53,562 matches
-
accesorii, fiecarea dintre acestea fiind descrise pe larg într-un capitol special dedicat. Totodată, uniformele colorate model 1893 și 1895 rămâneau în vigoare doar pentru mare ținută. În anul 1916, pe baza experienței războiului, s-au introdus simplificări la uniformele ofițerilor și trupei, stabilindu-se un model unic pentru toate armele. La trupă, uniforma de bază rămânea aceeași, modelul 1912. În raportul de aprobare înaintat regelui, prim-ministrul și ministrul de război Ion I. C. Brătianu justifica necestatea acestei măsuri "pentru considerațiuni
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
ne trebue, suntem nevoiți a recurge la industria străină, iar din cauza evenimentelor, prețull diverselor materiale a ajuns astăzi aproape întreit, iar unele nici nu se mai pot obține" Ca elemente de coifură erau prevăzute: capela - pentru trupă și chipiul - pentru ofițeri. Pentru ținuta de iarnă era prevăzută o căciulă din blană de oaie, de culoare cenușie. Începând cu anul 1917, pentru ținuta de campanie se introduce Casca Adrian, de model francez. Chipiul ofițeres era de tip „moale”, de campanie, confecționat din
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
1889-1946). A decedat la 11 februarie 1915, în București. Sublocotenent, în Geniu (1875), Locotenent (1879), Căpitan (1882), Maior, în Infanterie (1888), Locotenent-colonel (1893), Colonel (1898), General de brigadă (1906), General de divizie în rezervă (1913). După absolvirea Școlii militare de ofițeri, Constantin Z. Boerescu a luat parte ca sublocotenent în Compania a 4-a din Batalionul de geniu la Campania Armatei Române din Războiul de Independență al României, în anii 1877-1878, executând lucrări de fortificații la Barboși (Galați), la Calafat, la
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
de General de Divizie - cel mai înalt grad al ierarhiei militare din acea vreme. Medalia „Virtutea Militară” de aur (1878), Medalia „Apărătorilor Independenței”, Crucea „Trecerii Dunărei”, Medalia Comemorativă Rusă, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1878), în grad de Ofițer (1896), în grad de Comandor (1910), Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer (1891), în grad de Comandor (1909), Ordinul bulgar „Sf. Alexandru”, cl. IV (1892), Medalia „Avântul Țărei” etc. Constantin Z. Boerescu a fost pictat de artistul polonez Tadeusz
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
vreme. Medalia „Virtutea Militară” de aur (1878), Medalia „Apărătorilor Independenței”, Crucea „Trecerii Dunărei”, Medalia Comemorativă Rusă, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1878), în grad de Ofițer (1896), în grad de Comandor (1910), Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer (1891), în grad de Comandor (1909), Ordinul bulgar „Sf. Alexandru”, cl. IV (1892), Medalia „Avântul Țărei” etc. Constantin Z. Boerescu a fost pictat de artistul polonez Tadeusz Ajdukiewicz, în anul 1901, în calitate de comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” (de
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
cordon de bungee jumping. Alternativ, jucătorii pot folosi abordarea stealth, în care îi pot evita pe inamici sau paraliza temporar cu ajutorul pistolului cu laser a lui Marcus. Jucătorii pot completa misiunile și prin hacking. Când jucătorii comit prea multe fărădelegi, ofițerii de poliție vor intra în alertă și vor încerca să-i aresteze. Sistemul de upgrade revine și el, itemele fiind împărțite în trei categorii: Ghost, Aggressor, și Trickster. Jucătorii își pot îmbunătăți abilitățile conform stilului lor propriu de joc. Marcus
Watch Dogs 2 () [Corola-website/Science/337203_a_338532]
-
în Moldova, voluntarii din Rusia s-au opus ideii de a fi dispersați sub nume false pentru a evita riscul de a fi tratați ca trădători de autoritățile austro-ungare, solicitând înființarea unui corp de sine stătător, având soldații, subofițerii și ofițerii originari din provinciile românești supuse Imperiului. Pe 9 iunie 1917 a fost constituită pe lângă Ministerul de Război o comisie consultativă a ardelenilor și bucovinenilor, formată din Octavian Goga, Ion Nistor și Leonte Moldovan. La 14 iunie 1917 pe lângă Marele Stat
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
