6,312 matches
-
de hîrșîiți ; fața lui Bogart părea să fi trecut prin multe, în timp ce fețele lor nu par să fi trecut decît prin multe roluri. Dar nu numai DiCaprio e neconvingător. Neconvingător e felul în care filmul lui Edward Zwick încearcă să împace nevoile genului în care se încadrează aventură hollywoodiană în stil vechi cu responsabilitatea morală pe care și-a asumat-o : aceea de a deschide ochii publicului larg la realitățile Africii ; mai precis, la felul în care s-a autodistrus Sierra Leone
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
carte”, pe care să-l numească ajutor de administrator, acesta plângându-se boierului că nu poate cuprinde curtea, moșia și pădurile pe deasupra. Lui Ion i-a plăcut ideea, simțindu-se în stare să împlinească cerințele acestei slujbe și s-a împăcat laboier ca ajutor de administrator. Slujind cu pricepere și credință a fost prețuit și de administratorul moșiei, care a vorbit cu boierul să îngăduie tânărului ajutor, Ion Gheorghiu, să strămute în Pungești și alți membri ai familiei, adică pe fratele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-o pe bunica voastră, cum am legat prietenie și nutream gânduri de căsătorie. Eu trăiam departe de târg, tocmai la Cuci și întâmplarea a făcut că boierul Marcopol, cel bătrân, avea nevoie de un ajutor de administrator și m-am împăcat în această slujbă. Boierul fiind mulțumit de felul cum munceam în slujba dată, l-a pus pe administrator să mă întrebe dacă nu aș vrea să mă mut cu totul în Pungești și să vorbesc și cu alte neamuri ale
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mama lor, cum au dus la capăt misiunea ce le-o încredințase ea. Luați de focul povestirii, n-au apucat să spună lui Marița că la isprava lor au fost martori Ion Barzu și cei doi oameni pe care îi împăcase acesta la săparea fântânii. Numai Gheorghe se gândi cam cum ar putea să se apere ei dacă Costache îi va da în judecată. Ion și maică-sa Marița n-aveau nici o mustrare de conștiință, au făcut ce au simțit ei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de la „dragii” lui nepoți. Din păcate n-a fost să fie așa, necazurile s-au înmulțit, procesele se țineau lanț, mai toți banii câștigați cu greu din chirii pentru cărăușie se duceau pe plățile avocaților. Copiii mai mari s-au împăcat pe la negustorii evrei din târg, Mihăiță a lucrat o vreme la brutăria lui Haim, Emilia s-a angajat la un mic atelier de croitorie de unde primea bani puțini iar Gheorghiță lucra la brutăria lui Iosub covrigarul, sau altfel de munci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să cedăm Ardealul de nord ungurilor. Am pierdut, Gheorghiță, a treia parte din țară, pentru care ne -am vărsat sângele în războiul din 1916; − Domnu’ învățător, dar eu nu pot să înțeleg cum maiestatea sa regele și guvernul s-au împăcat cu fărădelegile astea? − Ce știi tu, Gheorghiță, cu câtă ușurință oamenii noștri politici au admis toate faptele iresponsabile ale lui Carol al doilea și a camarilei sale; cum îți spun, ne așteaptă cumpene grele, regele a abdicat și l-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se hotărî să meargă pe gândirea lui Maria, adică să cumpere o pereche de junici pentru a le învăța la jug. Maria pusese deja ochii pe două, numai că nu le ajungeau banii să le cumpere pe amândouă. S-au împăcat cu omul și au cumpărat mai întâi pe Rujana care era destul de puternică și se putea învăța ușor. Cum banii rămași nu erau suficienți ca să o ia și pe a doua, s-au hotărât să cumpere o alta mai scundă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rost pe lumea cealaltă!” Mult timp consătenii l-au ținut de rău pe Ghiță Covrig pentru neomenia lui. − Săndele, să ții minte și când vei fi mare să scrii despre aceste întâmplări nenorocite. Bine ar fi ca oamenii să se împace între ei, să nu se mai învrăjbească și să poarte războaie care ne aduc numai năpaste și nenorociri, spuse Maria mezinului ei, ce ajunsese la vârsta când putea să înțeleagă mai bine rosturile lumii. Capitolul XXVIII Timpul La sfârșitul lunii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai jos. într-o dimineață, la poarta casei se oprește Natalița și-i dădu binețe. Maria după ce îi răspunse, o întrebă: − Bun venit, Natalițo! Mergi la deal la mama soacră sau ai alte gânduri? Ce mai faci, cum te mai împaci cu viața? − Ia, ce să fac, mătușă Marie, nu mă mai duc la deal, am venit numai până aici la matale. De fapt eu pe Emilia o caut că aș avea ceva de vorbit cu dânsa, acasă sau e plecată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
