55,062 matches
-
cucerite șase din cele șapte regate, rezistența din Dorne fiind atât de îndârjită, încât Aegon a acceptat să recunoască independența acestui regat. Targaryenii au adoptat Credința nativă a Celor Șapte (deși au păstrat tradiționala căsătorie valyriană între frați, în ciuda învățăturilor Credinței) și obiceiurile Westerosului și, în câteva decenii, au zdrobit orice urmă de rezistență. În cele din urmă, Dorne a fost absorbit în urma unei alianțe încheiate prin căsătorie. Ultimii dragoni au murit la o sută cincizeci de ani după instaurarea conducerii
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
Au urmat secularizarea și modernizarea administrației publice și a sistemului de învățământ. Ca parte a reformelor a fost promovată dezvoltarea industriei, fiind folosite, în acest scop, mijloace precum ar fi înființarea întreprinderilor și băncilor de stat. Esența acestor reforme era credința conform căreia societatea turcă trebuie să se occidentalizeze atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere cultural, aceasta fiind singura șansă pentru modernizare Imperiul Otoman a existat, din punct de vedere legal, până în momentul în care
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
comunitățile religioase cu bani proprii. Secularismul kemalist nu poate fi considerat antiteism sau antiislamic. De fapt, statul kemalist a sprijinit islamul, după cum o demonstrează înființarea instituției numite Președinția Afacerilor Religioase (Diyanet İșleri Bașkanlığı), concepută să gestioneze toate problemele legate de „credințe, serviciul divin și etica islamului, să lumineze publicul în legătură cu religia lui și să administreze locurile sfinte de închinăciune”. Guvernul turc a proclamat egalitatea dintre religii și libera exercitare a acestora pentru toți cetățenii turci în spațiile lor private, aceste drepturi
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Atatürk Devrimleri”, numele sub care sunt cunoscute reformele lui Mustafa Kemal în Turcia, se traduce efectiv prin „Revoluția lui Atatürk”. Motivul este simplu: modificările au fost prea profunde pentru a fi descrise doar ca „reforme”. De asemenea, această denumire reflectă credința conform căreia schimbările care au avut loc în perioada [[Single-Party Period of Republic of Turkey|monopartitismului în Turcia]] au ținut mai mult de atitudinea elitei progresiste a țării, decât de cea a marii mase a populației obișnuită cu stabilitatea otomană
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
călătorie în Lumea Nouă în 1498, a călătorit de-a lungul unei părți din coasta viitoarei Venezuele. În cazul Braziliei, se considera probabil ca navigatorul portughez Duarte Pacheco Pereira să fi efectuat o călătorie pe coasta Braziliei în 1498. Această credință a fost, însă, infirmată și acum se consideră că el a călătorit de fapt în America de Nord. Există dovezi mai sigure că doi spanioli, Vicente Yáñez Pinzón și Diego de Lepe, au călătorit de-a lungul coastei nordice a Braziliei între
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
patului ei când Vicky a murit de cancer în 1901. De asemenea, Dona avea relații bune cu unele surori ale socrului ei Wilhelm, în special cu Sofia a Prusiei. În 1890, atunci când Sofia a anunțat intenția sa de a părăsi credința evanghelică pentru ortodoxia greacă, Dona a chemat-o și i-a spus că, dacă ea ar face acest lucru, nu numai că Wilhelm ar găsi că este inacceptabil, fiind șeful Bisericii de stat Evanghelice din provinciile mai mari ale Prusiei
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
el a rămas deschis dialogului, având numeroase legături și prietenii cu personalități cu alte viziuni politice, precum ar fi Ion Ionescu-Quintus, din Partidul Național Liberal, amic față de care a fost foarte apropiat. Viziunea sa urmărea reunirea tuturor oamenilor de bună credință care avea capacitatea și disponibilitatea de a lucra pentru înfrumusețarea orașului. Singura acțiune politică care este cunoscută la nivel național este sprijinul pentru organizarea "Corpului Arhitecților Români și al Registrului Arhitecților" în 1932. Adoptată de către parlament, a fost pusă în
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
atitudine trebuia adoptată față de împăratul Germaniei. Papa și-a dat seama că în actuala conjunctură, când interesul pentru expediții îndepărtate scăzuse, lucrurile nu trebuiau forțate. Se cerea, mai întâi, renașterea zelului religios, întreținut de ideea mântuirii și a salvării commune, credință ce acum, la începutul secolului XIII, era combătută strașnic de ereziile tot mai numeroase. De aceea, Inocențiu al III-lea socotea că bisericii îi revenea datoria să ofere primul exemplu de dăruire și renunțare pentru o cauză comună. Inițiativa lui
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
