534,793 matches
-
nu erau pline, dar oamenii erau foarte atenți și cred că înțelegeau foarte bine ce se întâmpla pe scenă. Mexicanii au altă cultură, altă tradiție, altă mentalitate și nu râd așa de repede la glumele noastre. Acest lucru trebuie să dea de gândit actorilor, care nu trebuie doar să glumească pe scenă. Am sesizat că spectatorii mexicani nu afectează spectacolul cu râsul lor. L. R.: Am sentimentul că ei nu râd așa ușor ca în România sau ca în Italia, la
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
cu "poantă finală" vag localizată în S.U.A, a treia ne prezintă un bărbat (Andrei Roscov) de origine est-europeană stabilit în New York și care, după ce ajunsese la o bună situație lucrînd într-un domeniu tehnic, descoperă la un moment dat cărțile, acest lucru schimbîndu-i fundamental viața, iar ultima are în centru un cuplu italian stabilit în New Jersey, el: pictor, ea: cu ceva avere și cu un bun-simț al afacerilor, care după mulți ani de înstrăinare ajung să se redescopere
Scrisul profesionist by Cristina Ionica () [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
fie că numim "mediu" țara sau orașul în care se desfășoară acțiunea, fie că ne "mutăm" la nivelul profesional ori relațional. Primul text, cu siguranță cel mai interesant pentru cititorul român, fie și numai din motive extraliterare, este Farsa, care dă și titlul volumului; acesta începe cu o parte în care personajul-narator descrie - cu participare și concizie, ceea ce e de notat - felul în care se trăia în România comunistă. Stilul sec, aproape cinic autopsiază fără scrupule o umanitate în care lipsa
Scrisul profesionist by Cristina Ionica () [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
făcut din poporul Bundy ceea ce este astăzi, ba chiar mai puțin decît atît. Cînd avea de trecut vreo cumpănă, poporul Bundy se sfătuia cu vreo oaie ori își încălca jurămîntul făcut în fața tovarășilor, invocînd diverse zeități care trebuia ba să dea o apă mare, ba o arșiță, ba un îngheț, doar-doar o pica măgăreața pe altcineva. Sfetnicul ovin îi da povețe de bun-simț, zeitățile "nu-și aplecau urechea la cererile omului Bundy, așa că sărmanul personaj o sfîrșea rău, fiind obligat ori
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
contează: efectul e același.) Poporul Bundy a tins mereu către idealuri mărețe. A dorit, de pildă, să nu-l frece nimeni la creieri și nu i-a ieșit. A dorit să trăiască după cum o da Dumnezeu și Dumnezeu uita să dea. A dorit să lucreze cît mai puțin pentru bani cît mai mulți și șefii n-au fost de acord. A stat secole de-a rîndul cu gura căscată sub perii cei roditori și fructele cădeau alături. S-a gîndit la
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
foile lui și din nou era obligat s-o ia de la capăt. Răbdătoriu ca nimeni altul, poporul Bundy s-a odihnit sub diverse juguri și le-a înjurat în doine și anecdote de le-au mers fulgii. Personal, mi-am dat seama de existența acestui popor uitîndu-mă la televizor. Serialul cu vestita familie Bundy s-a difuzat în România acum cîțiva ani. Astăzi e în reluare. Cînd îl prindeam, atunci, mă amuzau Al Bundy și familia lui de tot rîsul. Astăzi
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
solicita să o facă, talentul de a nu se uza complet, entuziasmul inițiativelor, cît și inocența senină de a primi cu fruntea sus toată cascada de ratări din care e compusă viața sa - mă lasă cu gura căscată și-mi dau fiori reci pe șira spinării. Al Bundy e un erou fără medalii și fără recunoaștere publică. Al Bundy este un desuet cavaler al sfîrșitului de mileniu, într-o continuă cruciadă cu morile de vînt ale existenței. Al Bundy e un
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
moralist modern care ne demonstrează cum e cînd trebuie să poți și nu mai poți. Și, tot uitîndu-mă eu astăzi un pic, mîine un pic, am încetat de a mai rîde cînd se transmit peripețiile familiei Bundy, fiindcă mi-am dat seama, v-am spus, de existența unui întreg popor care seamănă cu Al Bundy așa cum Al Bundy seamănă cu imaginea sa din oglindă. Un popor dornic de succes, dar mereu perdant, un popor care putea să aibă în istorie un
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
