534,793 matches
-
ea Și-o căzut și mâna mea, Dar cu păgân alăturea. Și-am rămas un biet sărman De n-am nici boi, n-am nici plug Nici juncani ca să-i înjug. Și m-am dus la cel bogat Să-mi dea plugul și-un argat, Dar în samă nu m-a băgat, Pe ușă afară m-a dat Să nu-mi ar la copil de-un pas. - Măi Șoimane, măi Burcele Na-ți un plug cu șase boi Să mergi bogat
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
De n-am nici boi, n-am nici plug Nici juncani ca să-i înjug. Și m-am dus la cel bogat Să-mi dea plugul și-un argat, Dar în samă nu m-a băgat, Pe ușă afară m-a dat Să nu-mi ar la copil de-un pas. - Măi Șoimane, măi Burcele Na-ți un plug cu șase boi Să mergi bogat de la noi. Și na-ți movila în răzășie Ca s-o ai de plugărie. Și pe movilă
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
el a strigat așa tare? Și pentru ce ară Duminica? El a zis, că a strigat el să aducă boii la plug și ară Duminica, că este om sărac și într-alte zile n-a vrut fratele său să-i deie plugul, și acum Duminica i l-a dat. Deci Ștefan Vodă a luat plugul fratelui celui bogat și l-a dat fratelui celui sărac să fie a lui.
Purcel [Corola-other/Imaginative/83503_a_84828]
-
ară Duminica? El a zis, că a strigat el să aducă boii la plug și ară Duminica, că este om sărac și într-alte zile n-a vrut fratele său să-i deie plugul, și acum Duminica i l-a dat. Deci Ștefan Vodă a luat plugul fratelui celui bogat și l-a dat fratelui celui sărac să fie a lui.
Purcel [Corola-other/Imaginative/83503_a_84828]
-
plug și ară Duminica, că este om sărac și într-alte zile n-a vrut fratele său să-i deie plugul, și acum Duminica i l-a dat. Deci Ștefan Vodă a luat plugul fratelui celui bogat și l-a dat fratelui celui sărac să fie a lui.
Purcel [Corola-other/Imaginative/83503_a_84828]
-
moșii lor, care au căpătat-o din vremea lui Ștefan cel Mare. l) Locuitorii satului Oșești, comuna Oșești, ținutul Vaslui, sunt răzeși din vremea lui Ștefan cel Mare. m) Satul Valea Satului din comuna Valea Satului, ținutul Vaslui, a fost dat de Ștefan cel Mare, ca răzășie, unui oștean de-al lui. n) Satul Dobrovățul-Ruși, din comuna Dobrovăț, ținutul Vaslui, își trage numele de la o ceată de Mazuri rusnaci aduși și așezați aici din vremea lui Ștefan cel Mare.
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
apropiere de locul unde este acum Mânăstirea Bisericani și unde, ca amintire, s-a așezat într-un stejar bătrân, o icoană a Maicii Domnului. Sihastrii s-au întors apoi înapoi, urmându-și nevoințele lor schimnice ca și mai înainte și dând ca aducere aminte numele lor munților în care și-au petrecut viața, și anume: Metodie, Varnava, Verchie, Simon, Gherman, Piru și Grecul.
Rom?nia este gr?dina Maicii Domnului by Melchisedec ?tef?nescu [Corola-other/Imaginative/83534_a_84859]
-
unde Ștefan cel Mare bătu 120 mii de turci. Mai târziu, la Valea-Albă (Neamț), ea intră iarăși în luptă, și pe când mânuia un tun, a fost rănită greu și silită să iasă din luptă. Din acest război, i s-a dat gradul de cinste, făcând-o Sutaș (Căpitan) și Vodă a oprit-o la curtea domnească printre boieri, unde a fost la mare cinste până la moartea sa.