bisericii îi revenea datoria să ofere primul exemplu de dăruire și renunțare pentru o cauză comună. Inițiativa lui Foulque de Neuilly ca biserica să participle la cruciadă cu o contribuție bănească i se părea binevenită, ca mijloc de întărire a credinței, de imbold spre o acțiune unitară, condusă de biserică. De aceea, proclamația de cruciadă a fost însoțită de cererea adresată tuturor bisericilor de a ceda, pentru acoperirea cheltuielilor de război, a 14-a parte a veniturilor lor. Motivația dată de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
altfel privind mersul cruciadei, francezii trebuiau să plătească 4 mărci de argint pentru fiecare cal și 2 mărci de argint de persoană, în total suma importantă de 85 000 mărci de argint. Târg în toată regula, neavând nimic comun cu credința. Ca totdeauna, la orășenii negustori simțul practic învingea. Dar pentru ca aparențele să fie salvate, dogele în cadrul unei slujbe solemne, în catedrala San Marco, anunța poporului venețian, în prezența solilor francezi, intenția sa și a celor 46 de membri ai consiliului
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
o undă de candoare iluminează acest orizont închis, suficient sieși: copilăria și maternitatea. Două simbouri cu adâncă reverberație morală și creștină, ce atribuie acestui spațiu amorf, al redestinării viului doar în accepțiunea lui biologică, rudimentara, alternativa restaurării sale prin spirit, credința și acțiune purificatoare. Artistul pune în mișcare semnele sublimității emoționale și raționale primordiale: redescoperirea umanității prin omul însuși, înțeles că ins mântuit. Iancuț nu-și crucifica personajele, pentru a le vindeca de morbiditatea spiritului și a sentimentelor. El le acordă
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
rămâne pildă pentru urmași.Trudnic si constiincios lucrător și-a risipit zilnic energiile ca redactor al "Telegrafului Român"Moț plin de dârzenie a luptat cu toate vicisitudinile vieții pentru a realiza biruința spiritului asupra materiei.A cheltuit suflet,sănătate si credință pentru propășirea noastră,Penru toate acestea a fost cinstit cu titlurile de membru corespondent al Academiei Române și membru onorar al Societății Ziariștilor Ardeleni Acum când înfrânt de anii trăiți de muncă ce nu cunoaște oboseală,trupul său se coboară în
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
întâlnește și o dragoste plină de duh: Uneori versurile sunt pătrunse de jalea despărțirii, a dragostei neîmplinite: O caracteristică a poeziei populare este ascultarea de părinți, ca și sentimentul de dreptate, ospitalitate, cinste: În culegerea lui E. Hodoș apare și credința populară în scris, ursită, soartă: Cântecele vesele, glumețe, satirice din această colecție biciuiesc în primul rând nepriceperea și lenea: El era nemulțumit că în poeziile populare, nu era satirizat obiceiul "„de a se albi și rumeni”". Cu toate acestea, unele
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
decembrie. E. Hodoș nu are în colecțiile sale, producții populare care să amintească și de alte obiceiuri ale poporului nostru cum sunt cântecele de sorcovă, "Plugușorul", sau "Capra" cu toate că acesta este un obicei specific Banatului. Ne dă explicații referitoare la credințele și superstițiile poporului. Vorbind despre paparude, arată că vara pe secetă, fete țigănci de 9-11 ani, umblă pe la case, după ce, dezbrăcându-se de toate hainele, s-au împodobit cu frunze și crengi. Stăpâna casei le stropește cu apă, iar fetele
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
și "Vânătorul de jaguari" (povestea unui om obligat să vâneze un jaguar negru mitic, pe care oamenii îl consideră sacru), explorează confruntările culturale. Shepard a călătorit mult în America Centrală, trăind acolo o vreme; într-o serie de interviuri a afirmat credința sa că Administrația Bush va ataca acea zonă. Mare parte a anilor '90, Shepard a încetat să scrie ficțiune, reluând activitatea la sfârșitul decadei. Printre operele create în acea perioadă se numără și nuvela "Radiant Green Star", care a câștigat
Lucius Shepard () [Corola-website/Science/322375_a_323704]
-
care au prezentat un mesaj asupra Justificării (păcatelor), mesaj sprijinit de Ellen G. White, dar întâmpinat cu rezistență din partea liderilor BAZȘ precum George I. Butler, Uriah Smith și alții. Sesiunea a discutat aspecte teologice cruciale cum ar fi "Îndreptățirea prin Credință", natura Dumnezeirii, și relația dintre Lege (Tora) și Har (Grație). Sesiunea Conferinței Generale a BAZȘ din 1888 s-a ținut în Minneapolis, Minnesota. Ea a captat larga atenție a istoricilor bisericii, a teologilor, și a membrilor laici, fiecare cu propria
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
mult către organizarea și dezvoltarea de bază a denominațiunii, cu accent pe ascultarea de Cele Zece Porunci, și pe eforturile de evanghelizare și de creștere a bisericii în timpul suferințelor Războiului Civil American și consecutiv lui. Salvarea (Mântuirea) și Îndreptățirea prin Credință erau menținute în plan secund, deoarece aceste adevăruri erau familiare celor mai multe biserici, așa că cizelarea lor și a altor puncte teologice specifice așteptau o ulterioară focalizare și dezbatere. N-a fost nimic rău în acest progres material... Era corect și potrivit
