55,283 matches
-
crimele comise contra românilor” și se declară împotriva „distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor, în scopuri politice (de dominație), economice (extorcare de fonduri) și de culpabilizare a tuturor celorlalte națiuni neevreiești, fără o analiză critică a propriilor acțiuni criminale antiromânești (și în general antigoyim), susținute sau aprobate de cvasitotalitatea cercurilor evreiești”. În 2002, Paul Goma a publicat eseul "Săptămâna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii", în care descrie „atrocități comise de populația neromână
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
(n. 23 mai 1871, Târgu Frumos - d. 12 martie 1936, București), a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
cei 10 ani de existență, din prima serie a revistei "Viața românească", de excese ca și de exclusivism, permițând scriitorilor importanți ai epocii, Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Tudor Arghezi etc. să-și dezvolte liber activitatea. Opera critică a lui Garabet Ibrăileanu, al treilea moment important în critica românească, poate fi privită ca o sinteză a direcțiilor anterioare ilustrate de Titu Maiorescu și C.Dobrogeanu-Gherea. Întâia lucrare importanta a lui Ibrăileanu, "Spiritul critic în cultura românească" (1908) este
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
-și dezvolte liber activitatea. Opera critică a lui Garabet Ibrăileanu, al treilea moment important în critica românească, poate fi privită ca o sinteză a direcțiilor anterioare ilustrate de Titu Maiorescu și C.Dobrogeanu-Gherea. Întâia lucrare importanta a lui Ibrăileanu, "Spiritul critic în cultura românească" (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizează geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880, adică din momentul apariției revistei lui Mihail Kogălniceanu, "Dacia literară" - unde se afirmă pentru întâia
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
românească" (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizează geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880, adică din momentul apariției revistei lui Mihail Kogălniceanu, "Dacia literară" - unde se afirmă pentru întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de imitație și se atrage atenția asupra necesității reprezentării caracterului național - până la constituirea statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține obsevații pătrunzătoare
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
(n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu - d. 21 mai 1964, București) a fost un estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român. Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 - 1965). Fiul său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru și scriitor. Fiica sa, Maria Alexandrescu Vianu, este un
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă asupra romanului "Un om între oameni" aparține profesorului și criticului literar Șerban Cioculescu, exprimată în volumul "Varietăți critice (1966)": "Lucrare de vastă documentare și de pătrunzătoare reconstituire a momentului istoric, romanul [Un om între oameni] este poate capodopera lui Camil Petrescu și una dintre culmile literaturii noastre epice". Este de
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă asupra romanului "Un om între oameni" aparține profesorului și criticului literar Șerban Cioculescu, exprimată în volumul "Varietăți critice (1966)": "Lucrare de vastă documentare și de pătrunzătoare reconstituire a momentului istoric, romanul [Un om între oameni] este poate capodopera lui Camil Petrescu și una dintre culmile literaturii noastre epice". Este de remarcat adverbul "poate" din afirmația lui Ș.Cioculescu
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
căsătorit cu Maria Rallet. A ajuns în 1933 directorul Fundației pentru Literatură și Artă a regelui Carol II, cea mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică. De la bun început obiectivele sale erau complexe: în primul rând publicarea de ediții critice ale scriitorilor clasici români, a colecției „Energia", unde regele Carol propunea tipărirea de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de muncă intensă, coroborată de pasiunea
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu îl cunoștea încă din anii de liceu. Fiind unul din animatorii "Însemnărilor literare" - de sub conducerea directă a lui Mihail Sadoveanu și George Topârceanu - și deja colaborator al lui Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez îl prezintă marelui critic pe mai tânărul său prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a-l susține pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la "Viața Românească" cu drepturi egale față de ceilalți, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
vedea un membru al grupării de la "Viața Românească" cu drepturi egale față de ceilalți, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranțele mari pe care și le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranțele criticului nu sunt înșelate, și încă din primul an al noii ei apariții "Viața românească" începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi și mai de valoare. Anii 1920, 1921, 1922 și 1923 nu sunt
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
(n. 23 mai 1902, Teiu - d. 26 noiembrie 1970, București) a fost un autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog, scriitor român. , pseudonim al lui Nicolae Iordache (a mai semnat și Apollonius), s-a născut în comuna Teiu, din județul Argeș, ca fiu al lui Șerban Iordache, din neam de moșneni, agricultor foarte avut
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
de limbă și literatură română" a Universității din București, unde ține un curs despre Estetica poeziei românești. Moare din cauza unui infarct miocardic, la 26 noiembrie 1970. Vladimir Streinu a debutat ca poet în "Adevărul literar si artistic" (1921), iar în calitate de critic, în revista "Muguri" (Câmpulung Muscel) în 1922, cu un articol despre volumul de poezii "Pârga" de Vasile Voiculescu, și apoi a colaborat la foarte multe alte publicații, ca acelea amintite, la care să adăugăm, doar cu titlu exemplificativ, Săptamâna muncii
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
