55,379 matches
-
publice Înregistrat În asemenea perioade, Își pierde caracterul temporar, permanentizându-se sau continuând să crească chiar și după revenirea la o situație normală. În consecință, creșterea impozitelor În corelație cu cea a cheltuielilor publice devine inevitabilă ca tendință generală și dobândește un caracter durabil, În timp. Față de pozițiile conturate În teoria și practica fiscalității, apreciem că există anumite premise obiective, alături de circumstanțe de ordin subiectiv, care pot condiționa proporțiile redistribuirii fiscale a produsului creat și contura nivelul optim al fiscalității. Ne
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
sibiencei Barbara Hunsar și ai argeșanului Stoian (Ștefan) Olahus, care se înrudea cu domnitorii Vlad Țepeș, Mihnea cel Rău și Iancu de Hunedoara. Refugiat în Transilvania, Ștefan Olahus respinge la un moment dat sprijinul vărului său Matei Corvin pentru a dobândi tronul Țării Românești, preferând viața liniștită de jude crăiesc în Orăștie. O. își începe învățătura la școlile săsești din Sibiu și Orăștie, pentru a-și continua studiile, între 1505 și 1512, la școala capitulară din Oradea, modelată după profilul umanist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
pe care sperăm să-l aibă o asemenea realizare. Totodată, avem convingerea că această carte reprezintă Încă un succes profesional al Învățătorilor Maria și Neculai Buciumaș, care au avut prilejul să lucreze - aproape o Întreagă carieră didactică - În Învățământul special, dobândind o frumoasă experiență, din care un segment Îl oferă cu drag colegilor de breaslă. Așadar, o recomandăm - cu multă Încredere - celor interesați, adăugând și admirația noastră pentru pasiunea și abnegația cu care s-a realizat acest proiect atât de frumos
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
al științei În cauză. Sociologia românească este o sintagmă care ține de politicile naționale, și nu de sociologie ca știință. Sigur că, dacă o comunitate a sociologilor susține și chiar construiește o identitate proprie și o motivează ideologic, această identitate dobândește o realitate tot atât de pregnantă pe cât de insistentă și consistentă este această susținere. Dar este oare justificată o asemenea orientare? Poate sau aproape sigur, dacă prin această opțiune se poate clarifica situația din această disciplină pe care o numim sociologie și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
afirma, de asemenea, că adevărații beneficiari ai acestui „mare pas Înainte” (Tang și Perish, 2000, 21) erau locuitorii mediului urban și femeile, care, prin intermediul industrializării extensive, dar și datorită ideologiei egalitariste dominante, au intrat masiv pe piața forței de muncă, dobândind, În acest fel, o puternică și nemaiîntâlnită autonomie și independență atât În sfera privată, cât și În cea publică. În ciuda prezentării detaliate a „trecutului chinez”, a proceselor ce converg spre perioada mai recentă, analiza autorilor se referă totuși doar la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
același timp regruparea resurselor financiare dinspre educația superioară spre cea primară. Această din urmă măsură urmărea, evident, și scăderea posibilităților elitelor de a-și menține statutul prin accesul la Învățământul superior. Astfel, marea masă a locuitorilor - deci și femeile - a dobândit un nivel de școlaritate crescut față de perioada anterioară, punându-se un accent mult mai scăzut pe Învățământul universitar. Această viziune egalitaristă a făcut posibilă accentuarea „virtuocrației” În detrimentul „meritocrației”, În măsura În care marea masă a indivizilor cu școlaritate asemănătoare nu putea tinde spre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
par să contureze „grupul câștigătorilor” reformei, ei fiind, În același timp, și aceia care Încurajează derularea acestuia. Însuși succesul reformei, al tranziției către economia de piață va depinde de puterea de negociere pe care acest grup de „câștigători” o va dobândi. Departament, disciplină și American Journal of Sociology Andrew Abbott, În cartea intitulată Department and Discipline. Chicago Sociology at One Hundred (1999), apărută cu ocazia centenarului Școlii de la Chicago, realizează o istoriografie a constituirii și schimbării continue ale Departamentului de Sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fete, băieții Înregistrând un nivel mai ridicat pe scala dezinhibiției, rezultatul fiind un nivel scăzut al socializării, dat fiind faptul că nivelul academic reprezintă un factor decisiv al socializării.” Comportamentul violent sau agresiv nu se moștenește, ci se Învață, se dobândește. Cel mai repede poate apărea În sânul familiei sau, binențeles, În mediul În care copilul crește și se dezvoltă din punct de vedere social și intelectual. Televiziunea poate intensifica anumite comportamente ale copiilor sau poate ,,sugera noi comportamente pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comportamente