64,222 matches
-
crimă organizată)".102 Argumentul este că securitatea în nouă eră devine un concept complex, un fenomen relațional deoarece nu se poate înțelege securitatea națională (a unui stat) fără a intelege modelul internațional al interdependentei securității și inclusiv al celui regional. Teoria complexului regional de securitate oferă o perspectivă diferită asupra structurii securității "evaluând relativă balanța a puterilor și a relațiilor mutuale înăuntrul și între noile tendințe regionale și globale. Teoria complexului regional de securitate distinge între nivelul de interactiune al puterilor
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
intelege modelul internațional al interdependentei securității și inclusiv al celui regional. Teoria complexului regional de securitate oferă o perspectivă diferită asupra structurii securității "evaluând relativă balanța a puterilor și a relațiilor mutuale înăuntrul și între noile tendințe regionale și globale. Teoria complexului regional de securitate distinge între nivelul de interactiune al puterilor globale, care sunt capabile de a transcende distanță și interacțiunea la nivelul subsistemului micilor puteri al căror mediu este regiunea locală. Ideea principală a teoriei complexului regional de securitate
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
tendințe regionale și globale. Teoria complexului regional de securitate distinge între nivelul de interactiune al puterilor globale, care sunt capabile de a transcende distanță și interacțiunea la nivelul subsistemului micilor puteri al căror mediu este regiunea locală. Ideea principală a teoriei complexului regional de securitate este aceea că, de la cele mai periculoase amenințări până la cele mai scurte distanțe, interdependenta securității este în mod normal moderată de un grup de state care formează un complex de securitate".103 Se poate vorbi de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
extremelor.193 Ultimul deceniu al secolului trecut a fost marcat la nivel internațional de sfârșitul erei bipolare și prăbușirea URSS-ului, context care l-a determinat pe Francis Fukuyama să proclame că lumea se îndreaptă către sfârșitul istoriei.194 Conform teoriei, crizele reprezintă etape sau momente extrem de dificile ale raporturilor politice, economice, sociale și chiar culturale și apar ca urmare a unor mari acumulări de tensiuni, a unor disfuncționalități, adesea cronice, pe fondul deteriorării situației generale sau în intervalele care marchează
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Adrian, Pop, Florin, Bonciu, Politica europeană de securitate și apărarea - element de influențare a acțiunilor României în domeniul politicii de securitate și apărare, Institutul European din România, Studii de Impact (PĂIȘ ÎI), București, 2004. Păscu, Ioan Mircea, Vintilă, Sergiu Nicolae, Teoria relațiilor internaționale, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice, 2003-2004. Pușcaș, Vasile, Relații internaționale contemporane, Editura Sincron, Cluj-Napoca, - 1999. Pușcaș, Vasile, Relații internaționale/transnaționale, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2005. Pușcaș, Vasile, România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Pușcaș, Vasile, Relații internaționale/transnaționale, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 2005. Pușcaș, Vasile, România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004), Editura Institutul European, Iași, 2007. Riordan, Shaun, Noua diplomație. Relații Internaționale Moderne, traducere de Nicolae Nastase, Editura Antet, Prahova, 2004. Rogojanu, Dumitru-Cătălin, Teoria complexului regional de securitate: complexul de securitate european, Editura Lumen, Iași, 2007. Sadeh, Eligar, Militarization and State Power în the Arab-Israeli Conflict. Case Study of Israel, 1948-1982, Hebrew University of Jerusalem, Department of Internațional Relations, Dissertation.Com, 1997. Sanda, Lucian
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Anne Violă, op. cît., pp. 8-13. 48 De exemplu: în ceea ce privește așa-numita politică a rezultatelor. 49 Cf. Joseph Nye, apud. Anna Tiedeman, op. cît., p. 8. 50 Ibidem. 51 Exponenți ai curentului instituționalist. 52 Ioan Mircea Păscu, Nicolae Vintilă Sergiu, Teoria relațiilor internaționale, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice, București, 2003-2004, p. 16. 53 Boulding Kenneth (1989) a teoretizat conceptul de putere; el vorbește despre hard power (ca fiind puterea de a comandă, a constrânge, a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
78 Puterea era definită pe baza capacității statului de a supraviețui la provocările externe și chiar de a domina scena politica internațională utilizându-și forțele armate sau descurajându-și adversarii. 79 Dacian Dună, op. cît., p. 3. 80 Dumitru-Cătălin Rogojanu, Teoria complexului regional de securitate: complexul de securitate european, Editura Lumen, Iași, 2007, pp. 72-73. 81 Ibidem; în perioada Războiului Rece conceptul nu este dezvoltat, cu toate acestea profesorul Robert Jervis a scris unul dintre cele mai importante articole din domeniul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Dragoș Ilinca, op. cît., pp. 123-132. 312 Cuvântul provine de la numele muntelui Sion, de lângă orașul Ierusalim. 313 A. L. Zissu , Sioniști sub anchetă, Edart - FFP, București, 1993, p. 255. 314 Tom Little, "Israel - History", (n Europa Yearbook, 1996, p. 532; teoria lui Herzl se rezumă astfel: "un terre sans peuple pour un peuple sans terre". 315 Ibidem. 316 Herzl a criticat antisemitismul propunând o variantă de soluționare a problemei evreiești axându-se pe necesitatea întoarcerii pe Pământul Sfânt; soluția oferită de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