de critică literară", 2 vol. (1968), care vor continua postum până la vol. V inclusiv (1977). Tot postum vor apărea micromonografia "Ion Creangă" (1971), volumul de versuri "Ritm imanent" (1971), "Studii de literatură universală" (1973). Vladimir Streinu a îngrijit prima ediție critică a Operei lui Calistrat Hogaș, 2 vol. (1944, 1947) și o ediție anglo-română a capodoperei lui Shakespeare, "Tragedia lui Hamlet, prinț al Danemarcei" (1965). Criticul nostru și-a definit concepția și opiniile estetice de-a lungul celor cinci volume de
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
metode, ca fiind incapabile să explice și să decidă asupra originalității spiritului creator. Metoda are numai valoare celui care o practică. Relativist, întrucât esența artei ar fi ceva imprecis, opera ar avea un duh inanalizabil, "Vladimir Streinu considera că sarcina criticului este să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadica, misterul vibrator cu care să consune". Mai exact, să surprindă unicitatea operei. Sunt invocați în acest sens Charles Du Bos (sonoritatea fundamentală), Henri
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
artei, realitatea ei monadica, misterul vibrator cu care să consune". Mai exact, să surprindă unicitatea operei. Sunt invocați în acest sens Charles Du Bos (sonoritatea fundamentală), Henri Bergson (durata vie), Gabriel Marcel ("l'attention à l'unique"), Camil Petrescu (substanțialitatea). Critic de formație maioresciana, Streinu a văzut în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă, pentru frumos, de unde și polemicile sale împotriva ingerințelor politice din orice parte ar fi venit ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține scrisul
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
raționalist...") amintesc eseul lui George Călinescu, Clasicism, romantism, baroc. Tot acum, el definește specificul românesc pe care-l vede ca o expresie a clasicismului, drept aesthesis carpato-dunărean", incorporat în primul rând în Miorița. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie pe care a îmbrățișat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu și încă de mai înainte (măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist"), până la cel mai tânăr contemporan. Marele poet l-a atras în permanență, comentându-i opera în
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
ar fi produs, observând că destule versuri, sintagme sau poezii rămân neînțelese. Unicitatea lui Eminescu, poet al visului dublu, teurgic și mitologic n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată". Acest univers mirific va fi mereu prezent în conștiința criticului și atunci când va comenta lirica secolului XX, care se îndruma pe alte căi decât ale romantismului eminescian. Deși orientat spre modernism, Streinu îi acordă lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizanta din Istoria literaturii române. Pe
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
modernism, Streinu îi acordă lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizanta din Istoria literaturii române. Pe larg e discutată noutatea ideilor lui poetice, unele în premieră mondială, ca transpoziția senzațiilor, apropierea poeziei de muzica, verslibrismul. Admirația criticului față de opera lui Macedonski, care, prin atitudinile exacerbate ale autorului se dezvoltă într-o semeție de artă luciferică, sublimă și nemaicunoscută", este indiscutabilă. Vladimir Streinu se afirmă și își conturează profilul pe deplin atunci când abordează perioada interbelica. Spre a-i
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
, născut "Nicolae Apolzan", (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea) este un critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române (din 2013). A activat și ca politician după Revoluția din 1989. Ambasador al României la UNESCO și președintele Uniunii Scriitorilor din România (pentru al doilea mandat). Manolescu
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii. În legislatura 1992-1996 a fost ales ca senator în județul Sibiu pe listele partidului OCL-(PAC). Una dintre cărțile sale fundamentale este "Istoria critică a literaturii române", apărută în 2008 într-o ediție definitivă. Este, de asemenea, directorul revistei "România literară". În luna decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat "Profesor emerit". Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național "Steaua României
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
al Facultății de Filologie a Universității din București. În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza "Opera lui Titu Maiorescu" la Universitatea din București. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale "Contradicția lui Maiorescu", o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă. Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începută în 1963, este numit profesor titular în
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
Academiei Române, iar din 2005 devine președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul "Lecturi infidele" în anul 1966. În anul 2008 a publicat "Istoria critică a literaturii române", care poartă subtitlul " 5 secole de literatură ", în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele noastre, prima fiind cea scrisă de G. Călinescu. Nicolae Manolescu
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
(n. 15 aprilie 1934, București) este un medic psihiatru și un scriitor român. Este fiul criticului literar Tudor Vianu și al Elenei, născută Irimescu, fiica lui Ștefan Irimescu, medic, întemeietorul ftiziologiei din România. Timp de doi ani de zile, în perioada 1952-1954 este student al secției de limbi clasice a Facultății de Filologie din București. Din
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. ""Necredinciosul"" este inspirat de experiență medicală a autorului. "Blestem și Binecuvântare" este o culegere de eseuri despre problematică tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. "Investigații mateine" este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În 2009 publică ""Exerciții de sinceritate"", o relatare despre implicarea să civică din anii șaptezeci. În 2010 publică un roman autobiografic, ""Amor intellectualis", desemnat drept "Cartea Anului 2010" de juriul revistei România literară; deasemeni autorul a obținut
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]