pe care altfel telespectatorii nu le-ar lua În considerare” (Felson, 1996). De asemenea, telespectatorii, cu timpul, pot deveni insensibili față de diferitele acte de cruzime văzute În filme. Și, poate, cel mai grav aspect este acela că ei pot dobândi o falsă percepție a realității. Acest lucru se Întâmplă deoarece „valorile și atitudinile ori percepțiile lumii pot fi substanțial afectate de programele de televiziune, care pot, În schimb, influența comportamentul” (Hartnagel et al., 1975, 348). De altfel, ,,unii dintre copii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au un nepot practicant În mod regulat. Evoluția și practica religioasă de-a lungul generațiilor este un fenomen aflat În declin structural. Declinul structural al unei practici se traduce În forme specifice de reproducere: pe de o parte, ea se dobândește aproape În mod exclusiv prin moștenire familială, iar pe de altă parte, practica religioasă se pierde de la o generație la alta și nu mai este perpetuată decât Într-un număr restrâns de familii (care formează, astfel, nuclee ultime de consumare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
observă o continuitate aparentă a practicilor preluate de la generația vârstnică, ceea ce conduce la o primă concluzie potrivit căreia schimbarea nu se manifestă. După părerea sociologilor francezi Însă, această primă impresie este eronată, pentru că schimbarea poate apărea la o continuitate secundară, dobândită cu timpul, sub efectul influenței copiilor asupra părinților. „Ea rezultă, astfel, dintr-o dublă schimbare, mai Întâi la copii și apoi la părinți prin repercusiune” (Attias-Donfut, 2000, 661) Această influență inversă, calificată de Allerbeck (1979) drept „socializare inversă”, se exercită
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
natura raporturilor dintre generații. Exemplul societăților africane este edificator În această privință. În cercetarea pe care a efectuat-o timp de peste zece ani la Sonogo (Mali), Léopold Rosenmayr a demonstrat inversarea ierarhiei generațiilor sub efectul modernizării. În această societate, tinerii dobândesc o nouă forță politică, ce se opune puterii tradiționale atribuite Înaintașilor (Rosenmayr, 1979/1998, 72-86). Dacă În societățile africane rolul social al bătrânilor este menținut, se observă că societățile occidentale au diminuat istoric rolul bătrânilor. Un alt exemplu elocvent este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ca o componentă a capitalului social. Acesta desemnează abilitățile de cunoaștere, patternurile atitudinale și comportamentale pe care indivizii pot să le cheltuiască sau să le investească pentru a-și spori șansele de succes În instituțiile sociale, așa cum este școala. Indivizii dobândesc capital social prin rețelele sociale din care fac parte. Capitalul social este un concept care a trecut printr-un proces de revitalizare În ultimii 20 de ani, mai ales datorită lui Pierre Bourdieu și James Coleman, care au realizat o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lui Pierre Bourdieu și James Coleman, care au realizat o abordare contemporană a conceptului. De pildă, Pierre Bourdieu a folosit pentru prima dată această sintagmă legată de „capitalul cultural”, referindu-se la stocurile de cunoștințe pe care un individ le dobândește prin rețelele sociale informale - mai ales unde a crescut și unde au fost părinții și prietenii lui. Lucrările lui R. Putnam (1993b) și F. Fukuyama (1995) au extins conceptul de capital social În așa fel Încât se aplică nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și la națiuni. În acest sens, Dumitru Sandu (1999) precizează că, „În funcție de spațiul de interacțiuneă se poate vorbi despre capitalul social personal, familial, comunitar, organizațional și societal” (71). Capitalul social reprezintă resursele, valorile și avantajele individuale pe care indivizii le dobândesc ca participanți Într-un cadru comunitar. „Încrederea, asocierea și toleranța formează nucleul de valori al capitalului social. Reciprocitatea implicită este dimensiunea latentă fundamentală a tuturor acestor valori.” (Sandu, 1999, 71) De aici a izvorât ideea că o comunitate, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cantitatea activităților comune dintre școli, familii și comunități. Structura internă a modelului determină unde și cum interacțiunile se produc În și prin școală, familie și comunitate. Rezultatele interacțiunilor dintre familie, școală și membrii comunității Înăuntrul structurii interne a modelului sunt dobândite și acumulate drept capital social. Astfel, rețelele sociale sunt Întărite și capitalul social crește când sunt implementate activități de parteneriat În măsură să facă familiile, educatorii și membrii comunității să lucreze În mod cooperant pentru creșterea și dezvoltarea copiilor (Epstein
