53,562 matches
-
acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie. În ochii unora dintre istorici, poartă pe umeri responsabilitatea pentru executarea amiralului Alexandr Kolceak. Această chestiune însă - conform lui Winston Churchill, trebuie interpretată prin prisma tuturor dificultăților poziției deținute de Janin, ofițer care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context. Viitorul general a provenit dintr-o familie catolică și conservatoare, copilăria petrecându-și-o la Grenoble. Sub influența mediului familial a rămas
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
militară la 17 august 1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
doreau capul, într-un context în care corpul de armată cehoslovac devenise între timp necontrolabil. Pentru a-i fi Legiunii Cehoslovace asigurată trecerea și pentru a fi securizată zona critică a tunelurilor din jurul lacului Baikal, la 16 ianuarie 1920 doi ofițeri cehi l-au predat pe Kolceak autorităților locale compuse din menșevici și socialist-revoluționari, afirmând că acestea sunt ordinele lui Janin. Împrejurările predării amiralului au fost însă de așa natură, încât din punct de vedere militar garda cehoslovacă a fost depășită
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
conducerea asociației. În perioada 1998-2002 a fost deputat în Adunarea Eparhială a Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor din cadrul Patriarhiei Române, membru în Comisia Culturală. În anul 2000, Președintele României Emil Constantinescu i-a conferit Ordinul Național „Steaua României în grad de ofițer” pentru „merite deosebite în elaborarea jurisprudenței, reformarea justiției și corecta aplicare a legilor”. Două dintre lucrările științifice la a căror elaborare a participat Dan Lupașcu au fost premiate de Uniunea Juriștilor din România. Dan Lupașcu a primit diploma de „cetățean
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
fost frate cu generalii Constantin Scărișoreanu (1869-1937) și Cornel Scărișoreanu (1880-1944). A fost sportiv de performanță, practicând echitația. A deținut, recordurile naționale pe distanțele: București - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanța (1907) și Roman - București (două zile).). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Romulus Scărișoreanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași. În perioada Primului Război Mondial a
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
n. 27 noiembrie 1865 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de brigadă și de divizie de cavalerie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de aghiotant regal în Casa Militară Regală și de comandant al Brigăzii 6 Roșiori. În perioada Primului Război Mondial
Petre Greceanu () [Corola-website/Science/335870_a_337199]
-
cuplului "Constantin-Eustache" și "Elena Schina". Tatăl său a fost prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. A avut trei frați: "Albert Alexandru" - fratele geamăn, mort în 1900 (căpitan), "Eustațiu" (1863-1919) și "Gheorghe" (1872-1936). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Schina a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori și ofițer în statul major al Diviziei 3 Infanterie
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
Gheorghe" (1872-1936). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Schina a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori și ofițer în statul major al Diviziei 3 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Roșiori, șef al Etapelor Armatei de Nord și comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
Diviziei 1 Cavalerie și anchetat de o comisie special numită în acest sens, fiind absolvit de acuzații. Afectat de aceste lucruri, își dă demisia din armată la 1 octombrie 1921. Rezoluția de pe raportul său de pensionare menționează: "Un prea bun ofițer general. Este de regretat plecarea sa din serviciul activ al armatei". În 1934 este trecut în poziția de retragere.
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane ocupă Turtucaia. Pierderile suferite de armata română au fost foarte mari: 160 ofițeri și circa 6.000 trupe și grade inferioare, morți și răniți, plus 480 de ofițeri și circa 28.000 de alți militari luați prizonieri. Din capul de pod de la Turtucaia au reușit să se salveze circa 2.000 de militari
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane ocupă Turtucaia. Pierderile suferite de armata română au fost foarte mari: 160 ofițeri și circa 6.000 trupe și grade inferioare, morți și răniți, plus 480 de ofițeri și circa 28.000 de alți militari luați prizonieri. Din capul de pod de la Turtucaia au reușit să se salveze circa 2.000 de militari care au fost evacuați peste Dunăre de vasele Flotilei de Dunăre și alți circa 3
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
asistenta medicală Dragica Habazin, cu care a colaborat îndeaproape în lunile și în anii care au urmat la a-i ajuta pe deținuții diverselor lagăre care erau mutați la Zagreb și în alte locuri. La începutul lui iulie 1942, cu ajutorul ofițerului german Albert von Kotzian, Budisavljević a obținut permisiune scrisă să ia copiii din . Cu ajutorul Ministerului Afacerilor Sociale, în special cu al profesorului Kamilo Bresler, ea a reușit să mute copiii din lagăr la Zagreb, Jastrebarsko și apoi la Sisak. După
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
Hitler ' în 1933 și nu s-a mai întors la Nida. După ce regiunea Klaipėda a fost reanexată de Germania Nazistă în 1939, casa lui a fost confiscată la inițiativa lui Hermann Göring și a servit drept casă de recreere pentru ofițeri ai "Luftwaffe". Populația germană a fost expulzată forțat după al Doilea Război Mondial de către forțele sovietice de ocupație, acțiune însoțită de purificări etnice. Ca și în alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
