinstiților preoți popa Moisi, popa Dumitru, popa Ion, cu toată cheltuiala satului, cu lemnul, cu șindrila, cu zugrăveala, anul 1761...”". Ea reprezintă nu numai un valoros monument de arhitectură, evocator pentru lăcașurile de lemn dispărute de pe întreaga vale a Pianului, dar și un document istoric, ce completează conscripția lui Bucow, care nu înregistrează străvechile așezări ale Pianului, și nici edificiul de cult, existent cu certitudine. După
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
1800, e o nouă mărturie a faptului că, acolo unde stihiile naturii, în ciclicitatea lor firească, nu apucă să își lase amprenta în mod definitv asupra vestigiilor, intervine omul în mod conștient și distruge tot ceea ce a mai rămas mai valoros în urma strămoșilor săi. Biserica, aflată în situația prezentată în fotografii, încă se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: . Locuitorii satului Vișagu se puteau mândri până acum câțiva ani, pe lângă frumusețea locurilor ce înconjoară localitatea, și cu biserica veche
Biserica de lemn din Vișagu () [Corola-website/Science/315750_a_317079]
-
Sankt Petersburg, Anna Vasilievna Kuznețova, cu care a avut cinci copii. În 1874, s-a descoperit că fiul cel mai mare al Alexandrei, Marele Duce Nicolae Constantinovici, care trăia o viață dezordonată și avea idei revoluționare, a furat trei diamante valoroase de la o icoană din dormitorul mamei sale în complicitate cu amanta sa, o curtezană americană. A fost găsit vinovat, declarat nebun și exilat pe viață în Asia Centrală. Cinci ani mai târziu, în 1879, cel mai mic fiu al Alexandrei, Viaceslav
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]
-
în spatele bisericii Sfintei Sofia). Unele din acele palate din afara "Palatului Sacru"(numire acordată Marelui Palat în ultima etapă de existență) îl egalau și chiar îl depășeau în splendoare. In "biserica Theotokos", adică "Maica Domnului" sau "purtătoare de Dumnezeu" se păstrau valoroasele relicve imperiale: "Coroana de spini; Tunica fără cusătură; Lancea lui Longinus; Masa Cinei; Bazinul pentru Spălarea picioarelor și Mandylionul din Edessa" din anul 944. Biserica a fost construită între anii 858-865 de către împăratul Mihail al III-lea "Bețivul"(842-867). La
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
pridvor și în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparține lui Bogdan, fiul lui Petru Rareș, mort în septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543. Biserica a fost înzestrată cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau s-au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârșitul secolului al XVI-lea și un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Norvegia sau Suedia. Altarul se compune din 6 tăblii pictate în 1771 de către Samuel Kialovič. Biserica evanghelică articulară din Leštiny, regiunea Orava a fost construită în 1688. Interiorul a fost pictat în secolele 17 și 18 și reprezintă un ansamblu valoros. Altarul datează din secolul 18. Biserica din Kežmarok a fost construită în 1717 și este probabil cea interesantă din cele 5 biserici articulare existente încă în Slovacia., prin valorosul ansamblu mural conservat aici ca și prin frumusețea decorațiilor în lemn
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
fost pictat în secolele 17 și 18 și reprezintă un ansamblu valoros. Altarul datează din secolul 18. Biserica din Kežmarok a fost construită în 1717 și este probabil cea interesantă din cele 5 biserici articulare existente încă în Slovacia., prin valorosul ansamblu mural conservat aici ca și prin frumusețea decorațiilor în lemn. Construcția este opera meșterului Juraj Müttermann din Popradu și are lățimea de 30.31m, lungimea de 34.68 m, și o înălțime de 20.60 m, având o capacitate
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
(n. 6 august 1938, Tismana, județul Gorj - d. 19 octombrie 1996) a fost un scriitor și critic literar român. și-a câștigat definitiv consacrarea scriitoricească printr-o valoroasă incursiune din perspectivă contemporană în biografia a trei mari personalități istorice ale Ardealului: Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Petru Maior. Analiza totală a operei lui Samuil Micu, a fost o premieră absolută în istoriografia literară românească. Realizând un triptic monografic