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
și la polemici care insistau cu Sabatul, Legea, etc. — în stilul avocaților care își instrumentează cazul. Spiritualitatea se risipea, și nu puțini deveneau în mod radical legaliști... Intelectualismul rece și teoriile uscate avansau. Hristos devenea adesea secundar, și Îndreptățirea prin Credință era în mare parte pierdută din vedere, mărturisirea exterioară fiind lipsită de trăire interioară. Măreția mesajului și a Legii era amplificată. Dar ceva lipsea. Discuțiile erau logice și convingătoare, dar nu centrate pe Hristos." Un al doilea aspect care a
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
că Legea Celor Zece Porunci fusese abrogată, și că astfel, ziua a șaptea de odihnă n-ar mai fi fost valabilă." Așadar regăsim aceste două principale motive de dispută cu care delegații de la Minneapolis se confruntau: Justificarea este doar prin Credință, nu prin faptele cerute de Lege, și, în al doilea rând, punctul de vedere semi-arian despre Dumnezeire și efectele lui asupra doctrinei Ispășirii. Anterior conferinței de la Minneapolis din 1888 un al treilea subiect de dispută se dezvoltase între Uriah Smith
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
au deschis Bibliile și fără niciun comentariu personal au citit pe rând șaisprezece pasaje cu relevanță asupra subiectului în cauză. S-a susținut că "noua lumină" a lui Waggoner nu era altceva decât ceea ce adventiștii prezentaseră dintotdeauna ca Justificare prin Credință (asta fiind teoretic adevărat deoarece adventiștii spuneau că mântuirea vine prin credința în Iisus Hristos), dar accentul cădea acum mai mult pe sfințire. Situând Îndreptățirea prin Credință exact pe temelia lui Hristos și a neprihănirii Sale, și a lucrării Lui
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
șaisprezece pasaje cu relevanță asupra subiectului în cauză. S-a susținut că "noua lumină" a lui Waggoner nu era altceva decât ceea ce adventiștii prezentaseră dintotdeauna ca Justificare prin Credință (asta fiind teoretic adevărat deoarece adventiștii spuneau că mântuirea vine prin credința în Iisus Hristos), dar accentul cădea acum mai mult pe sfințire. Situând Îndreptățirea prin Credință exact pe temelia lui Hristos și a neprihănirii Sale, și a lucrării Lui ca Mare Preot al nostru în timpul adevăratei Zile a Ispășirii (zi al
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
lui Waggoner nu era altceva decât ceea ce adventiștii prezentaseră dintotdeauna ca Justificare prin Credință (asta fiind teoretic adevărat deoarece adventiștii spuneau că mântuirea vine prin credința în Iisus Hristos), dar accentul cădea acum mai mult pe sfințire. Situând Îndreptățirea prin Credință exact pe temelia lui Hristos și a neprihănirii Sale, și a lucrării Lui ca Mare Preot al nostru în timpul adevăratei Zile a Ispășirii (zi al cărei simbol îl regăsim în Vechiul Testament), asta aducea o nouă perspectivă la doctrina predicată anterior
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
auzit vreodată mai înainte de la vreun amvon. A fost declarat a fi "cea mai prețioasă solie," o solie care "urma să-L prezinte mai proeminent înaintea lumii pe înălțatul Mântuitor, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea [solia] prezenta Ispășirea prin Credință ca Garanție; invita oamenii să primească neprihănirea lui Hristos, care se exteriorizează prin ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu." Departe de a încuraja sentimentele amorale, mesajul lui Waggoner Îl prezenta pe Hristos în toată gloria Sa ca Mântuitor al întregii
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
să scrie un exposeu asupra lucrării lui Hristos ca Mare Preot al nostru în legătură cu perfecțiunea caracterului creștin, intitulat " Calea Consacrată spre Perfecțiunea Creștină" (1901). Ellen White a sprijinit viziunea centrată pe Hristos a lui Waggoner și Jones cu privire la Îndreptățirea prin Credință, precum și respingerea arianismului, iar mai târziu ea a scris că preda de "patruzeci și cinci de ani" același mesaj pe care Jones și Waggoner îl prezentaseră la acea sesiune. Opt ani mai târziu, în 1896, Ellen White scria: "În această
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
cooperarea în consolidarea unității în lumea catolică, a indivizilor și grupurilor, mișcărilor și asociaților; să contribuie la comuniunea deplină a creștinilor cu diferite biserici; să se îndrepte atenția spre frăția universală cu semenii de diferite religii și oameni cu alte credințe, inclusiv ateii. Toată mișcare se împarte in 25 de ramuri. Gradual, diferite proiecte s-au născut în interiorul mișcării: școala 'Abba', 'Economia Comuniuniei' (făcând legătura între mai mult de 800 de companii), evanghelism in orașele mici, muncă socială, publicarea de reviste
Mișcarea Focolarelor () [Corola-website/Science/322397_a_323726]