trebuit s-o învățăm din contactul cu populația adversarului comun. Mulțumesc ofițerului german care m-a prevenit asupra pericolului real și fiecare ne-am văzut de ale noastre... Și de data aceasta comandantul meu de batalion a trebuit să se împace cu noua mea prezență în rândul camarazilor mei... Plec și ajung pe ai mei cu oarecare greutate, urmând ca în seara următoare să poposim pentru odihnă într-un sat german, cu toți locuitorii fugiți din calea tăvălugului rusesc. La 2
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă întâlnesc cu acel neprieten, care discuta cu cei doi. Surprins de apariția mea, ezită un moment, apoi vine spre mine, îmi întinde mâna și-mi propune împăcarea. „Cât o să ne mai certăm? Dă un kilogram de vin și ne împăcăm!” Cei doi privesc cu interes și așteaptă reacția mea. Cu acel calm obișnuit - acum era un calm real - îi spun următoarele: „Crezi că toate matrapazlâcurile politice pe care le-ai săvârșit la adresa mea atâția ani, se pot spăla cu un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe Fane, care era omul lui de încredere, să mă caute în dormitor și să merg în magazie, unde avea o sticlă de șampanie. Nu m-am dus, că trebuia să plec în post. Voia ca de Revelion să ne împăcăm cumva, să închidem un conflict pe care nu noi îl provocaserăm, ci Șchiau, care nu a vrut să-mi dea permisie când am avut un deces în familie. Atunci mi-am spus așa: Pentru mine, armata s-a încheiat! Aveți
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem asupra poporului român. Amoralismul și imoralitatea personajelor caragialești transformau aria acțiunilor lor într-un infern de superficialitate și cinism, care nu putea să se împace, în gândul meu, cu spațiul spiritual româ- nesc.” Educația de reflex puritanist a ardeleanului intră numaidecât în scenă, astfel că bunul ardelean este enervat de „râsul în orice moment, râsul cu orice preț, râsul de dragul râsului” . Pentru a ieși din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în care respectul reciproc pentru toți membrii este literă de lege. Ocrotită de umbra bunicii, trecută în lumea celor drepți după ce și-a împlinit datoriile față de cea pământeană vreme de o sută și un an, ADA i s-a alăturat, împăcată cu sine și cu lumea, iertându-i pe toți, să se odihnească într-un colț liniștit, loc situat pe axul răsăritean al bisericii albe ce tronează la baza colinei din vechiul cimitir din Mănăștur. Amintirea personalității sale, complexă, energică, generoasă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
numărul 13, mereu aducător de noroc pentru mine. Ca și ceilalți dau "raportul" onorabililor dascăli prezenți: o viață de om petrecută "de strajă la somnul Patriei" diplomat, cu o carieră clădită cu trudă și dăruire, încheiată cu rangul de ambasador. Împăcat cu mine însumi și cu lumea, închid ochii și încerc să-mi amintesc "sine ira et studio" de unde și cum a început totul... 1937, 19 decembrie Chișinău, Zodia Săgetătorului Se spune că privind un ou nu poți ști ce găină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cei doi, regele și filozoful, trei ani? Se spune că aici Voltaire ar fi lucrat la "Istoria universală" și ar fi scris articole pentru Enciclopedia lui Diderot. Se mai spune că dacă la începutul sejurului gazda și musafirul s-au împăcat de minune, spre sfârșitul celui de al treilea an au început să se certe, ceea ce l-a determinat pe Voltaire să-l părăsească pe augustul său amfitrion. Astăzi, în amintirea trecerii filozofului prin Potsdam, unul din hotelurile urbei se numește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o să-l țin sub "atenție" și că dacă se mai întâmplă o să informez "mai