i-a succedat ca Prinț Reuss de Greiz. Cum Heinrich avea doar 13 ani, mama sa Caroline a servit ca regentă până la majoratul său, la 21 de ani, în 1867. Ca fiică a unui general austriac și soție a unui ofițer austriac, Caroline era vehement anti-prusacă. Drept rezultat, în timpul Războiului austro-prusac, Reuss s-a situat de partea autriacă. După înfrângerea suferită de partea austriacă, Reuss a scăpat de alipirea la regatul Prusiei, dar a fost ocupat de prusaci și a trebuit
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
de epicentrul cutremurului, a fost nivelat. În Guayaquil, aflat la aproximativ 300 km (190 mi) de epicentru, un pasaj superior s-a prăbușit pe o mașină, omorând șoferul. În Mantă, turnul de control al aeroportului a fost grav avariat; un ofițer al Forțelor Aeriene a fost rănit și aeroportul a fost închis. Șase case s-au prăbușit în Quito. Cutremurul a fost prezidat de un preșoc de magnitudine 4.8, cu unsprezece minute înainte de cutremurul principal, urmat la rândul sau de
Cutremurul din Ecuador (2016) () [Corola-website/Science/335936_a_337265]
-
Němcová a scris mai tarziu românul sau cel mai cunoscut, având personajul principal inspirat de bunica ei. S-a căsătorit la vârsta de 17 de ani cu Josef Němec, un bărbat cu 15 ani mai în vârstă care lucra ca ofițer vamal și era, prin urmare, un angajat al statului. Căsătoria a fost aranjată de părinții Barborei și a devenit una nefericită deoarece soții nu s-au înțeles foarte bine unul cu celălalt. Němec era considerat un om nepoliticos și autoritar
Božena Němcová () [Corola-website/Science/335932_a_337261]
-
În 1954 Pfeffermann a început studii de medicină la Universitatea Ebraică, în cadrul unui contract cu armata israeliană. O grea lovitură a reprezentat pentru el moartea fratelui său Eran ucis accidental de un glonț la 8 noiembrie 1954 în timpul cursului de ofițeri de infanterie. În urma acestui eveniment s-a întărit voința sa neabătută de a ajuta răniții în general, și cei din armată în special.Pfeffermann a facut stagiul de medic în Spitalul Sheba din Tel Hashomer. Apoi în anul 1962 a
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
(scris, de asemenea, Dimitrios, Dimitrie și/sau Ipsilantis; în ; 179316 august 1832) a fost un dragoman al Imperiului Otoman, ce a slujit ca ofițer în Armata Imperială Rusă din Moldova și a fost numit primul mareșal al Greciei moderne de către Ioannis Kapodistrias, erou al Războiului de Independență al Greciei. Ipsilanti a fost fratele lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul organizației Filiki Eteria. A fost membru al
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
organizației Filiki Eteria. A fost membru al importantei familii fanariote Ipsilanti, fiind al doilea fiu al domnitorului Constantin Ipsilanti al Moldovei. El a fost trimis în Franța, unde a fost instruit la o școală militară franceză. S-a distins ca ofițer rus în campania militară din 1814. În 1821 a izbucnit în Moldova o rebeliune greacă condusă de , de care au beneficiat în mod indirect principatele Moldova și Valahia. În 1821 a plecat în Moreea, unde tocmai izbucnise Războiul Grec de
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
() este un ofițer de marină retras și politician român. Până la începutul anului 2016 rectorul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, iar în 2016 s-a retras din Marină cu grad de amiral, s-a înscris în Partidul Național Liberal și a candidat la funcția
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
istoricul Constantin Kirițescu, "cele mai riguroase măsuri de poliție asigurau ordinea transporturilor. Fiecare detașament, fiecare vehicul fiecare cal, își avea locul fixat atât în coloanele de marș cât și în punctele de staționare. Instalații luminoase și de semnalizare, posturi telefonice, ofițeri cu însărcinări speciale, posturi de jandarmerie, serveau la menținerea ordinei cu energie de fier, după un regulament special. La cea mai mica abatere, pedeapsa urma cu severitate; când o căruță ieșea din coloana de marș, eră fără milă aruncată în
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
El a fost unul dintre primarii orașului Helsinki. Fiul său, episcopul de Viborg Henricus, a fost tatăl lui Peter, provost al diecezei Viborg. Prin cei doi fii ai lui, Abraham vicar de Sääminge (d. 1727) și Peter Carsteen (d. 1711), ofițer al Statului Major General, familia s-a împărțit din nou în două ramuri, dintre care prima s-a scris anterior Carstens, iar a doua Karsten. Petter, cu strămoși germani, suedezi, dar în primul rând finlandezi, a fost descendentul acestei din
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
și ajunge, ulterior, membru al Armatei Salvării, în orașul Freiburg im Breisgau. Până în anul 1995, conduce, în calitate de asistent social, serviciul de misiune socială ("die Insel" și "die Spinnwebe"), la Freiburg. În anul 1997 Heinrich a fost ridicat la rang de ofițer al Armatei Salvării. Din anul 1997 și până în momentul depunerii candidaturii sale pentru Bundestag, Frank Heinrich conduce, împreună cu soția lui, corpul Armatei Salvării din orașul Chemnitz. Frank Heinrich este căsătorit din anul 1987 și este tată a 4 copii. Din
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
Napoleon, aflat atunci la apogeul ambițiilor și puterii sale militare. Orașul a fost ocupat de francezi sub comanda generalului Jacques Lauriston. Puțin după aceasta, forțele rusești au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani, pe care îi acuzau de trădare în timpul domniei lui . Împrejurimile, pline cu vile, rezultat al îndelungatei perioade de prosperitate, au fost jefuite, pagubele ridicându-se la o jumătate de milion de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Ochii lui Georges s-au închis pentru totdeauna. Ziua și noaptea trebuie să duc o bătălie fără el, omul care dădea un sens vieții mele", scrie Maryse. De la Georges i-a rămas verigheta pe care i-a dat-o un ofițer. El nu își scosese niciodată verigheta de pe deget. Era mândru de asta și mereu îi reamintea lui Maryse spunând că: "Verigheta nu este o bijuterie". După cruntul atentat, faimosul număr al "supraviețuitorilor" s-a vândut în șapte milioane de exemplare
"Dragă, mă duc la Charlie". Mărturisirea zguduitoare a soției lui Wolinski () [Corola-website/Journalistic/104176_a_105468]