Maria Suta?ului by Maior Elefterescu [Corola-other/Imaginative/83498_a_84823]
-
unde venise. Iar Ștefan s-a întors fără mândrie în târgul Vasluiului, tot așa cum pornise, și a înge- nunchiat înaintea altarului, aducând lui Dumnezeu laudă pentru acea biruință. A chemat în jurul său pe toți vitejii de la Podul Înalt, le-a dat ranguri mari în oștire, făcând boieri pe plugarii săi. Le-a poruncit să postească toți, cum va face și el timp de patru zile, numai cu pâine și cu apă. A dat veste în toată țara, ca nimeni să nu
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
pe toți vitejii de la Podul Înalt, le-a dat ranguri mari în oștire, făcând boieri pe plugarii săi. Le-a poruncit să postească toți, cum va face și el timp de patru zile, numai cu pâine și cu apă. A dat veste în toată țara, ca nimeni să nu-i dea la biruința aceea, ci numai lui Dumnezeu, că el - Ștefan - nu poate să se mândrească cu așa minune. A postit Moldova toată după porunca lui Ștefan-Vodă și l-a numit
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
mari în oștire, făcând boieri pe plugarii săi. Le-a poruncit să postească toți, cum va face și el timp de patru zile, numai cu pâine și cu apă. A dat veste în toată țara, ca nimeni să nu-i dea la biruința aceea, ci numai lui Dumnezeu, că el - Ștefan - nu poate să se mândrească cu așa minune. A postit Moldova toată după porunca lui Ștefan-Vodă și l-a numit poporul său drept credincios „Sfântul Ștefan” așa cum i se cădea
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
Huiban s-a bătut amarnic cu turcii, la Rahova, încât purtarea lui vitejească i-a plăcut lui Ștefan-Vodă, așa că, după ce-a alungat pe turci către Bârlad de i-a scos afară din țară, Vodă l-a răsplătit pe Huiban, dându-i în răzășie după cum și-a ales el pe valea pârâului Văii Mărului, drept locul acela care i-a plăcut lui Huiban când a fost la nuiele de corn. Și ca cinste mai mare, Ștefan a hotărât ca să nu mai
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
de lemn, cu hramul Sf. Neculai, căreia i se zicea și „biserica lui Avram”. Satul Avrămești își trage numele de la Avram Huiban și de la buruiana „avrămeasa”. Gheorghe Huiban s-a însurat cu Irina de la Neamț și tată-su i-a dat zestre Dealul-Merilor, întemeind un sat numindu-l Mărășești, după porecla „Mărăscu” care o purta Gheorghe, din pricină c-avea mere multe.
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
Cu păgânu-alături!... De atunci n-am ce să fac C-am ajuns un biet sărac. Nici n-am casă, nici n-am jug Nici juncani ca să-i înjug! Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat, Să-mi dea plugul ca să ar ... Mi-a fost ruga în zadar. Atunci, Doamne, mă-ntorsei La tătari că mă dusei, Un plug mare că prinsei Și cu un bou îl înjugai Și de lucru m-apucai, Că săracul n-are soare Nici
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
Kitajenko: lecție de măiestrie Personalitatea unei orchestre este dată de sonoritatea sa, obținută din însumarea personalității fiecărui component, la rându-i fiind subsumată unei concepții unice și unificatoare, aparținând dirijorului. Și toate acestea în slujba muzicii, a stilului propriu fiecărei compoziții prezentate publicului. Aceste cerințe (ușor de formulat, dar
Kitajenko: lec?ie de m?iestrie by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83542_a_84867]
-
nu i-ai fi găsit pereche pe pământul acesta. Domnului nu-i mergea mâncarea la inimă și odihna în oase, de amărât ce era. A întrebat el de lume, s-a sfătuit cu vrăjitorii și cărturarii timpului, dar n-a dat de leacul muțeniei. Într-o vreme așa în amurg de vară, iaca vine la Domn o babă, dar bătrână de-și scărpina pieptul cu nasul, așa era de gheboasă - și-l povățuiește să cheme pe Soare la un ospăț și
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
-l zărească și Ștefan a scăpat cu viață. După întâmplarea aceasta, Dumnezeu i-a ajutat și i-a bătut cu istovul pe turci, la Podul- Înalt, care venea mai sus de satul Scânteia („Ceea ce nu-i adevărat, lupta s-a dat tot la Cănțălărești” - spune Nicolae Iorga) și pe urmă i-a alungat pe turci în jos spre Dunăre. În ținutul Tecuciului iar i-a bătut amarnic pe turci, la un vad care de-atunci i-a rămas numele: Vadul-Turcilor. Și