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
două examene, în 10 ianuarie 1817 și 21 martie 1817, pe care le-a trecut cu calificativele "suficienter", respectiv "satis bene". Teza sa de doctor în medicină, cu tema "„Despre obiceiurile populare de înmormântare la români"" (Viena, 1817), este o valoroasă lucrare de etnografie. Lucrarea a fost publicată în limba latină, cu titlul "De funeribus plebejis daco-romanorum sive hodiernorum valachorum et quibusdam circa ea abusibus perpetuo respectu habito ad veterum romanorum funera", sub numele său latinizat "Papp Basilius". În 1817 se
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
satul de pădure, suprafața totală investigată fiind de 400 m2. Materialul arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care se adaugă ceramică uzuală, sticlărie, podoabe, piese de metal și monete. Cele mai valoroase sunt mozaicurile bisericii (4, 20 m lungime și 1,20 lățime) din fragmente îne 8-9 culori, așezate în pătrate, romburi, dreptunghiuri, reprezentând animale (urs, monstru marin, lup) sau elemente florale. La ele se adaugă însă un palat abațial, o capelă
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
inestetic de tencuială și prin reacoperirea cu șiță (reînnoită în 2009) a edificiului și a frumoasei sale turle de inspirație barocă, în formă de bulbi suprapuși. În schimb bolta interioară de scânduri a fost înlocuită, pierzându-se astfel pentru totdeauna valorosul veșmânt mural care o împodobea.
Biserica de lemn din Ocișor () [Corola-website/Science/316786_a_318115]
-
ale șarpantei navei și pridvoarelor au fost acoperite cu țiglă; în 1934 a venit rândul clopotniței și părții superioare a altarului, învelite în tablă. În cadrul ultimei renovări, desfășurată în 2001, edificiul a fost retencuit la exterior. Biserica beneficiază de un valoros decor pictural, rod al colaborării dintre un zugrav ardelean, Simion Silaghi din Abrud și un artist peregrin, Dimitrie Dimitriu din București: „S-au zugrăvit această sfântă biserică în zilele prea înălțatului împărat Ferdinand întâiul, episcop al Ardealului de legea răsăriteană
Biserica de lemn din Căraci () [Corola-website/Science/316793_a_318122]
-
hramul „Buna Vestire” (25 Martie) și figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . Cu cei 14 metri ai săi, are turnul cel mai înalt dintre bisericile de lemn hunedorene. Pe dealul „Zapoza” din satul Ciungani se păstrează un edificiu foarte valoros din bârne, înscris pe lista monumentelor istorice românești. Biserica, cu hramul „Buna Vestire” era descrisă în 1755 ca fiind „de lemn, veche, nesfințită” de conscriptorii episcopului sârb Sinesie Jivanovici al Aradului. Aceasta figurează atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
dovedit a fi un spion sovietic. Personalitate dificilă, irascibilă, se povestește că Teller își irita și vecinii de apartament, cântând , de pildă, la pian, la ore târzii din noapte. Totuși, nu s-a putut contesta că el a adus contribuții valoroase în cercetare, mai ales la elucidarea mecanismului de implozie. Ulterior, Teller a declarat public că regretă utilizarea primelor bombe atomice împotriva unor orașe civile în timpul celui de-al doilea război mondial și a afirmat că, înainte de bombardarea orașului Hiroshima, ar
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
puritatea. Perspectiva liniară nu era cunoscuta pictorilor flamanzi, totuși tehnica acestora, a emailului în ulei și a culorilor tempera, nu a fost niciodată depașită. În Franța, cel mai important pictor al acestei perioade a fost Jean Fouquet (1416? - 1480), un valoros portretist, dar și miniaturist, care a influențat atât arta flamanda timpurie, dar și pictura italiană. La începutul secolului al XVI-lea, au fost create mari capodopere de către pictori care, mai mult interesați de valoarea expresivă a obiecelor și personajelor, au
