7,005 matches
-
țigara nervoasă în scrumieră. — Nu știu și nici nu vreau să știu, Georgi... Este ultima persoană despre care doresc să-mi amintesc! Georgiana o măsură din ochi, gânditoare. Petele de pe față i se înroșiseră deodată, dizgrațios. — Ai dreptate, dă-le-ncolo de amintiri, Clara! izbucni ea, dând cu pumnul în masă. La ce ne folosesc atâtea amintiri? Amin tirile-s niște mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne trag clapa tuturor. Fiecare vedem altceva în ele. N-are rost să ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cheală, fiindcă potaia, după ce mirosise, cu indiferență, Pepenoaica, și-o alesese ținta nevoilor sale bătrânești, fără măcar să ridice, câinește, un picior în sus, în dreptul ei. Auzi, măi, tovarășe Stalin, n-ai măcar oleacă de rușine? Pișă-te , ceva mai încolo, nu, direct, pe produsele agriculturii noastre socialiste! După ce isprăvi cu luarea unor asemenea măsuri de organizare, își porunci, el singur, alinare: Da', ajungă-ți zbucium, măi Nicanor! Conform indicațiilor ordonate de secretarul de partid și de președintele colectivei, își așternu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sau, barem, niște hașuri incolore, ca pânza de păianjen, care să fi suplinit spațiul din interiorul celor două calote, verzi pe dinafară. Pepenoaica nu mai avea alte virtuți geometrice, decât ovalul circumferinței, care sugera ceva ce refuză să se consolideze. Încolo, nimic! Nicanor, se îndreptă de șale și își șterse, încurcat, cuțitul de pantalonii săi noi, gest de prisos, fiindcă pe lama de oțel, sclipind albastru, între tulburi simțăminte, nu se zărea nici umbră de rouă trandafirie. Îmbulzeala începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am carotat 0, 90 m și am extras garnitura și am introdus sapa sondei din nou. Iar când am început carotajul, a venit artificierul Enea Căpută, care are un ochi albastru și unul verde, să tot râzi de el, dar încolo, om bun și la locul lui Zicând:Trageți garnitura sus, că la camera de sondă de alături, unde lucrează minerii Longhin Volentiru și Constatin Sutașu și Ilarion Cărare a zvâcnit, de undeva, o vână de apă! Și pe canalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de seamă, tulburându-mă, că unda creștea spre noi, vălurindu-se și sporind din vale în deal, dacă s-a mai văzut așa ceva Deci, prima dată, puhoiul făcuse cum face normal apa, luând-o spre ieșire, dar la 100 m, mai încolo, se afla locomotiva minieră, pufăind cu câteva vagoane după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a năzuit cu o plută Pamfil Duran și când a ajuns la gura nișei, înaintând pe mijlocul lui de deplasare, a văzut că de la apă, până în plafon, erau aproape zero și treizeci de centimetri Deci s-a băgat și mai încolo, pe pântece, cu pluta lui, să cerceteze ce este pe galerie și când s-a uitat mai cu atenție, i-a înghețat sângele în vine și a venit înapoi, degrabă Zicându-ne: băieți, ne aflăm în grea situație, galeria este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mamă și de tată și fără de frați și de surori, aici, în văgăuna aceasta de piatră udă, și în întortocherile întunecate de sub Muntele care ne potopea, ferecându-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere și din suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu Iar chemările lui Ali Străilaș se lipeau de bolțile de întuneric ale minei de sub Pietrosul, precum limba de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colectiva, cu ordin de la Partid, în Țara noastră românească, niște tovarăși de la oraș, care se ocupau cu înscrierea obligatorie a agricultorilor în colhoz, au venit și au intrat în ogradă la Tata-bătrân Moșneagul, cam ghebos fiind și cam țeapăn, dar încolo se ținea bine, i-a chemat în casa cea mare și i-a așezat, care pe lavițe, care pe scaune, întrebându-i bățos, cum era el: cu ce treabă vă aflați pe la noi? Iar ei, ca să-l îmblânzească pe moșneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai scos nimeni nici un cuvânt. Unii se îndepărtară, pentru a duce vestea mai încolo, la cunoscuții din alte saloane, de la alte etaje ale Spitalului județean. O rafală de vânt, stârnită printre ramurile zburlite ale unui pin sfrijit, ce se întrezărea prin sticla murdară a unui geam, uitat întredeschis, din capătul culoarului, sublinie iminenta apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după mai multe reprize de plâns în hohote, ea umpluse un caiet cu asemenea versuri. O făcuse din proprie inițiativă, la simpla aluzie a unor tovarăși mai vechi, care știau că "Tartorul" agreează astfel de creații. Nu mult timp mai încolo, mărunțica cu studii de finanțistă, fu promovată contabila unității. După Revoluție, în virtutea acelei promovări de partid, de odinioară, dar în asentimentul colegilor, care nu-i puneau niciodată la îndoială competența, ajunsese director adjunct economic al societății lor comerciale. Mărunțică, timidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salonul asistat de un chelner scurt și gros, care se agita pe lângă clienții celor două mese ocupate. Mai era o masă, cu un singur consumator, cu ochi triști, pe un chip de rebel, și (cum avea Vladimir să constate mai încolo) cu temperament sangvinic și cu o accentuată teamă de singurătate. Solitarul îl strigă: Domnule, alo, domnule, poftiți la masa noastră! Identificând în el pe băutorul de clasă și convivul interesant, Vladimir ocupă scaunul pe care i-l oferea amabilul personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai știau să înainteze, nici încolo, nici încoace. Barca se oprise pe lac, taman sub podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de stejar și soldații beți pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-a curmezișul, cu cizmele atârnându-i în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