imposibil de realizat. Sub amprenta rapidității cu care s-a desfășurat refacerea capacității de luptă a armatei, instruirea voluntarilor deja sosiți din Rusia a fost redusă la 3 săptămâni. Tinerii intelectuali cu termen redus au fost trimiși la Școala de Ofițeri din Botoșani, simțindu-se o acută lipsă de cadre ofițerești corespunzătoare (acesta fiind de altfel și unul dintre motivele care au stat la baza amânării formării unei unități de sine stătătoare de ardeleni și bucovineni). Ulterior, voluntarii eșaloanelor trimise din
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
se refugiase în țară odată cu retragerea Armatei Române din Transilvania). Medic-șef al aceluiași regiment a fost numit Pompiliu Nistor. Estimativ, la sfârșitul lunii decembrie 1917 se aflau în zona liberă a Regatului României 29.000 de soldați și 1816 ofițeri ardeleni și bucovineni mobilizați din prizonieratul rusesc și din rândul refugiaților de peste munți. Toți aceștia ar fi urmat să fie grupați în rândul Corpului cu baza la Hârlău. Voluntarii "Corpului" de la Hârlău au primit - printre altele, misiunea de a păzi
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate au început să funcționeze din 1 iunie, dar deja în data de 26 martie Comandamentul "Corpului Voluntarilor" notificase că se reușise să fie plasată aproape întreaga trupă (la acea dată plasarea ofițerilor fiind în pregătire). O parte dintre ofițeri au fost reținuți în armată, după specializările fiecăruia și nevoi, iar aproximativ 20.000 de voluntari demobilizați au fost plasați la munca câmpului, fiind repartizați mai ales pe marile moșii. La Marea Adunare
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
servicii deconcentrate au început să funcționeze din 1 iunie, dar deja în data de 26 martie Comandamentul "Corpului Voluntarilor" notificase că se reușise să fie plasată aproape întreaga trupă (la acea dată plasarea ofițerilor fiind în pregătire). O parte dintre ofițeri au fost reținuți în armată, după specializările fiecăruia și nevoi, iar aproximativ 20.000 de voluntari demobilizați au fost plasați la munca câmpului, fiind repartizați mai ales pe marile moșii. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Corpul de Voluntari
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
de 11 ani a fost răpit de Magnus Gafgen și a cerut părinților săi o răscumpărare. După ce a ridicat suma de bani, Gafgen a fost capturat de poliția germană și dus la interogatoriu. Având în vedere că pe parcursul discuțiilor cu ofițerii de poliție Gafgen și-a schimbat susținerile de mai multe ori, polițiștii, temându-se că timpul scurs este in defavoarea recuperării copilului viu și nevătămat, aceștia l-au amenințat pe Gafgen cu tortura, susținând că nu vor ezita să-l
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
cedează după 10 minute de amenințări și comunică polițiștilor unde se află trupul neînsuflețit al băiețelului, ulterior recunoscând că l-a ucis prin sugrumare. Gafgen a fost condamnat la închisoare pe viață pentru fapta sa, însă a depus plângere împotriva ofițerilor de poliție care l-au amenințat cu torturarea. În decizia pronunțată de o Cameră a CEDO, s-a constatat că Germania nu a încălcat, prin polițiștii implicați, articolul 3 din Convenie, dar Marea Cameră a considerat că Gafgen nu trebuia
Dreptul de a nu fi torturat () [Corola-website/Science/337226_a_338555]
-
începe să fie din ce în ce mai disperat. În cele din urmă el nu mai suportă și se prăbușește la o răscruce de drumuri. Totodată, el începe să apese încontinuu pe un buton. Prin apăsarea butonului scena se schimbă. Apare un grup de ofițeri care au desfășurat un experiment. Se pare că Mike este un pilot-astronaut care a trebuit să stea izolat complet 484 de ore, exact cât ar dura călătoria spre Lună. Orașul a fost doar o halucinație a sa.
Where Is Everybody? () [Corola-website/Science/337281_a_338610]
-
revistelor "Studii și cercetări de Istoria Artei" și "Revue d'Histoire de l'Art" ale Academiei Române. La 4 decembrie 2013, președintele României semnează Decretul prin care îi este conferit profesorului universitar Ion Toboșaru, Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer, în semn de apreciere deosebită pentru întreaga sa activitate de cercetare și de cadru didactic, fiind un model pentru tânăra generație. A murit pe 16 decembrie 2016, la vârsta de 86 de ani.
