55,379 matches
-
vice-președinte al Asociației franceze de terapie comportamentală și lector la Universitatea Paris X. Este util să explicăm pacientului, în termeni care îi sunt accesibili, informațiile teoretice prezentate în aceast capitol, astfel încât să-și poată cunoaște mai bine boala și să dobândească un sentiment de comprehensiune și de control, favorabil progreselor terapeutice. Anxietate de performanță. Inhibiție în fața situațiilor neobișnuite. Aceste criterii trimit la expresia "Social Anxiety Disorder", subliniind astfel filiația cu anxietatea socială benignă, dar amintind de asemenea, prin neutilizarea termenului de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anii ’70-’80: Descântece de dragoste (1977), Patosul potrivirii (1980), Amiaza lucrurilor (1982), Cu viața de-o ființă (1982) și Mereu ucenic (1984), aceasta din urmă fiind cartea de referință a poetului. Îmbrățișând formele fixe (sonetul, gazelul, haiku, tanka), versul dobândește o concentrare aforistică. R. are cultul strămoșilor și al naturii-mamă, într-un sistem de imagini pitoresc și antropomorfizant, iar fauna și flora autohtonă sunt invocate nu numai ca elemente decorative sau de peisaj, ci și ca simboluri ale neliniștilor provocate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
sau relativ de vitamina B12. Etiopatogenie Cauzele deficitului de vitamina B12 sunt: 1. deficit de aport în caz de dietă exclusiv vegetariană, fără produse lactate și ouă, alcoolism cronic, carențe alimentare persistente 2. deficit de absorbție prin deficit congenital sau dobândit de factor intrinsec 3. utilizare inadecvată în caz de boli cronice hepatice și renale, medicație care antagonizează efectele vitaminei B12, deficite enzimatice etc 4. necesități crescute în sarcină, neoplazii, parazitoze, hipertiroidie etc 5. eliminare crescută în malabsorbție, afecțiuni hepatice și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de cauză plachetară care includ entități multiple legate fie de scăderea numărului de trombocite sau de defecte calitative (trombopatii ereditare- trombastenia Glanzmann, sindromul Bernard-Soulier, boala von Willebrand de tip plachetar etc sau trombopatii dobândite) 3. boala von Willebrand și deficitele dobândite de factor von Willebrand 4. coagulopatii - boli de coagulare determinate de reducerea activității unuia sau mai multor factori de coagulare prin mecanisme diverse. Includ în esență hemofilia dar și deficite ale căii intrinseci a coagulării. I. SINDROAME HEMORAGICE DE ORIGINE
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Este afecțiunea caracterizată prin asocierea sugestivă a purpurei vasculare cu afectare articulară, renală, digestivă. Este numită și purpura alergică sau anafilactoidă. Asocierea de: - leziuni cutanate + articulare = purpura Schönlein - leziuni cutanate + fenomene digestive sau/și renale = purpura Henoch. Este o afecțiune dobândită cu caracter acut la copil sau frecvent cronic la adult, cu repartiție egală între sexe și incidență mai mare primăvara și toamna. Etiopatogenie Descrierea cazurilor familiale a dus la supoziția predispoziției genetice. Se asociază frecvent cu infecții virale și bacteriene
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
se caracterizează clinic prin purpură și manifestări hemoragice superficiale (în principal echimoze), dar biologic timpul de sângerare este alungit, în timp ce testele de coagulare sunt normale. Defectele calitative înnăscute sunt complexe, iar diagnosticul presupune metode speciale de laborator (agregometrie plachetară). Anomaliile dobândite pot avea cauze multiple: uremie, bypass cardio-pulmonar, afecțiuni hepatice cronice, coagulare diseminată intravasculară (CID), boli hematologice (leucemii acute, sindroame mieloproliferative etc), medicamente, alimente (etanol, acizi grași, aditivi alimentari etc). Defectele cantitative se referă la scăderea de orice cauză a numărului
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
diferențierea între Israel și Iuda, indicând cu Israel doar regatul triburilor din Nord, lăsând-i, în orice caz, sensul său uzual generic numai în cazul expresiilor generale ce se referă la întregul comunității credincioșilor lui Yhwh, conștienți că această semnificație dobândește un sens istoric numai în perioada persană (secolele al V-lea - al IV-lea î.C.) sau succesiv. Obiectul de studiu al acestei cărți va fi, prin urmare, religia crezută, trăită și practicată în regatele lui Israel și Iuda din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Samaria, în special prin ornamentele din fildeș. Aceste legături culturale au influențat și domeniul religios, precum vom vedea în paragraful dedicat cultului zeului Baal în Israel (cf. Cap. 3, pp. 44-46). O ulterioară mărturie a măreției pe care a dobândit-o regatul lui Israel în timpul lui Omri este dată de stela regelui moabitean Meșa, în care se afirmă că regelui lui Israel, Omri, „l-a oprimat pe Moab pentru multe zile”(KAI 181, liniile 4-5). Fiul lui Omri, Ahab (873-852
