5,677 matches
-
un balaur tologit în poartă Sorea cu lene pielea lui pestriță, Cu ochii-nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță. Iară Florin - inima-n el e moartă Când vede solzii, dinții cei de criță, Sărind la el și-nfipse a lui spadă Și pe pământ îl țintui de coadă. Florin este eroul mitic în stare să răzbată prin toate piedicile până la femeia iubită, nicidecum un tânăr flușturatec cum e Cătălin. El și fata simbolizează vitalitatea lumii terestre, mecanica sigură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frunzișului tărie Cu noduri mari ca chip de om, Rază de soare nu călca, Bronzat ici-colo de mușchi verde, Când vro furtună-i căta ceartă, Misterios ca și un gnom, În hohote se scutura. În curtea casei, sta în mijloc Înfipt adânc cu rădăcini Ce se-ntindeau în depărtare Trecând în curte la vecini. Îl luam în brațe pe d-o parte, Iar pe de alta draga mea; Ne atingeam la vârf de deget... Copacu-atît de gros era... Se pot urmări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după acest ceremonial pedant. Bărbatul primește cheia de la poarta verde și rămâne în turnul celor trei blazoane (al Iubirii, al Speranței și al Credinței
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ochii uriași și blânzi intra-vor în bisericile vechi cu porțile deschise - uitîndu-se mirați în jur. Plugurile înseși sunt niște întraripate picate din spațiul extra-cosmic, de care se cuvine să te apropii cîntînd: Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri: mari paseri negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii trebuie să te apropii de ele cântând. În Lauda Somnului Blaga cade într-o nostalgie de eden, într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
desculță borțoasă în luna a noua" și are un limbaj de desfrînat: "a fost di granda, era să fete pe mine", "La mai mare, solzoșia ta... al nostru ești. Umbli să-ți lași lapții cu folos. Bre, cum te mai înfigeai în undiță la Masinca, o luaseși pe coarda razachie, cu sacâz dulce, ușor... Dacă vezi însă că ridică coada, nu te pierde, ia-o înainte oblu, berbecește, ca până la iarnă să te văz crap îmblănit." Din toată scrierea se desprinde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin dinamismul lui, celălalt prin panism. Priveliștea silvestră ardeleană, vechimea etnică, sănătatea rasială conduc la o poezie a vigoarei aspre, a stăpânirii pământului, congenere oratoriei lirice a lui Whitman și a lui Esenin. Emil Giurgiuca are sentimentul viguros al lanului: Înfig într-un snop galben secerea. Plesnit de soare-n umere cu bice Mă culc în ierbi de smalț sub cocostârci de spice, Seninul fulguie pe pleoapa mea. Grigore Popa, "cel dintâi poet din satul lui", cântă muntele, sora lui pădurea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
artistice sunt corelate obligatoriu cu semnificații de ordin magic, uneori greu de descifrat. Un prim exemplu îl constituie elementele de arhitectură populară. Stâlpii porților au întotdeauna la capătul superior o reprezentare geometrică, abstractizată, a capetelor umane. La origine erau cranii înfipte în stâlpii porții în scop protector (apotropaic), pentru incinta curții și a gospodăriei în general. Ostrețele cerdacului reproduc în aceeași manieră siluete umane, iar la streașină, capetele grinzilor reproduc abstract țeste de cai, cândva așezate de oameni tot în manieră
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
nu poarte în spate o tolbă, Arc și săgeți ce la vîrf unse-s cu fiere de șerpi. Chip fioros, glasul crunt, icoana lui Marte întreagă; Barba și pletele lor n-au fost tăiate nicicînd. Mîna deprinsă le e să-nfigă în dușmani cuțitul, Care la orice barbar stă lîngă șold în chimir. Paloșul lor tăios biruie orișice drept. Largii nădragi și cojocul de ger îi păzesc anevoie. Iar fiorosul lor chip e acoperit de lung păr. Doar la puțini mai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
atacurile furibarde la adresa Gomii, convertirea la filosemitism remunerant, iama în tembeliziuni, statutul de mânz troian al ideologiei politicamente corecte, înfrățirea de ocazie cu Vladimir Tismăneanu, statutul de ocupant periodic al sticlei și "nou precupeț" (neprecupețind nici un efort spre a se înfige la variile ciolane postmoderne, pe care, de altfel, de multe ori le și merită). (OC, IX.2006) Nu se poate spune că sufixul -mente este într-adevăr productiv, clasa de adverbe stabile și active în -mente fiind una marginală. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
butucul pe care se tăiau lemne, a lăsat totul baltă și a plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în Brăila și a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mă țineau de cap, cum mă mângâiau și mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca și caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și umbra ta, prin smirnă și balade, Ne-atinge cu plutirea ei sfințită Și se preschimbă-n torțe și în spade. Cu duhul tău mireasmă de grădină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
arătat. Cuiul nou o săptămână A umblat din mână-n mână. A fost strâns și pipăit, pus pe limbă, mirosit, Nici-un om nu înțelege Cuiul țeapăn cum să lege, Fără funii și curele, Scândurile între ele. Năzdravanul și golanul Îl înfipse cu ciocanul. Zice unul: „Dragul meu, Așa cui făceam și eu, Poate chiar mai dichisit, Însă, vezi, nu m-am gândit.” Anexa 5 Coeficientul de inteligență (IQ) Coeficientul de inteligență, notat cu IQ din englezescul Intelligence Quotient, este rezultatul unei
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