folositor pe mine. Pe mine, un copil speriat, străin și rușinos, ca la Moldova: se despuia în fața mea, goală cum o făcuse maică-sa, cu o nerușinare pe care o au doar dezbrăcatele astea care se țin de bară. Mai încolo, când nu mai avea de a face nici măcar cu soldați fără grade, soldați din cei cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
whisky-ul îi pune sângele în mișcare și-i vine nevoia de visare, Vladimir contempla, uneori, peisajul de afară. Făcu la fel, de astă dată: feri la o parte somptuoasele draperii albastre, admirând peisajul de iarnă cu zăpadă albă, până încolo, în cețurile zorilor, ce atârnau printre coroanele de pini. Zări, prin clarobscurul vioriu al dimineții de iarnă, o veveriță ce rula cu dibăcie pe un cablu de telefonie, întins sus, de-a curmezișul străzii, plină de zăpadă, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doua zi după ce ratasem. Ratasem totul! Probabil că-l omorâsem pe Celebrul animal, Îmi murise un prieten. Am să vă povestesc despre ziua În care am ratat. O frază de Început de roman. Am să vă povestesc. Dar ceva mai Încolo. Deocamdată, trebuie să găsesc un bar. Repede, mă așteaptă cineva În celălalt capăt al orașului. Dar nu capătul ales drept primă țintă. O să văd eu cum o să fac, ajung și acolo. Acum caut un local, sper să găsesc ceva deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-ți pese. Deși, să știi, Doamne, că de-ar fi să-mi recapăt zvâcnirea, ar fi ca și cum mi-ai dărui o a doua inimă. Nu știu ce-aș putea face cu ea, cu inima asta nouă, o voi folosi mai Încolo, ca să mă convertesc. Să mă căiesc. Dar acum, Doamne, dă-mi, rogu-te, o sulă zdravănă, aș ști s-o folosesc de minune. Am toate datele: sunt un tip deștept, plin de bani și Încă arătos. Și-i cam urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
masă. La Început doar asculta, apoi a Început să se implice. Cât de cât: ieșea la lipit, ducea materiale la tipar. Uneori venea cu câte o idee. Ei Îi aparține de pildă acțiunea șantajului literar. Dar despre asta, ceva mai Încolo. Deocamdată, Cristina e rezervată, timidă. Ne invită să ieșim toți la iarbă verde, vrea să-l țină pe Cătă aproape de familie, de copii, ieșirile astea o ajută. Ieșim așadar cu familia Lazurca, jucăm țurca pe pajiște cu fetele lor. Repetăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că mănâncă ulei de măsline și caracatiță. * Se Întâmpla ca Leac să-l aibă pe taică-su În Spania, iar Cristina, un frate pe care nu-l mai văzuse de aproape trei ani. Va apuca să-l vadă ceva mai Încolo, când C.a. o va trimite În vacanță. Dar despre asta, tot ceva mai Încolo. Așa se face că atașamentul nostru față de emigranți era cât se poate de sincer, hrănit la propriu de pachetele pe care mai ales fratele Cristinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
taică-su În Spania, iar Cristina, un frate pe care nu-l mai văzuse de aproape trei ani. Va apuca să-l vadă ceva mai Încolo, când C.a. o va trimite În vacanță. Dar despre asta, tot ceva mai Încolo. Așa se face că atașamentul nostru față de emigranți era cât se poate de sincer, hrănit la propriu de pachetele pe care mai ales fratele Cristinei le trimitea familiei. De obicei, dulciuri pentru copii, dar și delicatese, fructe de mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În mediul artei, am fi devenit, poate, niște voci. Nu cred că am realizat mare lucru În privința asta. Dar nu era decât o chestiune estetică, marginală până la urmă În programul C.a. O chestiune pe care, veți vedea ceva mai Încolo, presiunea capitalului o va anula. Paradoxul va fi dublu, fiindcă tot capitalul ne va stimula radicalismul acțiunilor. * Dar, pentru Început, la ce te-ai fi putut aștepta, cititorule, de la o convertire politică ce a avut loc În urma unei discuții despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
verii lui 2004, poate vă aduceți aminte. Începuse să plutească În aer mireasma de tei. Pe străzi, lume puțină, bătrâni și copii pe biciclete. În centrul, ceva mai mulți oameni, adunați la un accident În fața bisericii protestante. Nimic grav. Mai Încolo, la ortodocși, la bisericuță, cum i se spune, am dat de Cristina. Pantaloni negri, sfeter cafeniu cu nasturi de lemn, peste tricou roz. Singură. Unde-s fetele? - Cu Cătă la Timișoara, la niște prieteni. Se Întorc azi. Nu Îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o cafea, asta nu-i bine, n-am să mai fac față. Fără cafea pentru mine, mai bine Încă o bere, să mă fac pleasnă. Cafeaua vine la pahar de plastic, halba-i la fel, hai să le bem mai Încolo, pe iarbă. Pe iarbă, nu destul de departe de ochii lumii, vorbim. Adică eu vorbesc. Una-ntr-una. Despre filme, bineînțeles. Flori, filme sau băieți, melodii sau cântăreți. Și despre Celebrul animal. Că ce idei grozave mai am În pregătire. Că ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]