dinții, dar după aia iar veneau, mai numeroși decît prima dată și capii de atunci ai viitorului popor Bundy (fiindcă el a devenit cu adevărat Bundy mult, mult mai tîrziu), pentru a-și proteja supușii de raiduri, acceptau să le dea un bacșiș, acolo, să aibă și ei de-un castel, de-o armată sau de ce-o vrea Allah. La un moment dat, niște greci de prin mahalaua Fanarului, din Istanbul, s-au trezit peste noapte că sunt puși să
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
impresia creată de un astfel de cuvânt e oarecum nepropice) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care - într-un context diferit - pomenesc " Probabilitatea/ Însingurării." Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică și neîmblânzită. Ei refuză compasiunea lecturii. Ca scriitor, și tu ții compasiunea în frâu. Poezia ta este firească, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
și efort. Lucrez cu zilele la un poem, cu săptămânile, ba chiar cu lunile uneori, ca să-l aduc mai aproape de ce mi-ar plăcea să fie. Am multe variante, pentru toate poemele. Ba uneori chiar după ani de zile îmi dau seama că trebuie schimbat ceva, subliniat ori simplificat. Unele poeme mi-au fost publicate în patru versiuni diferite: prima într-o revistă ori ziar; a doua în volum. A treia apare în Poeme alese, iar a patra în volumul revizuit
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
atunci pe dreapta/ port mereu inelul/ ales cu tata/ ca dar pentru mine când am împlinit douăzeci și cinci de ani./ Pe stânga, de câteva luni/ de la moartea ei, inelul mamei:/ inelul lui de logodnă pentru ea/ acum o jumătate de veac,/ dat mie/ după înmormântare.[...] Pun amândouă mâinile pe birou./ Tendoane și vine proeminente/ pe dosul palmei, cum erau mâinile ei;/ palme roșii și roase/ care crapă din nimic, ca ale tatei. Chiar și fără/ inele, carnea mâinilor mele/ e închinare amintirii
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
le avem cu toții? Poetul resimte poate mai intens, e drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți de altfel - iată ce-mi dă încrederea să scriu mai departe (și sper că dă și forță rândurilor pe care le scriu). LV. Ca să încheiem acest interviu, ce aștepți de la poezie și cum ar trebui să reacționeze critica literară? Ce întrebare ai fi vrut să ți
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți de altfel - iată ce-mi dă încrederea să scriu mai departe (și sper că dă și forță rândurilor pe care le scriu). LV. Ca să încheiem acest interviu, ce aștepți de la poezie și cum ar trebui să reacționeze critica literară? Ce întrebare ai fi vrut să ți se pună în interviuri și totuși nu ți-a
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
asasinat, nu se stinseseră ecourile Afacerii Dreyfuss. Scriitorul nu era deloc simpatizat în mediile burgheziei naționaliste și clericale, iar socialiștii n-aveau destulă trecere. Totuși, în 1904, la Dijon este ales primar un socialist care, înlocuind șaptesprezece nume de sfinți date străzilor orașului, îl pune pe al lui Zola în locul lui Saint Jean. Mai mult: pe zidul bisericii Saint Jean aplică o plăcuță care se vede și azi: Place E. Zola, grand écrivain aux idées matérialistes. Să mai traduc? În 1920
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
Până la urmă am convenit să comunicăm prin poșta electronică. Cum vi se pare acest mijloc de comunicare modern? E o pierdere? E un câștig? Modifică relațiile dintre oameni? Sunt ei mai apropiați decât pe vremea când se foloseau porumbeii voiajori - dau acest exemplu pentru ca să ne amuzăm și să alungăm crisparea inerentă la începutul oricărui dialog, chiar dacă e purtat între oameni care se cunosc de multă vreme. Paul Cornea: Poșta electronică e evident un mijloc extrem de performant de a trimite rapid mesaje
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
ale mamei. Din cînd în cînd, o curățenie prin casă elimina o parte a surplusului, dar ceea ce rămînea era oricum mai mult decît ce fusese aruncat. De fapt, riscam mereu să fim inundați în hîrtie tipărită. În aceste condiții, vă dați seama că lecturile mele au fost timpurii și haotice. Încă din clasele primare am descoperit universul fascinant al ficțiunii și am pătruns în el cu frenezia unui explorator, animat de o curiozitate nepotolită. Mă întrebi dacă citeam cu creionul în
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