sus"! Cel "de seara" era șoferul meu, omul de 2 metri, fost șofer la ministru. Și el, și soția erau doi oameni așezați și muncitori. Mă împăcam bine cu el și-l apreciam, fiind singurul șofer care "citea" îl lăsam la volan cu o carte în mână și când terminam vizita îl gaseam tot cu cartea în mână, ceea ce în "breaslă" era mare lucru. De băut bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1,80 înălțime, avea doar jumătate din "tonajul" predecesorului. Nu am stat decât un an împreună, familia având deja doi ani făcuți la Havana. I-a înlocuit familia Radu, doi oameni minunați, pricepuți, muncitori și respectuoși cu care ne-am împăcat foarte bine. Cu noul administrator am întors ambasada pe dos: am cumpărat mobilier nou, "de comandă", pentru saloanele de protocol și secretariat, covoare noi "belgiene" superbe, am achiziționat 3 calculatoare ultimul tip și o mașină de scris modernă, aparate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ins) fața mea refuz) s) zâmbeasc). Nu reușesc decât s) m) Întreb de unde am Înv)țâț eu oare s) schițez un zâmbet atât de penibil. Renunț la el și ascult. Timp de cinci minute, acest b)iețel reușește s) m) Împace pan) și cu detestatul Mendelssohn. Un tur al Orașului Vechi cu doi poeți, Harold Schimmel și Dennis Silk. Nu este totuși chiar un tur al orașului. Nu am la mine, ca orice turist care se respect), un aparat de fotografiat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi, ne Împăcăm cu greu. Dar geloși pe succesul celuilalt nu am fost niciodată. Într-o conversație cu Marie-France Ionesco, observatoare sensibilă și prietenă fidelă, am Întrebat-o cum s-a Întâmplat minunea că tatăl ei a rămas timp de o viață atașat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de vreme ce cântă atât de bine notele?! Și ce dacă nu e capabilă să construiască un personaj uman verosimil dacă ia bine acutele? „Așa e la operă și așa trebuie să rămână!“, spun amatorii profesioniști. Dar același director ambițios, vrând să Împace și capra și varza, adică să dea și impresia că opera se modernizează, Îl invită și pe regizor, care Însă e sistematic Învins de sistem. O știu din proprie experiență, căci de câte ori mi s-a Întâmplat și mie să lucrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vocația teatrală continuând să Învăț și să descopăr alte teritorii artistice, invitațiile să lucrez pe diverse scene europene și nevoia mea de a fi În permanent contact cu tot ce e nou și provocator În mișcarea teatrală a lumii se Împăcau tot mai greu cu reproșurile care Începeau să se insinueze În colectivul Naționalului sau În anumite ziare din țară. Crăpăturile vechilor mentalități - care mă iluzionasem că pot fi schimbate peste noapte - Începeau să iasă la iveală. Actorii voiau să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care Îmi Închipui că o „jumătate de veac“ o provoacă oricui. Atmosfera de reculegere adâncă de acolo m-a ajutat să văd mai clar situația „de acasă“. Cum să dau satisfacție tuturor angajamentelor pe care le aveam? Cum să le Împac pe cele personale și profesionale În același timp? Cum să rezolv contradicțiile care creșteau? Ar fi arogant să nu recunosc tot ce mi s-a dat: doi copii minunați, o carieră internațională, și totuși ceva Îmi lipsește. O neliniște a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe actori și le-am spus că nu mă simt deloc bine. Evident, nu era o noutate, dar pentru ei nu exista alternativă, spectacolul trebuia să iasă, și obligatoriu sub semnătura mea. Era o situație cu care nu mă puteam Împăca, Însă Îi Înțelegeam și am acceptat să ducă ei până la capăt ceea ce, din punctul meu de vedere, era doar o schiță neterminată. Îmi dădeam seama În sfârșit că era imperativ să mă retrag și să mă Îngrijesc. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
crem, cu creneluri, În fotografiile vechi făcute În Abbazia), având pe atunci cinci ani și visând În patul meu, după dejun, mă Întorceam pe burtă și, cu multă grijă, cu tandrețe și disperare, Într-o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu-l văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]