Ion Toboșaru () [Corola-website/Science/337304_a_338633]
-
fost împușcați mortal, iar alți 65 au fost răniți în ploaia de gloanțe. Atacul a avut loc într-o perioadă cu măsuri sporite de securitate în oraș, pe fondul mai multor atentate teroriste în ultimele luni. Până la 17.000 de ofițeri de poliție au fost desfășurați în noaptea dintre ani pe străzile din Istanbul. Numeroase arestări și percheziții au avut loc în toată luna decembrie în tentativa de prevenire a unui eventual atentat. Potrivit patronului clubului de noapte, măsurile de securitate
Atentatul din Istanbul (2017) () [Corola-website/Science/337383_a_338712]
-
situația politică și militară din Siberia și cu modificările survenite în planul repatrierii stabilit de către Consiliul Suprem Aliat, cât și cu scopul de li se facilita luările de contact pe cale ierarhică, cu reprezentanții din Siberia ai Puterilor Aliate. Cei 2 ofițeri și-au început activitatea pe plan local în prima jumătate a lunii aprilie 1920 - legați fiind de aceea a Misiunii Militare Franceze din Siberia. Comisia a preluat întreaga răspundere a contingentului de voluntari români înrolați în "Legiunii de Vânători Ardeleni
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
1920 - legați fiind de aceea a Misiunii Militare Franceze din Siberia. Comisia a preluat întreaga răspundere a contingentului de voluntari români înrolați în "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni", precum și pe cea a celorlalți prizonieri supuși români. Demersurile celor 2 ofițeri precum și munca de organizare dusă de aceștia s-au concretizat mai întâi prin repatrierea cu succes și fără pierderi, a efectivului de voluntari din Siberia. Acesta a plecat din portul Vladivostok cu primele 2 transporturi, pe 25 și respectiv pe
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
de Regatul României - care fuseseră blocate la Vladivostok din cauza izbucnirii Revoluției Ruse, precum și acordatarea de asistență materială unor deportați ori coloniști basarabeni din Extremul Orient. După încheierea activitatății Misiunii Militare Franceză din Siberia la sfârșitul lunii august 1920, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. În luna martie 1919 se mai aflau în arealul siberian - incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea de Vânători Ardeleni și Bucovineni", între 10.000
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
la o cooperare defectuoasă în ceea ce privește scopul propus. Pe parcursul lunii ianuarie 1920, diplomații români au depus diligențe pe lângă guvernele Franței și Japoniei pentru a obține din partea reprezentanților acestora din Siberia, sprijin pentru Comisia română. Diplomația a urmărit îndeosebi ca cei 2 ofițeri să fie acreditați pe lângă generalul Janin și să fie agreați de către comandamentul japonez de la Vladivostok. Ținând cont de faptul că repatrierea nu urma să fie făcută direct prin respectiva Comisie, aceasta urmând numai să facă apel la mijloacele de transport
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
că repatrierea nu urma să fie făcută direct prin respectiva Comisie, aceasta urmând numai să facă apel la mijloacele de transport ce Aliații urmau să le pună la dispoziție în respectivul scop, aflat la Paris - Vaida Voevod a urgentat plecarea ofițerilor responsabili, astfel încât aceștia să poată fi la Vladivostok înainte de începerea transporturilor. Cei 2 au plecat din Paris pentru a traversa Oceanul Atlantic pe 31 ianuarie 1920. În perioada 16-21 februarie au participat la Departamentul de Stat din Washington, la ședințe informative
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
voluntari ai Legiunii - ieșiți din spital. Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. După ce la 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei și fără pierderi umane). Alți
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Sabia de ofițer, model 1893 a fost o armă albă din categoria săbiilor, aflată în dotarea ofițerilor Armatei României din toate armele, în Primul Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele "Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]
-
Sabia de ofițer, model 1893 a fost o armă albă din categoria săbiilor, aflată în dotarea ofițerilor Armatei României din toate armele, în Primul Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele "Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și "Fabrica de Toledo", din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]
-
Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele "Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și "Fabrica de Toledo", din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm, 1000 mm sau 1050 mm, funcție de înălțimea ofițerului. Sabia avea un profil ușor curbat, cu lamă din oțel și mânerul din corn negru având la partea superioară un cap de acvilă care ținea în cioc extremitatea de sus a gărzii. Lama era gravată cu motive florale, având pe
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]