54,401 matches
-
4 a transmis o piesă de 45 de minute, avându-i în distribuție pe Frida și pe autorul piesei Christopher Green, vechi fan al Fridei. Piesa, "Like An Angel Passing Through My Room", a fost caracterizată ca o „poveste despre dragoste. Despre dragostea necondiționată a unui fan devotat ...despre intimitatea reală sau imaginară.” A fost un proiect a cărui realizare a durat câțiva ani, iar ce a început ca o reflecție despre faimă și ce înseamnă să fii fan, a evoluat
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
transmis o piesă de 45 de minute, avându-i în distribuție pe Frida și pe autorul piesei Christopher Green, vechi fan al Fridei. Piesa, "Like An Angel Passing Through My Room", a fost caracterizată ca o „poveste despre dragoste. Despre dragostea necondiționată a unui fan devotat ...despre intimitatea reală sau imaginară.” A fost un proiect a cărui realizare a durat câțiva ani, iar ce a început ca o reflecție despre faimă și ce înseamnă să fii fan, a evoluat într-o
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
baladele fiind nelipsite din repertoriul lor. Ulterior, după Primul Război Mondial, au dispărut prejudecățile și obișnuințele locului, și pentru prima dată au apărut cântând în tarafurile din Tismana lăutăresele. Cântărețele au și diversificat repertoriul tarafurilor, interpretând mai ales melodii de dragoste și de dor. Cu timpul au apărut în zonă și alte instrumente muzicale precum chitara sau țambalul. În Tismana, la începutul secolului al XX-lea, cei mai vestiți lăutari au fost vioriștii Grigore Murgu (n. 1889 - d. 1947) și Ion
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
După moartea vornicului Andrei Bașotă în 1855, Raluca Botez-Forăscu a moștenit întreaga lui avere, după cum menționează raportul Departamentului Treburilor din Lăuntru. Ea i-a acordat soțului ei la 6 mai 1855 un act de plenipotență pentru administrarea moștenirii paterne, invocând „dragostea și încrederea ce de-a pururi a fost între mine și soțul meu”. Vornicul Alecu Botez-Forăscu a condus încă din 1856 comitetul unionist din Fălticeni, fiind ales cu o mare majoritate ca deputat al marilor proprietari din Ținutul Suceava în
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
de mică, și tot urmează învoială între părți, iar nu așa cu ochii închiși”, căci, „dacă n-ai carte, n-ai parte”, scurtă socoteală; ba că, „de când cu străinătatea, v-ați înstrăinat și legea, și limba, și inima, și chiar dragostea sătenilor; și după nepăsarea și risipa ce o facem, zvârlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat, și nu-i departe vremea aceea, pe cât văd eu. Întrebați pe bieții nemernici de săteni, să spuie ei dacă mai
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
Muzica din folclorul vlăscean-teleormănean reprezintă una din muzicile cele mai apreciate și distinse din ansamblul creațiilor tradiționale românești. Doinele, baladele, cântecele de dor, de dragoste, de petrecere au trăsături comune cu toată creația folclorică a Munteniei și Olteniei, unele fiind împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
cauză au și un caracter social. Dintre temele acestor doine se pot enumera: depărtarea de părinți și de frați, dușmănia celor din jur, singurătatea și suferințele orfanului, răutatea mamei vitrege, tratamentul inuman al stăpânului sau al celor mai puternici, necazurile dragostei etc. Deoarece nu există un text fix, interpretul introduce în cântecul său toate versurile în care se vorbește de singurătate, înstrăinare pe care le cunoaște. Din punct de vedere muzical, cântecele de înstrăinare prezintă, în afară de forma liberă și de caracterul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
forma liberă și de caracterul recitativ, unele melisme mai ample amplasate pe ultima silabă a versului și pe interjecții, precum și frecvente inflexiuni în moduri cromatice. În zona vlăscean-teleormăneană se întâlnește un tip aparte de cântec, numit în mod curent „de dragoste” sau, mai simplu, „dragoste”, a căror tematică literară este dragostea propriu-zisă, cu o puternică tentă carnală. Acestea au constituit un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
caracterul recitativ, unele melisme mai ample amplasate pe ultima silabă a versului și pe interjecții, precum și frecvente inflexiuni în moduri cromatice. În zona vlăscean-teleormăneană se întâlnește un tip aparte de cântec, numit în mod curent „de dragoste” sau, mai simplu, „dragoste”, a căror tematică literară este dragostea propriu-zisă, cu o puternică tentă carnală. Acestea au constituit un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
amplasate pe ultima silabă a versului și pe interjecții, precum și frecvente inflexiuni în moduri cromatice. În zona vlăscean-teleormăneană se întâlnește un tip aparte de cântec, numit în mod curent „de dragoste” sau, mai simplu, „dragoste”, a căror tematică literară este dragostea propriu-zisă, cu o puternică tentă carnală. Acestea au constituit un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în Muntenia și Oltenia. Din punct de vedere muzical, „dragostele” se
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în Muntenia și Oltenia. Din punct de vedere muzical, „dragostele” se bazează pe îmbinarea a diferite formule recitative, dar cele mai multe constă în împletirea unor recitative melodice cu părți adesea bogate melismatice. Scările ei sunt cromatice, uneori bogat cromatizate, cu trepte instabile, întinderea depășește octava, ornamentația este bogată, iar ritmul organizat
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
cântate pe interjecții, unele formule interioare și formulele finale sunt de lungimi mult mai mari decât în doinele propriu-zise. Cântarea lor, adesea, este însoțită de interjecții ca „neică”, „țață”, „dadă”, „puică” sau „lele” dând un farmec aparte melodiei. Cântecele de dragoste se execută cu predilecție în cursul banchetului nupțial. Versurile sunt de un erotism intens, sublime și carnale. În timpul interpretării, lăutarii aleg câteva dintre ele, le acomodează și le înseriază dependent de priceperea și gustul lor, dar și de cerințele auditorilor