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de exemplu, trimitea unor scrisori sau notițe cu relatări diverse), cât și la metode noi (de pildă, interacțiunea cu membrii familiei prin intermediul temelor interactive sau folosirea mijloacelor electronice de comunicare). Pe măsură ce acumulăm mai multe informații cu privire la rolul elevilor În cadrul parteneriatelor, dobândim o Înțelegere mai completă asupra modului În care școlile, familiile și comunitățile trebuie să lucreze Împreună cu elevii pentru a le spori șansele de succes. Parteneriatele includ activități inițiate de educatori, părinți sau membrii comunității. Aceste activități pot să se producă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
trateze mediile populare. El constată că nu avea decât o idee abstractă despre acest mediu, că nu avea acces decât la informații de suprafață și nu putea pătrunde structurarea și organizarea lui, că nu putea Înțelege din exterior funcțiile educației dobândite În instituții de renume, publice sau private, rolul inițiatic al călătoriilor, importanța simbolică a reședinței, relațiile magice cu servitorii integrați În familie - o cultură care nu se livrează decât prin interacțiune, prin participare. Acest tip de bogăție nu este doar
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Grădina lui Ion, pref. Adrian Popescu, Bistrița, 2000; Bucuria întrebării. Părintele Stăniloae în dialog cu Ioan Pintea, Bistrița, 2002; Admirații ortodoxe, postfață Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: N. Steinhardt, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj-Napoca, 1993, Dăruind vei dobândi, Cluj-Napoca, 1994, Călătoria unui fiu risipitor, București, 1995, Ispita lecturii, introd. edit., Cluj-Napoca, 2000, Eu însumi și alți câțiva, Cluj-Napoca, 2001, Pledoarie pentru o literatură „nobilă și sentimentală”, I-II, Iași, 2001-2002 (în colaborare cu Radu Săplăcan), Eseu romanțat asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
care și delegații papali. Repetarea învățăturii unui sinod de către un alt sinod nu se făcea mecanic ci în lumina adevărului descoperit de Duhul Sfânt, așa cum au crezut și trăit în Biserica Ecumenică. De la folosirea sa la Botez, Simbolul Niceo-Constantinopolitan a dobândit cu timpul o funcție și mai intim legată de viața de fiecare zi a credincioșilor prin introducerea sa în Liturghia euharistică. Atunci când circumstanțele au determinat introducerea unui simbol de credință în Liturghie, Simbolul Niceo-Constantinopolitan a devenit crezul prin excelență al
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cineva că El nu este prin fire Domnul și Învățătorul, ci ca să arate că prețuiește aceste numiri date Lui de cei care Îl urmează, în mod necesar adaugă, înlăturând bănuielile acelora: Și bine ziceți, căci sunt. Fiindcă nu Și-a dobândit ca pe un simplu nume de cinste pe cel de Domn, precum noi, rămânând slugi prin fire, am dobândi o strălucire după har prin numirile cele mai presus de fire și prețioase date de oameni”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de cei care Îl urmează, în mod necesar adaugă, înlăturând bănuielile acelora: Și bine ziceți, căci sunt. Fiindcă nu Și-a dobândit ca pe un simplu nume de cinste pe cel de Domn, precum noi, rămânând slugi prin fire, am dobândi o strălucire după har prin numirile cele mai presus de fire și prețioase date de oameni”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Noua, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 797) „... Fericitul Toma a dat mărturia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
răbdat ca templul sau trupul Său să rămână mult timp așa, ci arătându-l mort numai prin pătrunderea morții în el, l-a înviat îndată, a treia zi, purtând ca trofeu al biruinței 63 Sale asupra morții nestricăciunea și nepătimirea dobândită în trupul Său60. Căci putea să ridice trupul chiar îndată din moarte și să-l arate viețuind iarăși. Dar Mântuitorul nu a făcut aceasta, rânduind cu înțelepciune și acest lucru de mai înainte 61. Căci ar fi putut zice cineva
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că o astfel de bogăție și moștenire s-a pregătit pentru creștini, (atât de mare) că nimeni nu poate s-o exprime și s-o descrie. Se cuvine, deci, să fie îmbrățișată cu zel și smerenie lupta creștinilor, pentru a dobândi acea bogăție. Pentru că moștenirea și partea creștinilor este Însuși Dumnezeu”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXIV, 2-3, în PSB, vol. 34, p. 242-243) „Trebuie să credem că morții, la înviere, vor fi slăviți cu slavă diferită
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sabie, să înfruntăm cuțitele, chiar de-ar trebui să pățim orice altceva, pe toate să le suferim cu ușurință, ca să avem parte de haina Împărăției cerurilor și de slava aceea tainică, pe care facă Dumnezeu ca noi toți să o dobândim”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIV, VI, în col. PSB, vol. 23, p. 632) „Dacă voiește cineva a fi slăvit, primească a fi necinstit. Dacă voiește cineva a se bucura de liniște, primească a fi neliniștit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]