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Henric al VIII-lea și al lui Thomas Morus. Printre pictorii olandezi ai secolului al XVI-lea, cel mai celebru este Pieter Bruegel cel Bătrân (1525? - 1569). Scenele sale de viață rurală sau cele satirice referitoare la nebunie sunt foarte valoroase. Inspirate din mitologie, parabole sau proverbe, creația sa încântă privitorii de mai bine de patru secole. Acest stil, caracterizat prin conștiința de sine, dar și artificial, apare în Italia în jurul lui 1520. Accentul nu cade pe armonia liniei, a culorii
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
sau înclinate către reverie poetică. Ca și alți romantici, s-a inspirat din religie și din literatură. În perioada 1820 - 1880, se disting artiștii școlii "Hudson River". Pânzele acestora exprimă admirația față de frumusețile naturii americane. Thomas Cole (1801-1848), cel mai valoros dintre aceștia, adaugă scenelor puternice implicații morale, lucru vizibil mai ales în seria sa de cinci picturi epic-alegorice "Evoluția imperiului" ("The Course of Empire", 1836, New-York Historical Society, New York) Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, începe să se manifeste o nouă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
o rememorează cu plăcere: are ocazia să joace în premiere memorabile (joacă rolul lui Vulpașin în „Domnișoara Nastasia”, Tom, în „Menajeria de sticlă”, regia Cornel Todea etc.) și are ocazia de a fi membru al unui colectiv artistic tânăr și valoros. Revine în București din 1964, mai întâi la Teatrul Giulești, apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Național „I. L. Caragiale”, iar din 2002 societar de onoare al acestuia. A jucat în nenumărate piese pe parcursul carierei
Traian Stănescu (actor) () [Corola-website/Science/315209_a_316538]
-
James Singleton (contrabas), Connie Kay (baterie) și mulți alții. Jazzologul Willis Connover îl consideră pe Kőrössy „"cel mai autentic pianist de jazz european"”. "Site"-ul AllAboutJazz.com remarcă: „"până în ziua de astăzi, (Kőrössy - n.n.) este considerat de departe cel mai valoros muzician de jazz din România"”. Interpretarea lui Kőrössy dispune de un tușeu expresiv și de un simț ritmic bine dezvoltat. Discurile sunt notate astfel: S - înregistrare în studio; L - înregistrare din concert; C - compilație. Interviuri
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
importante elemente de datare și aparență. Pe icoana „Deisis” apare „1734 mst... Văsilie Zugravul”, iar pe „Arhanghelul Mihail” „AnD(o)mnului 1731 mst acto(m)vrie, aiaste icoane le-au făcut Văsălie Zugravul”. Alături de icoane s-a trensmis și un valoros fond de carte veche: „Carte românească de învățătură”, Iași 1643 (fragmente), „Pravila de la Govora”, 1654, „Evanghelie”, București 1723, „Sinopsis”, Râmnic 1783, „Predici”, 1765, „Liturghier”, Blaj 1807.
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
revistei „Școala Nouă”. Din 1970 instituția va dispune și de un internat cu 208 locuri. În 1971 liceul își recapătă blazonul mușatin - „Roman-Vodă”. În ciuda greutăților cu care s-a confruntat, liceul a crescut an de an datorită unui corp didactic valoros. Anul 1972, centenarul școlii, este un an de bilanț și privire retrospectivă a tot ceea ce a jalonat un drum parcurs de la înălțimea unui veac cu împlinirile și umbrele sale, cu miile de elevi și sutele de profesori care au edificat
Colegiul Național „Roman Vodă” din Roman () [Corola-website/Science/315237_a_316566]
-
sculptură, pictură, grafică și tapiserie) semnate de nume mari ale artei românești, precum Ciucurencu, Margareta Sterian, Vasile Grigore, Dan Hatmanu, Cella și Constantin Neamțu, Ion Grigore, Ion Murariu, Ion Pacea, Sabin Bălașa, Constantin Piliuță, Alin Gheorghiu și mulți alții. Deosebit de valoroase sunt și volumele donate Bibliotecii Județene, toate (peste 500) purtând dedicații din partea autorilor: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Grigore Vieru, Ion Lăncrănjan,etc. Alte aproape 700 de cărți importante au mai
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]