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
se străduiește să intervină pentru a produce vorbe mai neștiute, picante și atrăgătoare decât colegii lui. În grai local, lăutarii „se iau în gură”, adică interpretează versuri sau jumătăți de versuri într-un dialog strâns. Cel mai popular cântec de dragoste din zonă este "Cuculețul". Aria sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei, "Cuculețul" se cântă
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
o monstruoasă bucurie sub tremurul ploii de primăvară. Era bucuria vieții și a morții, și a transformării necontenite.”" Mihail Sadoveanu descoperea în volumul "Împărăția apelor" farmecul naturii patriarhale, pentru ca în romanul "Nada Florilor" să urmărească modul în care a crescut dragostea sa pentru oamenii umili, care erau siliți de societatea capitalistă să trăiască după legile unei civilizații rudimentare. Romanul a fost considerat de critici ca un episod de autobiografie spirituală a prozatorului care a completat volumul "Anii de ucenicie" (1944) dintr-
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Este autorul unor importante lucrări științifice de artă și istorie românească. Ca un semn prevestitor, - născută Cristache - s-a născut la 10.12.1932, în satul de răsunet istoricesc, Valea Voievozilor, situat în apropierea fostei capitale a Țării Românești, Târgoviște. Dragostea și setea de cunoaștere pentru creștinătate, credință și istorie i-au fost insuflate de părinți, tatăl său fiind preot, iar mama învățătoare. Persoana care a influențat-o cel mai mult și care a îndemnat-o în carieră, a fost sora
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
căminul din Galda de Jos (regia Gheorghe Preda). Filmul a fost prezentat în 2012 la Festivalul Internațional al Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța. I s-au dedicat doua filme documentare: „Lumina din jurul trupului” de Gheorghe Preda (2004) și „Despre teatru, dragoste de om și sălbăticie” de Cătălin Ștefănescu (2005), precum și volumul exegetic „Aureliu Manea, Eseu despre un regizor” de Justin Ceuca. Din 13 august 2014, ca apreciere a contribuției sale la dezvoltarea artei teatrale in România, Teatrul Municipal din Turda a
Aureliu Manea () [Corola-website/Science/331533_a_332862]
-
și o pomenită bibliotecă, au fost inexistente și menționate doar ca o glumă). Revenit la Paris după amnistiere, înainte de a apela la grațiile și serviciile damelor de proaste moravuri (ca în "La Ballade de la Grosse Margot"), Villon s-a îndrăgostit - dragoste pură și adevărată, naivă și timidă - de o domnișoară, sau doamnă, care a cochetat o vreme cu tấnărul chierico pentru ca apoi să-l ignore. În versurile sale de îndrăgostit dezamăgit (de "dulcea sa privire și frumosul aspect/cu o savoare
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
cu privire la supraviețuirea nepoatelor sale spunându-i că Creatorul i-a dat alegerea dacă omenirea merită sa fie salvată sau nu. Când îl întreabă de ce nu le-a omorât, Noe îi răspunde că n-avea nimic cu ele; l-a oprit dragostea sa pentru copii atunci când le-a văzut prima oară și astfel a observat și partea bună a omenirii. Mai târziu, familia sa se află pe vârful unei stânci, iar Noe îi binecuvântează pe toți ca reprezentând un început al unei
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
mine." Ultimele retușuri au fost realizate la Londra la sfârșitul lunii august 2012, fiind întârziate de Jocurile Olimpice și de filmările la "Man of Tai Chi", care reprezintă debutul regizoral al lui Reeves. În plus, studioul a adăugat o scenă de dragoste, prim-planuri și câteva linii narative individuale pentru a stimula prezența lui Reeves, ceea care a dus la o creștere semnificativă a bugetului total al filmului. "47 pentru răzbunare" a fost inițial programat pentru a fi lansat la 21 noiembrie
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
de stil neoromantic cu accente Art Nouveau face parte din cele de tip „hôtel”, îndrăgite de burghezia și aristocrația din România sfârșitului de secol XIX și a primei jumătăți a secolului XX. Totul, în această clădire, a fost făcut cu dragoste și migala, cu gust și "savoir-faire": peronul cu aspect monumental, treptele de marmură protejate de o copertina despre care se crede că ar fi opera aceluiași atelier de feronerie care a executat marea copertina în formă de scoică de la peronul
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
pildă Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Giulești (cunoscut din 1990 ca Teatrul Odeon, la Sala Majestic), luând parte la numeroase spectacole, între care "Macbeth" (în rolul lui Lady Macbeth), "Troienele" de Euripide (Hecuba), "Slugă la doi stăpâni" de Goldoni (1976), "Dragoste periculoasă" de Th. Mănescu (1978, Teatrul Giulești) După ce primul ei soț, de profesie arhitect, a părăsit România, aflată atunci sub regimul ceaușist, stabilindu-se în Elveția, în 1983 Rozina Cambos a emigrat în Israel împreună cu fiul ei în vârstă de
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
fiica lui Theon (Michael Lonsdale), directorul al Musaeum-ului din Alexandria. Hypatia, sclavul tatălui ei, Davus (Max Minghella) și doi dintre elevii săi, Oreste (Oscar Isaac) și Synesius (Rupert Evans), sunt cufundați în peisajul politic și social în schimbare. Ea respinge dragostea lui Orestes (ea îi oferă un prosop cu sângerări menstruale pentru a-i arăta că dragostea are neajunsurile sale, în timp ce studiul nu are nici unul): ea preferă să se dedice doar științei. Davus o ajută pe Hypatia la clasele ei și
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]