închinate și câteva poeme, versurile din primele volume, Tăceri pentru apă vie și Mătănii de zăpadă (1943), purtând amprenta elegiacă, nostalgică a poetui rus („Azi a fost ucis mânzul cel șchiop/ - martor n-a fost decât un plop -/ i-ai înfipt custura până în prăsea/ și fiecare strop de sânge scânteia” ș.a.m.d.). Sunt mărturisite afinități și cu Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine, E. A. Poe, iar din lirica autohtonă pot fi percepute influențe care trimit la Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea, când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: „Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine Înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru Îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai atâta. Ai să fii format anticomunist, cum nici nu-ți Închipui acum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cinste și demnitate: „Fiind un credincios partizan al regimului constituțional și - cu toate că neînscris în niciun partid politic - am credința nestrămutată că singura pavăză îm potriva anarhiei este sincera aplicare a regimului politic întemeiat pe partide tari și cu adânci rădăcini înfipte în pământul acestei țări. Amatorii de hitlerism, de fascism, de bolșevism și de alte soiuri de dictaturi sunt tot deauna aceiași oameni cari, neputând avea izbânzi electorale normale așteaptă norocul lor de la o stăpânire absolută. Dar cu o condiție hotărâtă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în contra Convențiunii.69 Opozițiunea a calificat Convențiunea ca fiind o mare nenorocire pentru țară. Românul de la 1 iulie apare încadrat în doliu. În capul ziarului, pe întâia coloană, se citește: „București, 30 Cireșar (12 Cuptor). Ieri 29 iuniu s-a înfipt cuțitul până la mâner în pântecele României: corpul ei palpitând încă fu îmbrâncit la picioarele comitelui Andrássy70. În ziua de 29 iunie 1866 Camera a făcut cel mai mare act de autonomie: a dat țării Constituțiunea.71 În ziua de 29
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a făcut să mă gîndesc la singurătatea și tristețea sa dinaintea morții. Stătea, parcă, la căpătîiul celor două morminte (al lui și al mamei), pe pe o banchetă, în costum național (cum de obicei nu purta), fără pălărie, cu coatele înfipte în genunchi, pe gînduri și plîngînd... Pe 23 mai și, socotind zilele, îmi dau seama că nici vineri, pe 18, nici ieri, pe 22, nu m-am oprit din treburi să scriu barem atît în acest caiet: „s-au împlinit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deși alături, mai jos, era o punte. Cei cinci kilometri pînă în sat lipsesc, de asemenea, din memoria mea. Cînd aproape să ajung acasă, din deal cobora o căldărăreasă dintr-acelea cu galbeni în păr și fuste colorate. S-a înfipt în fața mea, musai să-mi ghicească. I-am dat niște mărunțiș, trecînd înainte. Nu s-a mulțumit cu atît, însoțindu mă pînă în dreptul porții. Chiar și după ce am intrat în curte, a continuat să strige: „Mai dă aicea un ban
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
S.A. a reacționat într-un fel care, ulterior, i-a devenit caracteristic: „Da’ de ce să scriu eu și să nu scrie Vasile, căci recenziile intră la secția lui? ș-apoi, N.I. are nevoie, pentru dosar, de semnătura unui critic”. Bine înfipt în prerogativele sale, R.C., un „umoral”, imprevizibil, altminteri om bun, nu suporta să întîmpine nici cea mai mică rezistență. „și tu ce faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l îngrijești, îl ai”, i-a răspuns oarecum evaziv el. Astăzi, o ospătăriță de la Liceul Pedagogic, prinzînd din zbor vorba unuia dintre invitați (scriitor venit pentru o șezătoare literară) că a stat la coadă „pentru ouă de la țărani’”, s-a înfipt să spună (și l-a spus fără să roșească) un banc cu unul care striga în piață: „Ouă de țăran! Ouă de țăran!”, iar cînd a fost întrebat cum le dă, a răspuns: „Cu tot cu aia”! și tot azi, Valeria Pantazi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Transilvaniei între români și unguri. Noua graniță era mutată spre interiorul țării, pierzându-se 42.000 km pătrați și o populație românească de 1.400.000 de oameni față de 900.000 cât reprezentau ungurii în această zonă. Ca un pumnal înfipt în inima României, cu vârful ajungând dincolo de Cluj, se întindea bucata de țară ce trebuia cedată. De aceea centrul de acțiune al revoluției s-a gândit să fie în Ardeal, la Brașov, adică acolo unde nemulțumirea era cea mai puternică
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
existenței lui Corneliu Codreanu. După arestarea Căpitanului, Legiunea trăiește și luptă prin voința unui singur om: Horia Sima. Acesta l-a înțeles pe Căpitan și l-a urmat din primele zile ale Legiunii. Modest și fără spirit de reclamă. a înfipt rădăcinile vieții legionare pe unde a poposit în primii ani de luptă ca apoi, în Banat, unde s-a așezat pentru mai mult timp, să creeze în numele și spiritul Căpitanului o mândră și autentică viață legionară. în 1938 a părăsit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-a îndreptat spre veșnicie și stând de vorbă cu ea, stă permanent în legătură cu Căpitanul nostru. De aceea legionarii de totdeauna nu vor uita să mărturisească taina trăirii peste toate veacurile a Căpitanului și a Legiunii. Această trăire s-a înfipt ca niște fiori reci în ucigașii de toate categoriile. Ei au crezut că amintirea lui va fi legată numai de frumusețea înfățișării fizice și ca urmare au căutat să-i distrugă trupul și să-l facă pentru totdeauna ascuns oamenilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]