New Europe Review, January 2005, http://www.vaisse.net/ BiblioJustin/Articles/ BiblioJustin-Fateful Triangle-janvier%202005.htm. Accesat: 17 noiembrie 2010. Cf. lui Justin Vaisse, perspectiva UE în legătură cu ceea ce trebuie să se facă în Orientul Mijlociu are ca puncte de plecare premise diferite de teoria americană a "transformării". UE consideră că o implicare în societățile civile din Orientul Mijlociu îmbunătățind situația economică și transformând sistemul de guvernare din regiune (acesta constituind chiar scopul Procesului de la Barcelona inițiat în 1995) creează condițiile pentru o schimbare democratică, care
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
la nivelul vârfurilor pulmonare. Aceste bule subpleurale se formează între lamina elastică internă și cea externă a pleurei viscerale, prin ruperea unor alveole și a limitantei elastice interne, urmată de pătrunderea aerului în interstițiul pleural. Au fost avansate mai multe teorii privind apariția acestor blebsuri: teoria congenitală, inflamația bronșiolelor (în aprox. 50% din cazuri), perturbarea ventilației colaterale, elastofibroza [5]. Pneumotoraxul secundar apare pe fondul unei afecțiuni preexistente: boli buloase, inclusiv BPOC, fibroza chistică, astmul bronșic etc. Pneumotoraxul catamenial apare în perioadele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
bule subpleurale se formează între lamina elastică internă și cea externă a pleurei viscerale, prin ruperea unor alveole și a limitantei elastice interne, urmată de pătrunderea aerului în interstițiul pleural. Au fost avansate mai multe teorii privind apariția acestor blebsuri: teoria congenitală, inflamația bronșiolelor (în aprox. 50% din cazuri), perturbarea ventilației colaterale, elastofibroza [5]. Pneumotoraxul secundar apare pe fondul unei afecțiuni preexistente: boli buloase, inclusiv BPOC, fibroza chistică, astmul bronșic etc. Pneumotoraxul catamenial apare în perioadele de ciclu menstrual și nu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
greu. Aceste schimbări au avut loc în plan conceptual, metodologic și instrumental. Astfel s-a îmbogățit cadrul conceptual din domeniul evaluativ, s-a extins gama metodelor de evaluare și s-a schimbat sistemul de indicatori ai performanței elevilor. În prezent, teoria și practica în domeniu sunt intens preocupate de a diversifica metodele, tehnicile și instrumentele de evaluare pentru a realiza ceea ce G. De Landsheere preconiza încă din deceniul al optulea al secolului trecut: „evaluarea școlară să devină mai exactă din punct
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
învățării. Pentru abordările socio-cognitive ale învățării, termenul de performanță trimite la comportamentele care traduc utilizarea de către elevi a cunoștințelor declarative ori a cunoștințelor procedurale în diferite situații de învățare. 1.2.2. Evaluarea performanței elevilor De-a lungul timpului, în teoria, practica educației și instruirii, conceptul de evaluare a suferit modificări semnificative. De la simpla verificare a cunoștințelor acumulate de către elev și notarea lor de cadrul didactic, s-a ajuns la extinderea acțiunilor evaluative asupra rezultatelor sociale ale sistemului de învățământ, asupra
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
învățare. Petru Lisievici sugerează că „prin evaluarea sunt colectate, prelucrate și interpretate informații despre starea, funcționarea și evoluția viitoare a unui sistem, fie acesta elev, cadru didactic, instituție de învățământ sau sistem de învățământ, activitate”(Lisievici P., Evaluarea în învățământ, teorie, practică și instrumente). În viziunea lui Ion T. Radu evaluarea definește procesul menit să măsoare și să aprecieze valoarea rezultatelor sistemului de educație sau a unei părți a acestuia, eficacitatea resurselor, condițiilor, operațiilor folosite în desfășurarea activității, prin compararea rezultatelor
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
evaluarea personalizată; - evaluare integrativă sau evaluare contextualizată; - evaluare reflectivă sau evaluare participativă; - evaluare imperativă sau evaluare negociabilă; - evaluare motivantă sau evaluare sancționată; - evaluare formală sau evaluare informală; - evaluare internă sau evaluare externă.” (UngureanD., Teroarea creionului roșu, p. 144) În prezent teoria și practica educațională se poate reduce la două tipuri de strategii evaluative, și anume: 1. Strategii evaluative criteriale (bazate pe obiective); 2. Strategii evaluative normative sau comparative. 2.1.1. Strategii evaluative criteriale Acest tip de strategie are la bază
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
poate detecta dificultăți, confuzii, greșeli, intervenind imediat pentru ameliorarea situației; oferă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor. 3. Evaluarea sumativă Evaluarea sumativă a fost pusă în discuție pentru prima dată de Scriven în lucrarea The methodology of evaluation, 1967, odată cu lansarea teoriei evaluării formative. Aceast tip de evaluare încheie o perioadă de învățare și se concretizează printr-o notă sau un calificativ, chiar printr-o clasificare sau ierarhizare a elevilor, intrând astfel în zona evaluării normative. Se mai numește și „certificativă” întrucât