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în colaborare cu Uzia, regele lui Iuda, numit și Azaria (777-736 î.C.) În acest timp sunt datate reconstruirea unor cetăți și caravanseraiuri în Negheb (Arad, Cadeș-Barnea) de-a lungul drumului spre Marea Roșie. Unul dintre aceste situri, Kuntillet ’Ajrud, va dobândi o importanță deosebită datorită documentelor epigrafice de mare valență religioasă, în care sunt citate unele binecuvântări adresate unor divinități (cf. Cap. 3, pp. 39-40). Această perioadă de prosperitate și autonomie pentru Israel și Iuda este marcată de polemica religioasă a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării este Yhwh în înaltul cerului” (Ps 93,3-4). Considerat de teologia oficială regală drept zeul suprem care stă pe tron în Sion ca stăpânitor al zeilor, Yhwh va dobândi cu timpul unele conotații solare sau, mai generic, astrale, în relație probabil cu dezvoltarea cultului divinităților astrale în Siria-Palestina în secolul al IX-lea î.C. Iată așadar că oștile cerești devin divinitățile care îl slujesc pe regele zeilor (Ps
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
credincioși, care mai apoi au dat viață teologiei pe care savanții moderni o definesc deuteronomistă (cf. Excursus 2), s-au împotrivit acestui cult. O opoziție decisă și unanimă împotriva sa, într-atât încât să fie clasificată ca „străină” sau „idolatrică”, dobândind în felul acesta trăsături polemice și negative, mai ales în Cărțile Cronicilor în care termenul așera apare aproape întotdeauna denigrator la plural, s-a conturat într-o epocă mai târzie. Unele izvoare epigrafice iudaice din perioada regală confirmă cultul dat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
multe trăsături comune, astfel că, în sentimentul religios comun, acesta din urmă putea fi considerat adevăratul potrivnic al lui Yhwh. În secolele următoare, în textele cu caracter teologic deuteronomist, mențiunile biblice despre zeul Baal devin mai generice iar numele Baal dobândește o valență mai sumară și disprețuitoare, ca de exemplu, în expresia „Baal și Aștartele” utilizată, în general, pentru a indica pe idolii străini (cf. Jud 2,13). Celelalte ființe divine Din cele afirmate până acum în acest capitol reiese clar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
neștiință, el este frecvent întâlnit în celebrarea sărbătorilor, oferit înainte ca preotul să facă alte sacrificii (Lev 15,15). Acest tip de sacrificiu se regăsește în teologia purității, predominantă în epoca postexilică, așa că putem deduce că și sacrificiul „ispășitor” a dobândit o importanță deosebită în epoca preexilică. În ciuda faptului că atestarea rădăcinii *ḥț’ în alte limbi semitice antice susține sensurile de „a comite greșeli”, „a păcătui”, „a încălca”, ele nu au niciodată accepțiunea tehnică cultuală de „sacrificiu de ispășire” (Cardellini, 2001
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem, în timp ce existența cultului săptămânal din ziua de sâmbătă e nesigură întrucât sărbătoarea sâmbetei pare să fi dobândit o însemnătate mai mare doar în timpul exilului, această sărbătoare având o puternică relevanță în identificarea etnico-religioasă a poporului lui Yhwh (Ex 20,12). Ritmul săptămânal al sacrificiilor are legătură, foarte probabil, cu tradiția antică de a celebra liturgiile sacrificiale la mijlocul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
texte, redactate probabil într-un moment în care monarhia nu mai exista, au estompat din intensitatea expresiilor celebrative ale regalității, dar nu au eliminat evocarea profeției ca mijloc de legitimare divină a suveranului sau a autorității în general. Anunțul profetic dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la respectarea îndatoririlor lor religioase și la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
netrecut a propriei ființe (Qoh 9,2-4). Toate acțiunile religioase ale persoanei au loc doar în timpul existenței sale pământești, de la naștere până la moarte: după moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu exista separare între existența pământească profană și raportul personal cu Dumnezeu, dar orice aspect uman, precum sănătatea sau boala, prosperitatea sau suferința
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
găsite în diferite locuri din Palestina datând din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.C. până în prima jumătate a mileniului I î.C. (Herrmann, 1994, pp.111-131; cf. Fig. 11). Probabil, aceste talismane aveau rolul de a dobândi darul vieții și a garanta ocrotirea în fața pericolelor. Această funcțiune este confirmată de o inscripție de pe spatele unei figurine găsită în Lachiș, datată în jurul secolelor al IX-lea - al VI-lea î.C.: „(Zeița) mamă Isis, marea Doamnă: darul vieții