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
298. footnote> (Ioan O. Zugravu, rev. „Albina”, an XIII, f.577) După bătălia de la Podul Înalt (Racova), cea atât de mult vestită a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, el răsplăti, ca după obiceiul lui vechi, vitejia oștenilor din gloată, dându-le pământ de hrană și făcându-i pentru totdeauna răzeși. Printre acești ostași era și un viteaz, FRÂNCU, cu cinci feciori: ȚUȚCU, HÂRIE, SIPU, GEMBET și MIHU. Frâncu a fost oștean viteaz în oștirea lui Ștefan-Vodă. De locul lui era
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
dânșii, se întorcea grăbit ca un vârtej așa că ne povestește și astăzi cântecul care mai dăinuiește: Crângu-i crâng Și nu e crâng, Dealu-i deal Și nu e deal. Și de iute ce mergea De-un sat mare că dădea De-odată se oprește la casa cu un plop Din satul ce-i zice Hârtop. Fata, ieșindu-i în prag, o întâmpină drăgostos: Fie Dumnezeu cu tine Și iubirea ta, cu mine! Și Mihu-i răspunde: Mâine, Ruxando, dorul tău
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
turcii, de va scăpa cu viață, să ia de soție pe Ruxanda. Dar Ștefan-Vodă nu putu ține calea turcilor și s-a întors pe apa Bârladului, către Vaslui. Păgânii se iau după dânsul prăpădind tot ce găseau în drum. Au dat foc mai multor sate: Șovârcani, Grăpeni, până și satul Hârtop a fost pârjolit; iar pe Ruxanda, văzând-o atât de frumoasă, Soleiman, pașa cel turcesc, o ia cu dânsul în robie. Când s-a dat bătălia de la Racova, Mihu, zărește
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
ce găseau în drum. Au dat foc mai multor sate: Șovârcani, Grăpeni, până și satul Hârtop a fost pârjolit; iar pe Ruxanda, văzând-o atât de frumoasă, Soleiman, pașa cel turcesc, o ia cu dânsul în robie. Când s-a dat bătălia de la Racova, Mihu, zărește pe Ruxanda, stând pe calul lui Soleiman. Turcul, văzând că va fi biruit, străpunge cu paloșul său pe Ruxanda, ca și cum ar fi zis: „Nici a mea, dar nici a ta să nu fie!” Iar Mihu
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
pe turci. Mântuindu-se și lupta aceasta, Ștefan- Vodă s-a bucurat iar câtva timp de liniște și odihnă și atunci, a dăruit pământuri la toți vitejii săi ca să-i facă stăpâni vrednici, pe câte o moșie. Și i-a dat lui Frâncu, ca unul ce fusese bun viteaz în grea cumpănă, moșia Țuțcanilor de azi, care se-ntindea atunci din apa Horincei până-n apa Elanului, de la Plopul Corbului și până la Ulm. Frâncu împarte moșia feciorilor. Lui Mihu i-a dat
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
dat lui Frâncu, ca unul ce fusese bun viteaz în grea cumpănă, moșia Țuțcanilor de azi, care se-ntindea atunci din apa Horincei până-n apa Elanului, de la Plopul Corbului și până la Ulm. Frâncu împarte moșia feciorilor. Lui Mihu i-a dat Ghereasca, unde întemeie satul Ghereasca și dură un schit de călugări, în pomelnicele căruia s-a găsit și numele lui Mihu. Lui Gembet i-a dat Măluștenii, întemeind satul de astăzi. Se mai află încă și-acum urmași de-ai
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
de la Plopul Corbului și până la Ulm. Frâncu împarte moșia feciorilor. Lui Mihu i-a dat Ghereasca, unde întemeie satul Ghereasca și dură un schit de călugări, în pomelnicele căruia s-a găsit și numele lui Mihu. Lui Gembet i-a dat Măluștenii, întemeind satul de astăzi. Se mai află încă și-acum urmași de-ai lui Gembet. Lui Sipu i-a dat Sipenii, durând satul Sipeni de azi. Lui Țuțcu i-a dat satul Țuțcanii de azi. Lui Hârie i-a
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
dură un schit de călugări, în pomelnicele căruia s-a găsit și numele lui Mihu. Lui Gembet i-a dat Măluștenii, întemeind satul de astăzi. Se mai află încă și-acum urmași de-ai lui Gembet. Lui Sipu i-a dat Sipenii, durând satul Sipeni de azi. Lui Țuțcu i-a dat satul Țuțcanii de azi. Lui Hârie i-a dat către pârâul Elanului. Chindiei, singura fată ce-a avut-o Frâncu și pe care a măritat-o cu un grec
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]