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
strâng informații de către evaluator „despre proprietățile sau caracteristicile rezultatelor înregistrate, despre însușirile procesului, acțiunii sau fenomenului educativ dat” (Cerghit I., Sisteme de instruire alternative și complementare, 2002, p. 28). În această etapă se înregistrează obiectiv cantitatea conținuturilor achiziționate de elev. Teoria pedagogică și practică în domeniu relevă cu pregnanță faptul că rezultate diferite se pretează la moduri diferite de măsurare. Dacă se ia drept referință diversele taxonomii ale obiectivelor educaționale, măsurarea rezultatelor școlare ale elevilor care vizează obiective simple se poate
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
metodelor de evaluare orală: reprezintă modalitatea cea mai simplă de comunicare între elevi și cadrul didactic; limbajul folosit în acțiunea educațională nu are numai o dimensiune informațională, cognitivă, ci și una afectivă; unele cunoștințe teoretice (denumiri și sintagme consacrate, concepții, teorii, principii) nu pot fi verificate în practică, în cazul acestora este necesară utilizarea metodelor verbale; conversația are o mare flexibilitate metodică, ceea ce îi permite cadrului didactic modelarea mesajului educațional în funcție de condițiile concrete de instruire. La baza evaluărilor de tip oral
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
au centrat pe o evaluare practică dar și la discipline predominant teoretice, axate pe o evaluare teoretică. „Evaluarea practică creează suficiente oportunități pentru exprimări acționale originale și creative, devine astfel formatoare, de mare afinitate cu însăși evaluarea formativă”(Ungureanu D., Teoria curriculumului, p. 137). Spre deosebire de evaluarea orală și cea scrisă care realizează o evaluare cantitativă și calitativă a produsului învățării elevilor, evaluarea practică se exercită și asupra procesului de învățare care a condus la acel produs final. Examinarea prin probe practice
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
de personalitate. (Ungureanu D., Teroarea creionului roșu, p. 189) Pentru evitarea confuziilor se lucrează cu conceptul de „teste docimologice”, întrucât acestea, asemenea testelor pedagogice sau educaționale, „sunt expres orientate spre procesul instructiv-educativ și rezultatele acestora la nivelul elevilor”.(Ungureanu D., Teoria curriculumului, p. 189) Caracteristica esențială a testelor docimologice este prelungirea evaluării dincolo de interpretarea ca atare a rezultatelor și concretizarea într-o notă școlară care permite clasificarea, ierarhizarea elevilor. Testele docimologice se deosebesc de examene prin faptul că presupun o muncă
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
Ele permit însă standardizarea condițiilor de examinare, a modalităților de notare, aducând un spor de obiectivitate (Radu I.T., Evaluarea în procesul didactic, 2000). Funcțiile testelor ca instrumente evaluative sunt următoarele cunoaștere, diagnoză, prognoză, ierarhizare, selecție a subiecților evaluați. (I.T. Radu, Teorie și practică în evaluarea învățământului, 1981, p 225) Jean Cardinet în cartea Pour apprécier le travail des élèves (1994) adaugă și alte funcții specifice: funcția de determinare a palierelor de dezvoltare a subiecților, funcția de determinare a conținutului dezvoltării între
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
includerii lor în testare trebuie să acopere o parte cât mai importantă din conținutul de examinat și să nu realizeze doar o examinare prin „sondaj”. 2.3.2. Metode moderne de evaluare Portofoliul „Portofoliul” este un concept relativ nou în teoria și practica școlară, el nu beneficiază încă de abordări temeinice, se poate afirma că „portofoliul se află încă în faza clarificărilor semantice”. În sensul său inițial, portofoliul s-a lansat în domeniul artei. În contextul științelor educației s-a impus
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
la învățătură desemnează rezultatele observabile ale învățării. Pentru abordările socio-cognitive ale învățării, termenul de performanță trimite la comportamentele care traduc utilizarea de către elevi a cunoștințelor declarative ori a cunoștințelor procedurale în diferite situații de învățare. De-a lungul timpului, în teoria, practica educației și instruirii, conceptul de evaluare a suferit modificări semnificative. De la simpla verificare a cunoștințelor acumulate de către elev și notarea lor de către profesor s-a ajuns la extinderea acțiunilor evaluative asupra rezultatelor sociale ale sistemului de învățământ, asupra proceselor
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
metodele cu mijloacele de învățare dar și cu formele de organizare a activității. Strategia desemnează „modul optim de îmbinare a metodelor de învățare cu mijloacele și formele de organizare a activității didactice” (Cerghit I., Curs de pedagogie, 1988). În prezent teoria și practica educațională se poate reduce la două tipuri de strategii evaluative, și anume: strategii evaluative criteriale (bazate pe obiective) și trategii evaluative normative sau comparative. Sintagma „metode de evaluare” se referă la modalitățile prin care este evaluat elevul, la
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]