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
viața scurtă, o pedeapsă divină (Dt 6,2; 30,18-20; Ps 91,15-16). Iată deci că a se încredința lui Yhwh, a se comporta cu devoțiune, a asculta de poruncile religioase și morale era modul cel mai bun pentru a dobândi viață lungă (Is 38,5; Prov 3,1-2; 10,27). Așadar, se înțelege de ce credincioșii îl invocau pe Yhwh pentru a le oferi o „viață lungă”, pentru că divinitatea însăși - după acest fel de a gândi - oferă viață lungă celor care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe ele, contextul arheologic tinde să interpreteze aceste două plăcuțe ca un fel de talisman cu rol apotropaic. Textul acestei binecuvântări, după cum am afirmat în paragraful precedent, amintește de limbajul binecuvântării din Num 6,24-26, text care mai apoi va dobândi o semnificație mai amplă și „ortodoxă” în cadrul succesivei teologii sacerdotale a alianței. Pentru vechii evrei, defuncții continuau și după moarte să aibă o anumită legătură cu cei vii. Chiar dacă nu se puteau reîntoarce la viață (Is 26,14), morții aveau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său. Teologia templului, care considera că Dumnezeu își manifesta aici maxima sfințenie în jurul căreia se va reuni poporul sfânt al lui Israel, va dobândi o deosebită relevanță în teologia sacerdotală din perioada postexilică (cf. Ez 40-48; Num 2; Mih 4,1-2), dar își trage rădăcinile din vechea teologie regală a templului, documentată în multe inscripții semitice din mileniu I î.C., în care regii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Akko la nord de Carmel și Galileea nordică, trecuseră sub controlul cetăților feniciene. Această situație politică a dus la o puternică influență în aceste regiuni a culturii religioase feniciene împreună cu caracteristicile sale anexe grecești și egiptene pe care le-a dobândit prin intermediul relațiilor comerciale. În concluzie, în ciuda datelor restrânse pe care le avem la dispoziție despre religia pe care au practicat-o evreii în epoca neobabiloniană, este foarte plauzibil ca experiența religioasă a comunității ebraice să fi experimentat, în aceste decenii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Când s-a pierdut speranța de a readuce la conducere un descendent din neamul lui David, caracteristicile regale ale zeului Yhwh, probabil, s-au diminuat, iar teologia regală tipică din epoca preexilică (cf. Cap. 3, pp. 31-38) a început să dobândească din ce în ce mai mult trăsături de tip sacral, în care prezența lui Yhwh nu mai era vehiculată de figura regelui și de prezența sa aproape „fizică” în templu, cât mai ales de puterea sa ascunsă în fiecare eveniment al istoriei. În felul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
regnul biologic, ca și cele mai importante proprietăți fizico-chimice ale acestora, îmi doresc ca această carte să le fie un real suport în studiile pe care le întreprind. Caietul de lucrări se adresează tuturor studenților care doresc să aprofundeze noțiunile dobândite la disciplinele Chimie generală și anorganică, ca și Chimie analitică sau Analize fizico-chimice. În același timp, volumul prezintă noțiunile fundamentale despre formarea legăturii chimice în combinațiile complexe, oferind informații despre procesul de coordinare (care constituie baza chimiei bioanorganice), utile desăvârșirii
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
monografice. Momentele principale ale sedimentării premiselor teoretice și metodologice ale concepției lui D. Gusti pot fi aproximate în trei etape decisive ale formației sale științifice și culturale: lecția germană, lecția franceză și lecția românească. Lecția germană a început cu experiența dobândită de D. Gusti la Laboratorul de psihologie experimentală din Leipzig, coordonat de W. Wundt (1832-1920) și a continuat cu pregătirea sa în seminariile de economie politică conduse de K. Bucher (1847-1930) și G. Schmoller (1838-1917), de istorie culturală ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
crearea de platforme industriale, fabrici de confecții și de conserve etc. Această evoluție a atras mai ales femeile tinere în spațiul activității economice publice, ceea ce le-a modificat mentalitatea legată atât de statutul lor social, cât și de independența materială dobândită față de soț. Criza locuințelor în mediul urban în primele decenii ale regimului comunist a provocat conflicte dure pentru obținerea unei „repartiții” de casă; repartiția se făcea prin intermediul fabricii, deci femeile deveneau adesea titulare, devenind astfel „cap de familie”. Independența materială
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]