și Emil Ludwig; am citit tot ce se tradusese din ei. Am început să descopăr apoi în biblioteca de-acasă și cărți mai semnificative. Din ceața amintirii emerg câteva titluri: Crimă și pedeapsă, Don Quijote, Hedda Gabler (întâmplarea de a fi dat tocmai peste "acest" Ibsen!), Etzel Andergast de Jakob Wasserman, Neamul Șoimăreștilor și Zodia cancerului, Răscoala (nu însă Ion, care, la prima confruntare, m-a plictisit!) etc. Prima mea lectură franceză a fost La chartreuse de Parme, descifrată, cu mari eforturi
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
a cunoaște istoria literaturii ați venit în contact cu istoria pe care o trăim cu toții. Care au fost "semnele vremii" care vi s-au dezvăluit mai întâi? - Mi-am făcut liceul în timpuri sumbre. Semnalele pe care mi le-a dat Istoria au fost contradictorii. Cele mai multe, rele: cotirea țării spre un regim totalitar, aplicarea legală a discriminării rasiale, antisemitism din partea unor profesori și a unor colegi, eliminarea din Liceul Mihai Viteazul, la sfârșitul clasei a VI-a (corespunzând clasei a X
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
nici repede, nici ușor. O bună bucată de vreme am trăit într-o stare de imunitate somnambulică față de orice fapt ori argument potrivnic. Ascultam și vedeam doar ceea ce știam a priori că trebuie auzit ori văzut. Totuși, de la un moment dat înainte, divorțul dintre propagandă și realitate a devenit atât de evident încât îndărătnicia mea de iluminat a început să se erodeze. Îndoielile mă asaltau. În 1952, așa-zisa "deviere de dreapta" m-a stupefiat prin ușurința cu care partidul s-
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
încredere în producțiile mele beletristice, nu mă grăbeam să le public. Îmi lăsam deci compunerile la dospit. Însă, invariabil, după o vreme, după ce înflăcărarea momentului de inspirație se evapora, la recitire, "operele" îmi păreau fade și artificiale, niciuna nu-mi dădea sentimentul că mă exprimă. Mă atrăgea, în schimb, critica de profil academic, dar îmi lipsea ocazia s-o practic. Două experiențe am încercat totuși, soldate ambele cu un eșec usturător. Pentru un eseu intitulat, e drept, teribilist și suficient, Observații
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
ce vroiam - pe-atunci mă interesau îndeosebi istoria și sociologia - dar Miron a stăruit în felul său febril și afectuos. În cele din urmă, am acceptat și m-am hotărât să încep cu un articol programatic. Când i l-am dat, Miron m-a îmbrățișat entuziast. Eram în al nouălea cer. Dar bucuria n-a durat mult. Omul însărcinat cu vigilența ideologică, șeful veritabil, din umbră, al publicației, un activist obtuz și fără umor, mi-a luat textul la scărmănat, cerându
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
făcând propunerea, la sugestia lui Sică Alexandrescu și, cred, a lui W. Siegfried, faptul esențial e că evenimentul s-a soldat cu un succes deplin. Mi-e greu să uit fraternizarea dintre interpreți și publicul de emigranți din sală, masa dată de Elvira Popescu în onoarea foștilor ei colegi în somptuoasa-i reședință din apropierea Parisului, de bucuria lui Sică și a celorlalți actori când au citit relatările elogioase ale presei pariziene... Dragă George Arion, permi- te-mi să mă opresc aici
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
lui Pas (cum aveam să aflu ulterior), fără a avea loc, după toate probabilitățile (aici nu sunt sigur) o consultare cu ministrul însuși. Era, fără doar și poate, o hotărâre luată "sus", de către zeii din Olimp, care n-au de dat socoteală nimănui de ceea ce fac, pentru care orice muritor de rând e un pion manipulabil pe eșichierul lumii, în funcție de capriciu ori interes. Dar de ce atâta grabă? Explicația dată mie era evident pretextuală, fără nici un temei real. Care putea fi motivația
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
mie era evident pretextuală, fără nici un temei real. Care putea fi motivația veritabilă? N-am aflat-o nici până în ziua de azi! În Amintirile sale, Aurel Baranga, pe-atunci autor dramatic de succes, cu in-fluență și intrări în cercurile protipendadei, dă o versiune care nu e foarte sigură, în orice caz rămâne parțială. În fond, cred că zeii voiseră să mă pedepsească pedagogic, fără a mă strivi, fiindcă "mi-o luasem în cap", dădeam semne de independență și mă bucuram de
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]